ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4920/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin Sentința nr. 379 din 08 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța a admis contestația formulată de reclamanta SC E.R.G. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate și a anulat Decizia nr. 305/2009 emisă de această din urmă autoritate. Totodată instanța de fond a respins contestația reclamantei față de D.R.A.O.V. Constanța, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală și a obligat pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate la 4,15 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele considerațiuni: Reclamanta SC "E.R.G." S.R.L. - Constanța a solicitat anularea Deciziei nr. 305 din 20 octombrie 2009, emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate, prin care s-a dispus revocarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO0122313PP01 din 12 octombrie 2008, pentru nerespectarea prevederilor art. 183 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, coroborate cu prevederile art. 70 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aferente Titlului VII - "Accize și alte taxe speciale", aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 10 alin. (2) lit. e) din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1499/2009, decizia trebuie să cuprindă și motivele de fapt care au condus la adoptarea măsurii. A apreciat Curtea de apel că deși este indicat temeiul de drept care a fost avut în vedere la aplicarea sancțiunii, în cuprinsul actului administrativ atacat nu se arată care au fost motivele de fapt, respectiv ce anume nu a respectat reclamanta, astfel că instanța nu poate să cerceteze dacă măsura a fost dispusă în limitele prevăzute de lege, respectiv să verifice legalitatea deciziei emise. În altă ordine de idei, instanța de fond a reținut că nici în decizia 27/2010, prin care s-a soluționat plângerea prealabilă împotriva deciziei nr. 305/2009, nu se arată care au fost faptele imputate ce au condus la revocarea autorizației de antrepozit, situație în care, prezumția de legalitate a actului administrativ contestat este răsturnată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a D.R.A.O.V. Constanța, Curtea a reținut că această autoritate nu-și justifică calitatea procesuală pasivă, întrucât nu este emitentul actului contestat, astfel că acțiunea reclamantei îndreptată și împotriva acesteia a fost respinsă pe temeiul excepției arătate. 2. Calea de atac exercitată de recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor În termen legal a declarat recurs împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale (DRAOV Constanța), în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, invocând în acest sens dispozițiile art. 1 și 4 pct. 21 din H.G.

nr. 110/2009 și în baza Ordinului circular nr. 8056/2010. Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică în condițiile în care nu a apreciat corect situația de fapt dedusă judecății, și mai mult, a nesocotit susținerile autorității pârâte. Recurenta a menționat că raportat la adresele existente la dosar și în general față de întreg probatoriul administrat nu se putea reține că reclamanta nu a luat cunoștință de actul administrativ nr. 027 din 19 februarie 2010 prin care s-a respins plângerea prealabilă depusă de societate, mai cu seamă că s-a apelat și la calea comunicării prin afișare, conform art. 44 din C. proc.

fisc. În fine, s-a mai arătat că nu este legală hotărârea primei instanțe și pentru că a ignorat nerespectarea de către reclamanta intimată a obligației legale de a pune la dispoziția autorității competente privind emiterea autorizației - Autoritatea Națională a Vămilor, în termenul stabilit, informațiile necesare, potrivit art. 182 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu pct. 70 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004. În acest context recurenta a precizat că dintre cei 97 de antrepozitari fiscali care dețineau autorizații valide la data de 31 martie 2009 au fost identificați un nr. de 15 antrepozitari care nu s-au conformat prevederilor legale și 3 antrepozitari care au depus documentația după data de 31 martie 2009, printre aceștia din urmă figurând și reclamanta, astfel cum rezultă din Nota 54792 din 9 octombrie 2008. 3. Apărările formulate de intimata-reclamantă SC E.R.G.

SRL Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de recurs ale recurentei, invocând 3 excepții și anume, (i) excepția netimbrării recursului, (ii) excepția lipsei calității de recurent a Autorității Naționale a Vămilor și (iii) excepția nulității recursului pentru nemotivare, cu indicarea expresă a motivelor de nelegalitate, potrivit art. 304 1 C. proc. civ. De menționat că pe parcursul soluționării recursului, intimata a precizat că nu înțelege să mai susțină prima dintre cele 3 excepții invocate, vizând netimbrarea recursului. Cu referire la excepția lipsei calității de recurent a Autorității Naționale a Vămilor, reclamanta intimată, în esență, a arătat că din modul de redactare a motivelor de recurs rezultă cu claritate că DRAOV Constanța a declarat recurs în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, această din urmă autoritate având așadar calitatea de recurentă în cauză.

Cu toate acestea, după cum a învederat reclamanta-intimată, sentința instanței de fond a fost pronunțată în contradictoriu cu Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate și mai mult, cu privire la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, care a figurat ca pârâtă în acțiunea introductivă, prima instanță a reținut lipsa calității procesuale pasive. S-a mai arătat că în fața instanței de fond, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, care a figurat în calitate de pârâtă, nu a invocat nici o excepție în sensul că nu poate sta singură în proces sau în sensul că interesele sale urmează a fi reprezentate în instanță de o altă persoană juridică, direcție sau compartiment, după cum nici nu s-a făcut dovada vreunui mandat legal de reprezentare pentru aceasta.

În fine s-a mai arătat că prin adresa nr. 12865 din 28 aprilie 2010 expediată de către recurentă Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate, se recunoaște lipsa oricărei calități procesuale în cauză în condițiile în care după cum indică chiar recurenta, autoritatea care deține documentația precum și datele și informațiile necesare dezlegării pricinii este Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice- Agenția Națională de Administrare Fiscală. În susținerea excepției de nulitate a recursului pentru nemotivare, recurenta a arătat că indicarea numai generică a motivelor de recurs nu este de natură a complini cerința impusă de legiuitor prin art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ., mai cu seamă că recurentul s-a mărginit la prezentarea situației de fapt, fără a indica în ce anume constă nelegalitatea hotărârii instanței de fond. În fine, cu privire la fondul cauzei, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în măsura în care se va trece peste excepțiile invocate, dată fiind și argumentația clară și pertinentă cuprinsă în considerentele instanței de fond. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul este fondat și urmează a fi admis în sensul și pentru considerentele în continuare arătate. Examinând potrivit art. 137 C. proc.

civ., cu prioritate excepțiile de procedură invocate de intimata-reclamantă Înalta Curte reține că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, în sensul că recursul declarat în cauză de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, apare ca fiind declarat de o autoritate străină de proces. Potrivit interpretărilor doctrinare și jurisdicționale dezvoltate în aplicarea art. 316 C. proc. civ. ca normă de trimitere, cu referire la art. 283 C. proc. civ., întrucât o hotărâre judecătorească produce efecte relative, numai persoanele, respectiv autoritățile care au avut calitatea de parte în proces, în primă instanță, pot să exercite și căile de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, au legitimare procesuală activă în recurs părțile care au figurat ca părți cu ocazia judecării în fond, în nume propriu sau prin reprezentanți legali. În cauză calitatea de recurent o deține în mod evident Autoritatea Națională a Vămilor, căci Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, după cum fără echivoc a precizat, a promovat calea de atac nu în nume propriu, ci în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, în temeiul unui mandat de reprezentare a cărui validitate nu este contestată.

În schimb, ceea ce atrage admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind declarat de o persoană lipsită de calitate procesuală o reprezintă împrejurarea că Autoritatea Națională a Vămilor, în calitate de mandant, nu a figurat ca parte în acțiunea reclamantei-intimate și nici nu a fost citată în cauză, hotărârea ce formează obiectul recursului fiind pronunțată în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate. Mai mult, prin aceeași sentință, acțiunea reclamantei față de DRAOV Constanța a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală. În atare condiții, mandatul de reprezentare acordat de Autoritatea Națională a Vămilor pentru promovarea și susținerea recursului este lipsit de efecte legale și nu poate conferi acestei autorități calitate procesuală în recurs câtă vreme autoritatea, după cum s-a arătat, nu a avut calitatea de parte în cauză și în primă instanță.

Cu alte cuvinte, reprezentarea legală sau mandatul de reprezentare fie el legal sau convențional nu se confundă cu calitatea procesuală. Întrucât calitatea procesuală este o condiție de admisibilitate a oricărei cereri, inclusiv a cererii de recurs, pe temeiul art. 312 cu referire la art. 316 și respectiv art. 283 și art. 83 C. proc. civ., se va respinge așadar recursul promovat în cauză, ca fiind formulat de o autoritate fără calitate procesuală activă în recurs. Față de modalitatea de soluționare a prezentului recurs, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea celorlalte excepții invocate de intimata-reclamantă și evident nici a aspectelor vizând fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite excepția invocată de intimata SC E.R.G. SRL - Constanța. Respinge recursul declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, împotriva Sentinței nr. 379 din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o autoritate fără calitate procesuală activă în recurs. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.