ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3535/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 206 din 30 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de repunere în termen formulată de reclamanta B.V., în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Protecția consumatorilor și a admis excepția tardivității capetelor de cerere privind anularea Ordinelor nr. 89 din 31 martie 2009, 217 din 08 aprilie 2009 și 230 din 08 aprilie 2009, emise de Președintele Autorității Naționale Pentru Protecția Consumatorilor și le-a respins ca tardive. A respins excepția tardivității cererii de anulare a Ordinului nr. 374 din 25 mai 2009 emis de Președintele Autorității Naționale Pentru Protecția Consumatorilor și a anulat acest ordin dispunând reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior, respectiv Comisar Șef adjunct al C.J.P.C.

Prahova - Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Prahova. A obligat pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data neacordării acestora ca urmare a ordinului anulat, până la data reintegrării. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - Sub aspectul excepției tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, prima instanță a constatat că reclamanta B.V.

a solicitat instanței repunerea în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 cu privire la cererea de anulare a Ordinelor nr. 89 din 31 martie 2009, 217 din 08 aprilie 2009, 230 din 08 aprilie 2009 și 374 din 25 mai 2009. A mai constatat că îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin excepție de la această regulă dispozițiile art. 9 alin. (1) și (4) din aceeași lege stabilind că acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, atunci când s-a declarat neconstituționalitatea ordonanței în altă cauză, în limita unui termen de decădere de 1 an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României.

Raportându-se la aceste texte legale, instanța de fond a reținut că reclamanta a sesizat instanța cu soluționarea cererii de anulare a ordinelor la data de 24 iunie 2010, formulând cerere de repunere în termen motivată de faptul că succesiunea actelor normative nu i-a permis să atace în instanță actele de numire sau de destituire din funcție. A reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni de introducere a acțiunii în anularea unui act administrativ individual este unul de prescripție și se calculează de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, acesta fiind susceptibil de repunere în termen pentru cauze bine justificate.

Or, în speță reclamanta avea posibilitatea să ceară revocarea ordinelor considerate a-i produce o vătămare drepturilor sale, împrejurarea că actele administrative au fost emise succesiv, neconstituind motive temeinice pentru repunerea în termen , cât timp în această perioadă accesul la justiție al reclamantei nu a fost îngrădit.

Pe de altă parte, curtea de apel a constatat că a fost depășit și termenul de decădere de 1 an, prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel încât a constatat tardive capetele de cerere privind anularea Ordinelor nr. 89 din 31 martie 2009, 217 din 08 aprilie 2009 și 230 din 08 aprilie 2009. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea Ordinului nr. 274 din 25 mai 2009, instanța de fond a constatat că acesta a fost introdus în termenul prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, respectiv cel de 1 an de la data publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei de declarare ca neconstituțională a O.G. nr. 37/2009, respingând excepția tardivității acestui petit.

Pe fond, a reținut că Ordinul nr. 374 din 25 mai 2009 a fost emis în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, astfel încât în temeiul prevederilor constituționale, actul administrativ atacat este nelegal. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999 a funcționarului public, curtea de apel a constatat întemeiate și capetele de cerere privind reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută anterior ordinului anulat și de acordare a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și recalculate de care ar fi beneficiat dacă nu intervenea Ordinul nr. 374 din 25 mai 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma dispozițiilor art. 304 ind.

1 C. proc. civ. S-a susținut în esență, că instanța de fond a omis să constate că prin H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, instituția intrat în proces de reorganizare atât la nivel central, cât și la nivel teritorial. S-a mai arătat că funcția publică de conducere pe care o deținea reclamanta la momentul emiterii Ordinului nr. 374 din 25 mai 2009 avea caracter temporar, astfel încât și dacă nu se desființa această funcție prin O.G. nr. 37/2009, intimata nu îl putea ocupa decât pentru o perioadă de cel mult 6 luni, reintegrarea nemaifiind posibilă. Se mai susține că instanța de fond nu a luat în considerare aspectul potrivit căruia ordinul atacat a fost emis și în temeiul H.G.

nr. 284/2009, care în prezent e abrogată prin H.G. nr. 882/2010 prin care au fost create noi structuri teritoriale cu personalitate juridică, iar organigrama C.J.P.C. Prahova nu mai cuprinde și postul de comisar șef adjunct. Recursul este întemeiat. Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și raportat la dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile formulate de recurenta-pârâtă. Din analiza actelor dosarului rezultă că reorganizarea autorității pârâte a început înainte de intrarea în vigoare a O.G. nr. 37/2009, concret prin H.G. nr. 284/2009, prin care s-a desființat postul de inspector șef adjunct fiind înlocuit cu cel de comisar șef adjunct.

Prin Ordinul nr. 230 din 8 aprilie 2009 al Președintelui A.N.P.C., reclamanta a fost promovată temporar pe funcția publică de conducere de Comisar șef adjunct al CJPC Prahova, până la ocuparea acesteia prin concurs, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. Prin Ordinul nr. 374 din 25 mai 2009 s-a dispus încetarea promovării temporare pe funcția de comisar șef adjunct, ca urmare a intrării în vigoare a O.G. nr. 37/2009, care a desființat această funcție, fiind înlocuită cu cea de director coordonator adjunct. In temeiul O.G. nr. 37/2009 s-a organizat concurs pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct, concurs la care intimata-reclamantă nu a participat, la momentul organizării acestui concurs și ocupării postului de către o altă persoană încetând și promovarea temporară a reclamantei dispusă prin Ordinul nr. 230/2009.

În aceste condiții, Ordinul nr. 374/2009, chiar dacă s-a întemeiat și pe dispozițiile O.G. nr. 37/2009, declarate neconstituționale prin decizia nr. 1257 din 6 noiembrie 2009 a Curții Constituționale, nu a vătămat un drept sau interes legitim a reclamantei, deoarece aceasta îl ocupa temporar, iar prin neprezentarea la concursul de director coordonator adjunct a acceptat că a încetat numirea sa temporară pe funcția de conducere. Pe de altă parte, faptul că intimata-reclamantă a stat în pasivitate o perioadă destul de mare de timp din momentul publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 1257/2009 (6 noiembrie 2009) și data introducerii acțiunii (24 iunie 2010) a avut ca efect imposibilitatea obiectivă a reintegrării acesteia pe funcția de comisa șef adjunct, deoarece prin noul act normativ de reorganizare a A.N.P.C.

- H.G. nr. 882/2010, postul de comisar șef adjunct în cadrul CJPC Prahova nu mai există. In acest context, soluția de anulare a Ordinului nr. 374 din 25 mai 2009 pronunțată de instanța de fond este lipsită de orice efect juridic și aceasta raportat și la faptul că reclamanta nu a participat la niciun concurs de ocupare a acestei funcții de conducere pe durată nedeterminată, dreptul său de a ocupa această funcție fiind proteguit de lege doar până la ocuparea acestei funcții prin concurs, ceea ce s-a întâmplat, fiind numită o altă persoană. Prin urmare, nici cererile accesorii privind reintegrarea pe funcția publică de conducere deținută anterior și acordarea despăgubirilor materiale nu sunt întemeiate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei și în ceea ce privește anularea Ordinului nr. 374 din 25 mai 2009 și a cererilor accesorii privind reintegrarea în funcția publică deținută anterior și de acordare a despăgubirilor ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, împotriva sentinței nr. 206 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge și capătul e cerere vizând anularea Ordinului nr. 374 din 25 mai 2009 emis de Președintele A.N.P.C. și, în consecință, respinge și cererile de reintegrare în funcția publică deținută anterior și de acordare a despăgubirilor ca neîntemeiate. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă.