ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4999/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

222/ CA din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea

formulată de reclamanta

SC E.R.G. SRL - Constanța

, în contradictoriu cu pârâta C.A.O.P.A.A. și a d

ispus

suspendarea executării Deciziei nr. 305/2009 emisă de pârâtă, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta

SC E.R.G. SRL - Constanța

a învestit instanța în

temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 cu cererea de suspendare a executării

Deciziei nr. 305 din 20 octombrie 2009 emisă de

C.A.O.P.A.A., prin care s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit

fiscal din

12 octombrie 2008, pentru

nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. l)

din

Legea nr. 571/2003, coroborate cu

prevederile

art. 70 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003,

aferente Titlului VII - „Accize și alte taxe

speciale”, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Conform art. 10 alin.

(2) lit. e) din Ordinul M.F.P. nr. 1499/2009, decizia trebuie să cuprindă și

motivele de fapt care au condus la adoptarea măsurii.

A

apreciat Curtea de apel că, deși este indicat temeiul de drept care a fost avut

în vedere la aplicarea

sancțiunii,

nu se arată care au fost motivele de fapt, respectiv ce anume nu a respectat

reclamanta, astfel că instanța nu poate să cerceteze dacă măsura a fost dispusă

în limitele prevăzute de lege, adică să verifice aparența de legalitate a

deciziei.

În

raport cu dispozițiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004,

Curtea de apel a apreciat că este îndeplinită condiția referitoare la existența

cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege,

întrucât

reclamanta nu a primit nici un răspuns la plângerea

prealabilă adresată autorității emitente a

actului contestat, iar aparența de

nelegalitate de deciziei derivă din

nemotivarea

în fapt a acesteia și a imposibilității instanței de a verifica dacă a fost

emisă

în limitele legii. Sub aspectul pagubei iminente, instanța a

apreciat că executarea deciziei ar avea ca efect oprirea activității societății

cu consecința prejudicierii sale inclusiv prin deteriorarea instalațiilor

necesare desfășurării activității.

Împotriva sentinței

civile nr. 222/ CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

pârâta A.N.V., prin D.R.A.O.V. Constanța.

În motivarea

recursului, pârâta a arătat, în esență, următoarele:

Reclamanta a formulat

plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. 305 din 20 octombrie 2009, respinsă

prin Decizia nr. 027 din 19 februarie 2010 de către C.A.O.P.A.A., această din

urmă decizie fiind comunicată SC E.R.G. SRL prin afișare, modalitate prevăzută

de art. 44 C. proc. fisc.

În ceea ce privește

condițiile prevăzute de lege pentru acordarea suspendării de către instanță,

acestea nu sunt îndeplinite în speță.

Astfel, referitor la condiția

cazului bine justificat este de observat că reclamanta nu a antamat fondul

problemei, ci a intrat într-o adevărată polemică vizând legalitatea actelor

administrative, situație ce nu poate fi analizată de instanța învestită cu

soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ. Mai mult,

reclamanta își invocă propria culpă, ceea ce este inadmisibil.

În acest sens, se

impune înlăturarea motivelor vizând legalitatea actului administrativ, care până

la anularea de către o instanță judecătorească se bucură de prezumția de

legalitate. În acest caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul

cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Suspendarea

executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de

excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume

reglementate, astfel cum a precizat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 257

din 27 octombrie 2006.

În ceea ce privește

condiția prevenirii unei pagube iminente, contestatoarea nu a făcut dovada că

prin executarea actului administrativ a cărui suspendare o solicită s-ar putea

produce o astfel de pagubă.

Susținerile

reclamantei, potrivit cărora, prin executarea actului administrativ i-ar

provoca o perturbare a activității și producerea unui prejudiciu material, nu

pot fi reținute, în primul rând pentru că nu există o astfel de tulburare și

nici pagubă dovedită, având în vedere că nu i se poate aplica un tratament

fiscal preferențial față de alți contribuabili.

Reclamanta, prin

întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale a recurentei, A.N.V.,

și excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 302 alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

Examinând excepțiile

invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate și urmează să le

respingă ca atare.

Astfel, în ceea ce

privește excepția lipsei calității procesuale, Înalta Curte constată că

emitentul deciziei a cărei suspendare se solicită, C.A.O.P.A.A. a fost

instituită în baza Ordinului nr. 1499/2009 al M.F.P., activitatea curentă a

Comisiei realizându-se prin intermediul direcției cu atribuții de autorizare

din cadrul A.N.V. - recurenta din prezenta cauză, conform art. 2 din

Regulamentul de organizare și funcționare al respectivei comisii, fiind astfel

demonstrată calitatea procesuală a A.N.V.

Referitor la excepția

nulității recursului, întemeiată pe prevederile art. 302 alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., contrar susținerilor reclamantei, Înalta Curte constată că recursul

cuprinde referiri concrete la cele două condiții de fond ale suspendării reglementată

în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv critici punctuale cu

privire la modul în care prima instanță a reținut existența cazului bine justificat

și a iminenței producerii pagubei.

Analizând sentința

atacată, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare:

Prima instanță a

suspendat executarea Deciziei nr. 305 din 20 octombrie 2009 emisă de Comisia pentru

autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor, act administrativ prin

care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal din 2008 eliberată în

favoarea SC E.R.G. SRL, constatând îndeplinirea cerințelor cumulative ale art. 14

din Legea nr. 554/2004.

Conform certificatului

eliberat de Curtea de Apel Constanța, din 9 noiembrie 2010, reclamanta a

promovat acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei

a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză, înregistrată la data de 2 februarie

din 8 noiembrie 2010, a admis acțiunea și, în consecință, a anulat actul

administrativ în discuție.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că în speță sunt incidente prevederile art. 15 alin. (4) din

Legea nr. 554/2004.

În textul legal precitat

se prevede că: „În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării,

dispusă în condițiile art. 14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării

actului administrativ în temeiul alin. (1)”.

Având ca reper acest

text de lege și observând că Decizia nr. 305 din 20 octombrie 2009 emisă de Comisia

pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor a fost anulată de

judecătorul fondului, urmează ca suspendarea în prezenta cauză să opereze până

la soluționarea irevocabilă a Dosarului de fond, nr. 144/36/2010, prin efectul

legii, astfel că analizarea motivelor de recurs a devenit inutilă, motiv pentru

care Înalta Curte de Casație și Justiție nu le va mai examina.

Față de cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul declarat de A.N.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității și excepția calității de recurent invocate de intimată.

Respinge recursul

declarat de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 222/ CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 noiembrie 2010.