ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3949/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta G.Ș. a solicitat

obligarea pârâtului Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor

Constanța la recunoașterea dreptului de a i se răspunde la cerere, precum și

repararea pagubei cauzate ca urmare a neluării în seamă a solicitării

formulate.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, la data de 21 octombrie 2008, a solicitat

pârâtului să-i comunice aspectul cu privire la faptul că, în mai multe rânduri

s-a adresat O.P.C. Constanța pentru a obliga S.C. ”E.C.” S.R.L. București în

vederea reparării unui calculator tip laptop ce se afla în garanție și,

deoarece nu i s-a răspuns, a formulat din nou, la data de 16 decembrie 2008,

aceeași cerere, la care, de asemenea, nu a primit un răspuns.

Reclamanta a invocat

Decizia civilă nr. 5754 din 11 decembrie 2009, prin care Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus modificarea sentinței civile nr. 237/CA din 11

iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, în sensul admiterii acțiunii, cu

consecința obligării pârâtului Inspectoratul Regional pentru Protecția

Consumatorilor Constanța să răspundă la cererea reclamantei formulată la data

de 21 octombrie 2008.

Cu toate acestea, a

precizat reclamanta, pârâtul nu a înțeles nici până la momentul formulării

cererii de chemare în judecată să răspundă, neîndeplinindu-și astfel obligația

prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea 554/2004, astfel încât solicitarea sa

de aplicare a unei amenzi a conducătorului unității autorității publice devine

justificată.

Reclamanta și-a

întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale O.G. nr. 27/2002.

Instituția pârâtă a

depus la dosar copia răspunsului nr. 4374 din 15 septembrie 2010 înaintat

reclamantei, considerat de instanță drept întâmpinare ce cuprinde punctul său

de vedere.

instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 414/CA din 02 decembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca

nefondată, acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de

reclamanta G.Ș. în contradictoriu cu pârâtul Comisariatul Regional pentru

Protecția Consumatorilor Constanța (fost Inspectoratul Regional pentru

Protecția Consumatorilor Constanța).

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Ultima solicitare

adresată de reclamantă autorității pârâte, prin scrisoare, a fost la data de 08

septembrie 2010, fiind înregistrată sub nr. 4345 din 14 septembrie 2010, la

care pârâta a formulat răspuns, ce a fost comunicat reclamantei prin adresa nr.

4374 din 15 septembrie 2010.

Curtea a constatat

că, inițial, reclamanta s-a adresat pârâtului cu o scrisoare, înregistrată la

O.J.P.C. Constanța cu nr. 6236 din 26 august 2008, răspunsul fiind comunicat

prin adresele 6378 din 29 august 2008 și 8101 din 29 octombrie 2008.

La data de 01

octombrie 2008, reclamanta a revenit cu o altă reclamație cu același conținut,

înregistrată sub nr. 4725 din 01 octombrie 2008, la care s-a răspuns cu adresa

nr. 7894 din 22 octombrie 2008, în sensul că reclamația a fost transmisă la

O.P.C.M. București cu adresa nr. 7893 din 22 octombrie 2008, aceasta din urmă

fiind îndreptățită să efectueze cercetarea și să-i comunice rezultatul.

La data de 08

decembrie 2009 cu adresa nr. 3943, pârâtul a răspuns reclamantei la scrisoarea

acesteia din 27 noiembrie 2009 și înregistrată sub nr. 3825.

Prima instanță a

reținut constatarea pârâtului referitoare la faptul că toate solicitările

reclamantei aveau același obiect, respectiv recunoașterea perioadei de garanție

de către o terță societate comercială cu sediul în Municipiul București de la

care reclamanta a cumpărat un calculator tip laptop.

Nefiind competentă

teritorial a efectua cercetarea necesară, pârâtul a înaintat lucrarea organului

similar O.P.C.M. București, indicându-i reclamantei numărul adresei de

înaintare, precum și mențiunea că aceasta din urmă urmează a-i indica

rezultatul cercetării.

În acest context,

Curtea a reținut că autoritatea pârâtă s-a conformat obligației de a răspunde

reclamantei, obligație impusă și pe cale de hotărâre judecătorească, iar

solicitările ulterioare formulate de reclamantă nu mai cădeau în competența

pârâtei.

Raportând situația de

fapt reținută la dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 27/2002, instanța de fond a

apreciat că pârâtul s-a conformat obligației de a răspunde reclamantei, astfel

încât a dispus respingerea cererii ca nefondată.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs

reclamanta G.Ș., fără a preciza motivele de nelegalitate ale sentinței și fără

a structura criticile invocate.

În memoriul de

recurs, reclamanta reiterează istoricul cererilor formulate către autoritatea

pârâtă și modalitatea de soluționare a acestora, invocă legislația privind

organizarea și funcționarea organismelor pentru protecția consumatorului și

susține, în esență, că pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor

Constanța nu a respectat dispozițiile deciziei nr. 5754 din 11 decembrie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind astfel incidente prevederile art.

24 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte,

recurenta susține că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că cererile

formulate au același obiect, iar măsura clasării reglementată de art. 10 din

O.G. nr. 27/2002 a fost corect aplicată de instituția pârâtă.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în

raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă,

precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele expuse în continuare.

Reclamanta G.Ș. a

solicitat instanței de contencios administrativ aplicarea sancțiunii și

acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr.

554/2004, invocând neexecutarea Deciziei nr. 5754 din 11 decembrie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva

sentinței civile nr. 237/CA din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, a

fost modificată sentința atacată, în sensul obligării pârâtului Inspectoratul

Regional pentru Protecția Consumatorilor Constanța să răspundă la cererea

reclamantei înaintată la 21 octombrie 2008.

Conform art. 24 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 554/2004:

„Art. 24. - (1) Dacă

în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să

înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris

sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii

definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia,

iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care

termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau,

după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere.”

Examinând conținutul

înscrisurilor aflate în dosarul de fond, Înalta Curte constată faptul că

reclamanta a formulat, în perioada 2008 - 2009, mai multe cereri având același

obiect, respectiv valorificarea garanției unui produs achiziționat de

reclamantă, la care autoritatea pârâtă a răspuns prin adresele nr. 6378 din 29

august 2008, nr. 8101 din 29 octombrie 2008, nr. 7894 din 22 octombrie 2008,

nr. 7893 din 22 octombrie 2008, nr. 3943 din 08 octombrie 2009 și nr. 4374 din

15 septembrie 2010, dispunând măsura clasării potrivit art. 10 din O.G. nr.

27/2002.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că autoritatea

pârâtă s-a conformat obligației de a răspunde reclamantei, soluționând inclusiv

cererile care atrăgeau competența altor instituții.

Totodată, în mod

legal a reținut judecătorul fondului aplicabilitatea, în cauză, a prevederilor

art. 10 din O.G. nr. 27/2002, conform cărora:

„Art. 10. - (1) În

cazul în care un petiționar adresează aceleiași autorități sau instituții

publice mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa,

petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la

toate petițiile primite.

(2) Dacă după

trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori

de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut,

aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul că

s-a răspuns.”

Faptul că

solicitările reclamantei nu au fost soluționate în modalitatea pretinsă de

aceasta nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004 și

nici neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea unei hotărâri

judecătorești irevocabile, care să atragă aplicarea sancțiunilor prevăzute de

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, deoarece stabilirea conținutului

răspunsului constituie o prerogativă a autorității publice, care se exercită,

desigur, cu respectarea prevederilor legale care îi reglementează competența.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul

din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art.

304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de

reclamanta G.Ș., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de G.Ș. împotriva sentinței civile nr. 414/CA din 02 decembrie 2010 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 august 2011.