ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3356/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 259/CA din 15 iulie 2010 a Curții

de Apel Constanța , secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reîntregită a reclamantei SC M.S.F.

SRL, prin administrator judiciar M. SPRL în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. - comisia

pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate și în consecință

s-a anulat decizia din 25 martie 2010 emisă de M.F.P. – comisia pentru autorizarea

operațiunilor de produse supuse accizelor armonizate și decizia nr. 10 din 29

ianuarie 2010 de revocare a autorizației de antrepozit fiscal din 27 martie 2007,

fiind obligată pârâta la reanalizarea solicitării reclamantei privind corectarea

autorizației de antrepozit fiscal din 27 martie 2007.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că:

Prin decizia nr. 010

din 29 ianuarie 2010 emisă de comisia pentru autorizarea operatorilor de produse

supuse accizelor armonizate din cadrul M.F.P. – A.N.A.F. s-a dispus revocarea autorizației

de antrepozit fiscal din 27 martie 2007 emisă în favoarea SC M.S.F. SRL, pentru

încălcarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind

C. fisc., iar plângerea prealabilă formulată de către reclamantă, în temeiul

art. 185 alin. (6) din C. fisc.  și art. 15 din ordinul M.F. nr. 1499/2009 în referire

la art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost respinsă de aceeași instituție prin decizia

din 25 martie 2010.

La datele de 14 și 15

octombrie 2009, urmare a unor verificări ale organelor abilitate legal de control,

respectiv Garda Financiară și Autoritatea Vamală, au fost încheiate 2

procese-verbale cu concluzii contradictorii, iar pârâtul a procedat nelegal la revocarea

autorizației de antrepozit fiscal în baza propunerii de revocare transmisă de Garda

Financiară , secția Constanța prin decizia din 29 ianuarie 2010.

În procesul-verbal

din 19 octombrie 2009, încheiat de inspectorii din cadrul D.J.A.O.V. Constanța –

biroul autorizări, urmare a controlului din data de 15 octombrie 2009, s-a consemnat

că reclamanta „respectă condițiile inițiale de autorizare conform art. 180 și 183

din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc.”, menționându-se că nu sunt elemente pentru

suspendare, revocare sau anulare a autorizației de antrepozit fiscal de depozitare

la sediul social/punctul de lucru al SC M.S.F. SRL situat în Constanța, stația de

carburanți – D.P.

S-a constatat că dispozițiile

legale nu au fost respectate în luarea măsurii de revocare a autorizației de antrepozit

fiscal prin decizia din 19 ianuarie 2010.

Din actele existente

la dosar a rezultat că A.N.A.F. -

comisia pentru autorizarea operatorilor de produse

supuse accizelor armonizate a decis revocarea autorizației de antrepozit fiscal

având în vedere exclusiv adresa înregistrată la A.N.A.F., prin care Garda Financiară

a transmis o propunere de revocare a autorizației, având în vedere numai verificările

efectuate de aceasta.

Prin propunerile acestei

din urmă autorități nu s-a avut în vedere și nu s-a explicitat în nici un fel împrejurarea

care se impunea în luarea deciziei, că în cauză, în ceea ce o privește pe petentă

au fost încheiate procesele-verbale din 19 octombrie 2009 în care s-a consemnat

de către D.J.A.O.V. Constanța, biroul autorizări, că, în referire la îndeplinirea

condițiilor impuse de art. 183 lit. b), c) și d) din C. fisc., pentru îndeplinirea

obligațiilor stabilite la art. 183 lit. c) și d) din C. fisc.  SC M.S.F. SRL deține

un sistem computerizat de evidență a produselor aflate în antrepozit W., conform

contractului de utilizare din 31 iulie 2009, program de gestiune stocuri, prin care

se asigură evidențe exacte, actualizate și securizate pentru emiterea facturilor

și pentru tot ceea ce înseamnă stocuri de produse depozitate, primite sau expediate,

inclusiv un sistem de administrare și contabil corespunzător desfășurării activității

de depozitare produse accizabile într-un antrepozit fiscal”.

Așadar, lipsa evidențelor

scriptice care să susțină că rezultă din actele emise de către Garda Financiară,

secția Constanța este contrazisă.

Cum este evidentă contradicție

între cele două acte de control la care s-a făcut referire, rezultă că A.N.A.F.

– comisia de specialitate a emis decizia de revocare, atacată, fără a respecta metodologia

prevăzută de lege în acest sens.

Mai mult decât atât, instanța

a reținut că este lipsit de relevanță, având în vedere obiectul acțiunii, faptul

că societatea se află în procedura insolvenței și că pe rolul instanței este în

curs de judecată contestația formulată la procesul-verbal de contravenție încheiat

de către Garda Financiară Constanța.

Întrucât instanța a dispus

anularea măsurii revocării, în cauză, s-a dispus și obligarea comisiei la reanalizarea

solicitării reclamantei de corectare a autorizației de antrepozit fiscal din 27

martie 2007, având în vedere și împrejurarea că societatea și-a declarat intenția

de reorganizare și a păstrat dreptul de administrare constând în dreptul de a-și

conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele

conform hotărârii  din 16 martie  2010 a Tribunalului Constanța,  judecător sindic.

Împotriva sus-menționatei

sentinței a declarat recurs pârâtul M.F.P.

În sinteză, prin cererea

de recurs s-a arătat că intimata-reclamantă nu a combătut prin nici un mijloc de

probă constatările Gărzii Financiare deși sarcina probei îi incumba conform

art. 1169 C. civ. și că este legală concluzia instanței de fond că aceasta nu și-a

încălcat obligațiile legale care îi reveneau ca antrepozitar fiscal, în condițiile

în care nu există neconcordanță între actul D.R.A.O.V. și actul de control al Gărzii

Financiare, ambele acte de control stabilind că s-au încălcat condițiile de autorizare.

La baza deciziei de revocare a autorizației stau concluziile Gărzii Financiare care

au fost înglobate într-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate

chiar dacă în urma plângerii contravenționale formulate de societatea comercială

a obținut la Judecătoria Constanța suspendarea executării silite a actului de contravenție,

măsură care nu își extinde efectele asupra constatărilor privitoare la modul în

care își îndeplinește obligațiile în calitate de antrepozitar fiscal.

În privința cererii de

completare a autorizației de antrepozit fiscal recurentul a arătat că aceasta nu

mai avea obiect deoarece fusese revocată autorizația în conformitate cu dispozițiile

legale și ca atare această cerere nu mai putea face obiectul vreunei analize.

Examinând cauza sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că

nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate, soluția primei instanțe

fiind corectă și legală.

Considerentele sentinței

demonstrează că judecătorul fondului și-a argumentat concluziile în fapt și în drept,

printr-o raportare precisă la probele administrate și la legislația incidentă în

materia dedusă judecății.

Constatarea nelegalității

deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal din 27 martie 2007 și a

deciziei prin care comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor

armonizate a respins contestația formulată de societatea reclamantă împotriva celei

dintâi decizii (din 29 ianuarie 2010) a avut drept consecință anularea ambelor acte

administrative contestate.

Susținerea recurentului

că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a aduce probe în dovedirea solicitărilor

sale, nesocotind dispozițiile art. 1169 C. civ., nu se confirmă, observându-se că

au fost avute în vedere și analizate toate actele care au premers măsura de revocare

a autorizației de antrepozit fiscal, dispusă exclusiv pe baza adresei Gărzii Financiare

către A.N.V. și cu ignorarea constatărilor D.J.A.O.V. Constanța – biroul autorizări,

care în urma controlului efectuat la 15 octombrie 2009 a consemnat că societatea

reclamantă respectă condițiile inițiale de autorizare conform art. 180 și art. 183

din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., cu mențiunea că nu sunt elemente de suspendare/revocare/anulare

a autorizației de antrepozit fiscal de depozitare la sediul social/punctul de lucru

situat în Constanța, stația de carburanți - D.P.

Pe lângă concluziile total

contradictorii ale celor două organe de control – Garda Financiară și A.N.V. – s-a

reținut în mod just că la emiterea deciziei de revocare a autorizației de antrepozit

fiscal nu au fost respectate dispozițiile H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc.,

[

pct. 12

1

alin. (5)

]

, dispozițiile ordinului M.F.P. nr. 1499/2009

privind instituirea și aprobarea componenței comisiei pentru autorizarea operatorilor

de produse supuse accizelor armonizate și a regulamentului de organizare și funcționare

a acestei comisii (art. 1, 2, 4 și 5 din regulament – anexa 2 la ordinul nr. 1499/2009).

Întrucât s-a constatat

că măsura de revocare a autorizației de antrepozit fiscal nu este explicitată, nelămurindu-se

care sunt aspectele de natură a înlătura constatările făcute de D.J.A.O.V. Constanța

prin procesul verbal din 19 septembrie 2009, în mod just instanța de fond nu a primit

apărările pârâtului, cu atât mai mult cu cât aceeași documentație care a stat la

baza măsurii contestate este cea care evidențiază nelegalitatea actului de revocare

și, ca urmare, și a actului de respingere a contestației împotriva celui de revocare

a autorizației în discuție.

De altfel, așa cum se

poate observa prin cererea de recurs, nu sunt aduse critici concrete soluției adoptate

de instanță și nici nu sunt indicate înscrisurile care ar fi de natură a conduce

la o altă concluzie decât cea cuprinsă în sentința ce face obiectul controlului

judiciar.

În contextul menționat,

nu se poate primi punctul de vedere al autorității recurente în sensul că a rămas

fără obiect cererea de reanalizare a solicitării societății intimate privind corectarea

autorizației de antrepozit fiscal din 27 martie 2007, admiterea acestei cereri de

către prima instanță fiind motivată dintr-o dublă perspectivă, mai exact ca o consecință

a anulării deciziei de revocare a autorizației de antrepozit fiscal și avându-se

în vedere Încheierea nr. 1746/Com din 16 martie 2010 a Tribunalului Constanța, secția

comercială, Judecătorul Sindic.

Văzând și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de M.F.P.- comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate

prin D.G.F.P. Constanța împotriva sentinței nr. 259/CA din 15 iulie 2010 a Curții

de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2011.