ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4065/2011

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 24 iunie 2010,

reclamantul B.C. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, solicitând repunerea

în termenul de introducere a cererii, anularea Ordinelor nr. 85 din 31 martie 2009,

nr. 131 și nr. 135 din 2 aprilie 2009 și nr. 810 din 25 mai 2009 și numirea în funcția

de comisar șef al C.R.P.C. Prahova, cu consecința plății drepturilor salariale aferente

și a acordării celorlalte drepturi legale.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că în perioada septembrie 2007-martie 2009 a ocupat prin

concurs funcția publică de conducere de inspector șef la C.R.P.C. Prahova, raportul

de serviciu încetând la 31 martie 2009, dată după care a fost numit comisar I superior

și delegat în funcția de comisar șef în cadrul aceleiași instituții, pentru ca ulterior,

prin Ordinul nr. 810 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri să fie încadrat ca director coordonator adjunct cu contract

de management.

Reclamantul a invocat

în susținerea temeiniciei acțiunii sale Deciziile Curții Constituționale nr. 1257/2009

și nr. 1629/2009 prin care au fost declarate neconstituționale O.U.G. nr. 37/2009

și respectiv, O.U.G. nr. 105/2009, precum și Deciziile nr. 413 și nr. 414 din 14

aprilie 2010 ale aceleiași instituții prin care au fost repuse în vigoare prevederile

în materie ale Legii nr. 188/1999.

Prin sentința nr. 215

din 12 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus anularea actelor

administrative atacate, precum și încadrarea reclamantului în funcția de comisar

șef al C.R.P.C Prahova cu plata drepturilor bănești aferente și acordarea celorlalte

drepturi legale.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâți,

constatând ca fiind întemeiată cererea de repunere în termen în raport și de prevederile

art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2004.

În raport de Deciziile

Curții Constituționale prin care s-au declarat neconstituționale prevederile O.U.G.

nr. 37/2009 și nr. 105/2009 precum și cele prin care s-a decis că, începând cu data

de 28 februarie 2009 continuă să-și producă efectele juridice Legea nr. 188/1999

cu conținutul său normativ de dinainte de modificările neconstituționale ce i-au

fost aduse prin ordonanțele de urgență susmenționate, instanța de fond a reținut

că se impune încadrarea reclamantului în funcția de comisar șef, ca efect al repunerii

acestuia în situația anterioară adoptării celor două acte normative emise în anul

2009 cu privire la funcțiile publice de conducere din sfera serviciilor publice

deconcentrate.

Împotriva sentinței au

declarat recurs pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și

Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Ambii pârâți au invocat

greșita respingere a excepției tardivității acțiunii, formulată de reclamant la

data de 24 iunie 2010, cu depășirea termenului de 1 an de la emiterea ordinelor

contestate, prevăzut de art. 11 Legea nr. 554/2004.

În recursurile declarate

de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri s-au invocat și motive de netemeinicie a hotărârii,

în sensul că instanța de fond a ignorat probele administrate, din care rezultă că

încetarea raportului de serviciu al reclamantului a fost urmarea desființării funcției

publice de conducere, de inspector șef, măsură dispusă prin modificările legislative

aduse prin O.U.G. nr. 37/2009, O.U.G. nr. 105/2009 și H.G. nr. 284/2009, reclamantul

optând pentru ocuparea postului vacant de comisar superior.

Pârâții au mai arătat

că instanța nu a ținut cont de reorganizarea produsă la nivelul Autorității Naționale

pentru Protecția Consumatorilor, urmare căreia au fost desființate funcțiile publice

de inspector șef și inspector șef adjunct, în locul acestora înființându-se funcțiile

de comisar șef și respectiv comisar șef adjunct, cu atribuții diferite în mod substanțial.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constatat că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse

ca atare.

Astfel, Curtea constată

că este corectă soluția instanței de fond de respingere a excepției tardivității

și de repunere în termenul de introducere a acțiunii, făcând o justă aplicare a

dispozițiilor art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestui text

de lege, acțiunea având ca obiect anularea actelor administrative emise în baza

unor ordonanțe de guvern, acordarea de despăgubiri ori obligarea unei autorități

publice la emiterea unui act administrativ poate fi introdusă direct la instanță

în limitele unui termen de decădere de 1 an, calculat de la data publicării în M.

Of. a deciziei de declarare a neconstituționalității ordonanțelor sau a dispozițiilor

din ordonanțele emise de Guvernul României.

În speță, Ordinul nr.

810 din 25 mai 2009 a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009, ale cărei efecte au

încetat prin declararea ca neconstituțională a legii de aprobare prin Decizia

nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 758/06.11.2009.

În consecință, în raport

de prevederile art. 9 alin. (4) Legea nr. 554/2004 se constată respectarea termenului

de 1 an de la data publicării Deciziei Curții Constituționale, excepția tardivității

acțiunii fiind corect respinsă.

Soluția instanței de admitere

a acțiunii este întemeiată, măsura privind încetarea raportului de serviciu al reclamantului

din funcția publică de conducere de inspector șef fiind dispusă cu nerespectarea

prevederilor art. 100 alin. (1) lit. a) și c) Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici.

În principal măsura dispusă

prin Ordinul nr. 85 din 31 martie 2009 s-a întemeiat pe prevederile H.G. nr. 284/2009

prin care au fost operate modificări în organizarea la nivel central și teritorial

a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, prin crearea a 12 comisariate

regionale cu personalitate juridică, conduse de comisari șefi, asimilați cu funcția

de director executiv.

Potrivit art. 100

alin. (1) Legea nr. 188/1999, în caz de reorganizare a autorității publice, funcționarii

publici vor fi numiți în noile funcții publice în cazul în care se modifică atribuțiile

aferente unei funcții publice mai puțin de 50% (lit. a)) ori în cazul în care este

schimbată denumirea fără modificarea în proporție de 50% a atribuțiilor aferente

funcției publice (lit. c)).

Or, prin H.G. nr. 284/2009

s-a schimbat denumirea celor 12 inspectorate regionale existente în 12 comisariate

regionale, cu consecința schimbării denumirii funcțiilor de conducere, dar în condițiile

păstrării numărului de posturi în cadrul autorității și fără modificări de fond

ale atribuțiilor aferente acestor funcții publice și, oricum, nu în proporția de

peste 50% cerută de Legea privind Statutul funcționarilor publici.

Astfel fiind, măsura privind

desființarea funcției de inspector șef a reclamantului, urmată de cea a numirii

în calitate de comisar superior, delegat în funcția publică de comisar șef al C.R.P.C

Prahova și ulterior, desemnarea ca director coordonator adjunct al aceeași autorități,

au fost dispuse cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999.

Având în vedere considerentele

expuse mai sus, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate

de pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri, împotriva sentinței nr. 215 din 12 octombrie

2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții la plata sumei de 1.612 RON

cheltuieli de judecată către intimatul B.C..

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 septembrie

2011.