ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3697/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 35/ CA din 14 iulie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența în soluționarea cauzei promovate de reclamantul S.C.M., în contradictoriu cu pârâta D.S.V.S.A. Constanța, în favoarea Judecătoriei Constanța. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Petentul S.C.M. a formulat o plângere contravențională împotriva măsurii de amendare stabilite prin nota de inspecție nr. 511/12.05.2009 a D.S.V.S.A. Constanța, solicitând anularea actul constatator și exonerarea sa de plata amenzii contravenționale.

Plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție și de aplicare a sancțiunii contravenționale se introduce la judecătoria în a cărei rază de competență s-a săvârșit fapta contravențională, potrivit prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. Instanța de fond a constatat că, în raport de obiectul acțiunii, astfel cum a fost formulat și ulterior precizat de petent, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Constanța, natura actului, a cărui anulare s-a solicitat, fiind analizată cu respectarea limitelor impuse de principiul disponibilității asupra plângerii formulate și a temeiului juridic indicat de titularul acțiunii. Împotriva acestei hotărâri, pârâta D.S.V.S.A.

Constanța a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă a arătat că nu Judecătoria este competentă în judecarea cauzei, ci secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Constanța. Recurenta a arătat că D.S.V.S.A. Constanța este o autoritate administrativă în sensul Legii nr. 554/2004, iar Nota de inspecție nr. 511/12.05.2009 nu este un proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, în consecință nu este aplicabilă norma specială de competență prevăzută în O.G. nr. 2/2001. Faptul că reclamantul solicită și exonerarea de la plata amenzii contravenționale trebuie apreciată ca o solicitare fără justificare, în sensul că nu poți solicita ceva ce nu există și anume nu există un proces verbal de sancționare contravențională, întocmit în conformitate cu prevederile O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și care, dacă ar fi contestat competența de soluționare ar aparține Judecătoriei. S-a mai arătat în motivele de recurs faptul că în speța de față este vorba doar de Nota de inspecție nr. 511/12.05.2009, care este un act administrativ și în care doar se făcea propunerea aplicării unei amenzi contravenționale, care dacă ar fi fost aplicată ar fi trebuit ca propunerea să se materializeze într-un proces verbal de constatare și sancționare contravențională. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte are în vedere faptul că prin acțiunea formulată în contradictoriu cu organul constatator D.S.V.S.A. Constanța, petentul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea notei de inspecție nr. 511/12.05.2009 și exonerarea acestuia de la plata amenzii contravenționale stabilită în sarcina sa, cererea sa fiind întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001. Este de reținut faptul că nota de inspecție nu este act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci un act prin care s-a dispus o măsură cu caracter sancționator, în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001. Întrucât prin nota de inspecție a cărei anulare s-a solicitat de către reclamant, au fost luate măsuri cu caracter sancționator, sunt aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 2/2001. Astfel, față de obiectul acțiunii, natura litigiului este una civilă, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține instanței de drept comun, determinată în raport cu prevederile art. 1 pct.1 C. proc. civ. și art. 32 din O.G. nr. 2/2001. În consecință, în mod corect a stabilit instanța de fond că în pricina de față competența judecării cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Constanța. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.(1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.S.V.S.A. Constanța împotriva sentinței civile nr. 35/ CA din 14 iulie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2010.