ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4920/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanțe

Prin Sentința nr. 379 din 08 noiembrie 2010,

Curtea de Apel Constanța a admis contestația formulată de reclamanta SC E.R.G.

S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de

Produse Supuse Accizelor Armonizate și a anulat Decizia nr. 305/2009 emisă de

această din urmă autoritate. Totodată instanța de fond a respins contestația

reclamantei față de D.R.A.O.V. Constanța, ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără calitate procesuală și a obligat pârâta Comisia pentru

Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate la 4,15 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele considerațiuni:

Reclamanta SC

"E.R.G." S.R.L. - Constanța a solicitat anularea Deciziei nr. 305 din

20 octombrie 2009, emisă de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse

Supuse Accizelor Armonizate, prin care s-a dispus revocarea autorizației de

antrepozit fiscal nr. RO0122313PP01 din 12 octombrie 2008, pentru nerespectarea

prevederilor art. 183 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, coroborate cu

prevederile art. 70 alin. (1) și (2) din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 571/2003, aferente Titlului VII - "Accize și alte taxe

speciale", aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Conform art. 10 alin.

(2) lit. e) din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1499/2009, decizia

trebuie să cuprindă și motivele de fapt care au condus la adoptarea măsurii.

A apreciat Curtea de

apel că deși este indicat temeiul de drept care a fost avut în vedere la

aplicarea sancțiunii, în cuprinsul actului administrativ atacat nu se arată

care au fost motivele de fapt, respectiv ce anume nu a respectat reclamanta,

astfel că instanța nu poate să cerceteze dacă măsura a fost dispusă în limitele

prevăzute de lege, respectiv să verifice legalitatea deciziei emise.

În altă ordine de

idei, instanța de fond a reținut că nici în decizia 27/2010, prin care s-a

soluționat plângerea prealabilă împotriva deciziei nr. 305/2009, nu se arată

care au fost faptele imputate ce au condus la revocarea autorizației de

antrepozit, situație în care, prezumția de legalitate a actului administrativ

contestat este răsturnată.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale a D.R.A.O.V. Constanța, Curtea a reținut

că această autoritate nu-și justifică calitatea procesuală pasivă, întrucât nu

este emitentul actului contestat, astfel că acțiunea reclamantei îndreptată și

împotriva acesteia a fost respinsă pe temeiul excepției arătate.

exercitată de recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Constanța, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor

În termen legal a declarat

recurs împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Constanța, Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale (DRAOV Constanța), în numele și pe

seama Autorității Naționale a Vămilor, invocând în acest sens dispozițiile art.

1 și 4 pct. 21 din H.G. nr. 110/2009 și în baza Ordinului circular nr.

8056/2010.

Invocând ca temei

legal al căii de atac exercitate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a susținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică în

condițiile în care nu a apreciat corect situația de fapt dedusă judecății, și

mai mult, a nesocotit susținerile autorității pârâte.

Recurenta a menționat

că raportat la adresele existente la dosar și în general față de întreg

probatoriul administrat nu se putea reține că reclamanta nu a luat cunoștință

de actul administrativ nr. 027 din 19 februarie 2010 prin care s-a respins

plângerea prealabilă depusă de societate, mai cu seamă că s-a apelat și la

calea comunicării prin afișare, conform art. 44 din C. proc. fisc.

În fine, s-a mai

arătat că nu este legală hotărârea primei instanțe și pentru că a ignorat

nerespectarea de către reclamanta intimată a obligației legale de a pune la

dispoziția autorității competente privind emiterea autorizației - Autoritatea

Națională a Vămilor, în termenul stabilit, informațiile necesare, potrivit art.

182 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu pct. 70 din Normele metodologice de

aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

În acest context

recurenta a precizat că dintre cei 97 de antrepozitari fiscali care dețineau

autorizații valide la data de 31 martie 2009 au fost identificați un nr. de 15

antrepozitari care nu s-au conformat prevederilor legale și 3 antrepozitari

care au depus documentația după data de 31 martie 2009, printre aceștia din

urmă figurând și reclamanta, astfel cum rezultă din Nota 54792 din 9 octombrie

2008.

formulate de intimata-reclamantă SC E.R.G. SRL

Intimata-reclamantă a

formulat întâmpinare la motivele de recurs ale recurentei, invocând 3 excepții

și anume, (i) excepția netimbrării recursului, (ii) excepția lipsei calității

de recurent a Autorității Naționale a Vămilor și (iii) excepția nulității

recursului pentru nemotivare, cu indicarea expresă a motivelor de nelegalitate,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ.

De menționat că pe

parcursul soluționării recursului, intimata a precizat că nu înțelege să mai

susțină prima dintre cele 3 excepții invocate, vizând netimbrarea recursului.

Cu referire la

excepția lipsei calității de recurent a Autorității Naționale a Vămilor,

reclamanta intimată, în esență, a arătat că din modul de redactare a motivelor

de recurs rezultă cu claritate că DRAOV Constanța a declarat recurs în numele

și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, această din urmă autoritate având

așadar calitatea de recurentă în cauză.

Cu toate acestea,

după cum a învederat reclamanta-intimată, sentința instanței de fond a fost

pronunțată în contradictoriu cu Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de

Produse supuse Accizelor Armonizate și mai mult, cu privire la Direcția

Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, care a figurat ca

pârâtă în acțiunea introductivă, prima instanță a reținut lipsa calității

procesuale pasive.

S-a mai arătat că în

fața instanței de fond, Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse

supuse Accizelor Armonizate, care a figurat în calitate de pârâtă, nu a invocat

nici o excepție în sensul că nu poate sta singură în proces sau în sensul că

interesele sale urmează a fi reprezentate în instanță de o altă persoană juridică,

direcție sau compartiment, după cum nici nu s-a făcut dovada vreunui mandat

legal de reprezentare pentru aceasta.

În fine s-a mai

arătat că prin adresa nr. 12865 din 28 aprilie 2010 expediată de către

recurentă Comisiei pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor

Armonizate, se recunoaște lipsa oricărei calități procesuale în cauză în

condițiile în care după cum indică chiar recurenta, autoritatea care deține

documentația precum și datele și informațiile necesare dezlegării pricinii este

Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate

din cadrul Ministerului Finanțelor Publice- Agenția Națională de Administrare

Fiscală.

În susținerea

excepției de nulitate a recursului pentru nemotivare, recurenta a arătat că

indicarea numai generică a motivelor de recurs nu este de natură a complini

cerința impusă de legiuitor prin art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.,

mai cu seamă că recurentul s-a mărginit la prezentarea situației de fapt, fără

a indica în ce anume constă nelegalitatea hotărârii instanței de fond.

În fine, cu privire

la fondul cauzei, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, în măsura în care se va trece peste excepțiile invocate, dată fiind

și argumentația clară și pertinentă cuprinsă în considerentele instanței de

fond.

considerentele instanței de control judiciar

Recursul este fondat

și urmează a fi admis în sensul și pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând potrivit

art. 137 C. proc. civ., cu prioritate excepțiile de procedură invocate de

intimata-reclamantă Înalta Curte reține că este întemeiată excepția lipsei

calității procesuale active a recurentei, în sensul că recursul declarat în

cauză de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în

numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, apare ca fiind declarat de

o autoritate străină de proces.

Potrivit

interpretărilor doctrinare și jurisdicționale dezvoltate în aplicarea art. 316

C. proc. civ. ca normă de trimitere, cu referire la art. 283 C. proc. civ.,

întrucât o hotărâre judecătorească produce efecte relative, numai persoanele,

respectiv autoritățile care au avut calitatea de parte în proces, în primă

instanță, pot să exercite și căile de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, au

legitimare procesuală activă în recurs părțile care au figurat ca părți cu

ocazia judecării în fond, în nume propriu sau prin reprezentanți legali.

În cauză calitatea de

recurent o deține în mod evident Autoritatea Națională a Vămilor, căci Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, după cum fără echivoc a

precizat, a promovat calea de atac nu în nume propriu, ci în numele și pe seama

Autorității Naționale a Vămilor, în temeiul unui mandat de reprezentare a cărui

validitate nu este contestată.

În schimb, ceea ce

atrage admiterea excepției și respingerea recursului ca fiind declarat de o

persoană lipsită de calitate procesuală o reprezintă împrejurarea că

Autoritatea Națională a Vămilor, în calitate de mandant, nu a figurat ca parte

în acțiunea reclamantei-intimate și nici nu a fost citată în cauză, hotărârea

ce formează obiectul recursului fiind pronunțată în contradictoriu cu pârâta

Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse supuse Accizelor Armonizate.

Mai mult, prin aceeași sentință, acțiunea reclamantei față de DRAOV Constanța a

fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate

procesuală.

În atare condiții,

mandatul de reprezentare acordat de Autoritatea Națională a Vămilor pentru

promovarea și susținerea recursului este lipsit de efecte legale și nu poate

conferi acestei autorități calitate procesuală în recurs câtă vreme

autoritatea, după cum s-a arătat, nu a avut calitatea de parte în cauză și în

primă instanță.

Cu alte cuvinte,

reprezentarea legală sau mandatul de reprezentare fie el legal sau convențional

nu se confundă cu calitatea procesuală.

Întrucât calitatea

procesuală este o condiție de admisibilitate a oricărei cereri, inclusiv a

cererii de recurs, pe temeiul art. 312 cu referire la art. 316 și respectiv

art. 283 și art. 83 C. proc. civ., se va respinge așadar recursul promovat în

cauză, ca fiind formulat de o autoritate fără calitate procesuală activă în

recurs.

Față de modalitatea

de soluționare a prezentului recurs, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune

examinarea celorlalte excepții invocate de intimata-reclamantă și evident nici

a aspectelor vizând fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite excepția

invocată de intimata SC E.R.G. SRL - Constanța.

Respinge recursul

declarat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Constanța, în

numele și pe seama Autorității Naționale a Vămilor, împotriva Sentinței nr. 379

din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o

autoritate fără calitate procesuală activă în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.