ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4999/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 222/ CA din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC E.R.G. SRL - Constanța , în contradictoriu cu pârâta C.A.O.P.A.A. și a d ispus suspendarea executării Deciziei nr. 305/2009 emisă de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta SC E.R.G.

SRL - Constanța a învestit instanța în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 cu cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 305 din 20 octombrie 2009 emisă de C.A.O.P.A.A., prin care s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal din 12 octombrie 2008, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, coroborate cu prevederile art. 70 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aferente Titlului VII - „Accize și alte taxe speciale”, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 10 alin. (2) lit. e) din Ordinul M.F.P. nr. 1499/2009, decizia trebuie să cuprindă și motivele de fapt care au condus la adoptarea măsurii.

A apreciat Curtea de apel că, deși este indicat temeiul de drept care a fost avut în vedere la aplicarea sancțiunii, nu se arată care au fost motivele de fapt, respectiv ce anume nu a respectat reclamanta, astfel că instanța nu poate să cerceteze dacă măsura a fost dispusă în limitele prevăzute de lege, adică să verifice aparența de legalitate a deciziei. În raport cu dispozițiile art. 15 cu referire la art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a apreciat că este îndeplinită condiția referitoare la existența cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeași lege, întrucât reclamanta nu a primit nici un răspuns la plângerea prealabilă adresată autorității emitente a actului contestat, iar aparența de nelegalitate de deciziei derivă din nemotivarea în fapt a acesteia și a imposibilității instanței de a verifica dacă a fost emisă în limitele legii.

Sub aspectul pagubei iminente, instanța a apreciat că executarea deciziei ar avea ca efect oprirea activității societății cu consecința prejudicierii sale inclusiv prin deteriorarea instalațiilor necesare desfășurării activității. Împotriva sentinței civile nr. 222/ CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.V., prin D.R.A.O.V. Constanța. În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, următoarele: Reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. 305 din 20 octombrie 2009, respinsă prin Decizia nr. 027 din 19 februarie 2010 de către C.A.O.P.A.A., această din urmă decizie fiind comunicată SC E.R.G.

SRL prin afișare, modalitate prevăzută de art. 44 C. proc. fisc. În ceea ce privește condițiile prevăzute de lege pentru acordarea suspendării de către instanță, acestea nu sunt îndeplinite în speță. Astfel, referitor la condiția cazului bine justificat este de observat că reclamanta nu a antamat fondul problemei, ci a intrat într-o adevărată polemică vizând legalitatea actelor administrative, situație ce nu poate fi analizată de instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ. Mai mult, reclamanta își invocă propria culpă, ceea ce este inadmisibil. În acest sens, se impune înlăturarea motivelor vizând legalitatea actului administrativ, care până la anularea de către o instanță judecătorească se bucură de prezumția de legalitate.

În acest caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate, astfel cum a precizat și Curtea Constituțională în Decizia nr. 257 din 27 octombrie 2006. În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, contestatoarea nu a făcut dovada că prin executarea actului administrativ a cărui suspendare o solicită s-ar putea produce o astfel de pagubă.

Susținerile reclamantei, potrivit cărora, prin executarea actului administrativ i-ar provoca o perturbare a activității și producerea unui prejudiciu material, nu pot fi reținute, în primul rând pentru că nu există o astfel de tulburare și nici pagubă dovedită, având în vedere că nu i se poate aplica un tratament fiscal preferențial față de alți contribuabili. Reclamanta, prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale a recurentei, A.N.V., și excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Examinând excepțiile invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate și urmează să le respingă ca atare. Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale, Înalta Curte constată că emitentul deciziei a cărei suspendare se solicită, C.A.O.P.A.A.

a fost instituită în baza Ordinului nr. 1499/2009 al M.F.P., activitatea curentă a Comisiei realizându-se prin intermediul direcției cu atribuții de autorizare din cadrul A.N.V. - recurenta din prezenta cauză, conform art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare al respectivei comisii, fiind astfel demonstrată calitatea procesuală a A.N.V. Referitor la excepția nulității recursului, întemeiată pe prevederile art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., contrar susținerilor reclamantei, Înalta Curte constată că recursul cuprinde referiri concrete la cele două condiții de fond ale suspendării reglementată în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv critici punctuale cu privire la modul în care prima instanță a reținut existența cazului bine justificat și a iminenței producerii pagubei.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare: Prima instanță a suspendat executarea Deciziei nr. 305 din 20 octombrie 2009 emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor, act administrativ prin care a fost revocată autorizația de antrepozit fiscal din 2008 eliberată în favoarea SC E.R.G. SRL, constatând îndeplinirea cerințelor cumulative ale art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Conform certificatului eliberat de Curtea de Apel Constanța, din 9 noiembrie 2010, reclamanta a promovat acțiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză, înregistrată la data de 2 februarie 2010. Conform aceluiași certificat, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 379 din 8 noiembrie 2010, a admis acțiunea și, în consecință, a anulat actul administrativ în discuție. Așa fiind, Înalta Curte constată că în speță sunt incidente prevederile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. În textul legal precitat se prevede că: „În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)”.

Având ca reper acest text de lege și observând că Decizia nr. 305 din 20 octombrie 2009 emisă de Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor a fost anulată de judecătorul fondului, urmează ca suspendarea în prezenta cauză să opereze până la soluționarea irevocabilă a Dosarului de fond, nr. 144/36/2010, prin efectul legii, astfel că analizarea motivelor de recurs a devenit inutilă, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție nu le va mai examina. Față de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de A.N.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității și excepția calității de recurent invocate de intimată. Respinge recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 222/ CA din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2010.