ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3559/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul B.C., în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, C.C.

- Președinte al Autorității Naționale, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri prin Ministru și B.N.L., Ministrul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, a solicitat în baza dispozițiilor art. 24 și urm. din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: - obligarea președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului și a Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 15 octombrie 2011 și până la data executării efective a Sentinței nr. 215 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, - obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egale cu drepturile bănești de care a fost privat ca urmare a neexecutării Sentinței nr. 215 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, despăgubire actualizată în funcție de rata inflației, - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși Sentința nr. 215 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4065 din 14 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ordinele atacate au fost anulate, cu consecința încadrării reclamantului în funcția de Comisar Șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova și plății drepturilor bănești aferente, totuși autoritățile pârâte au refuzat punerea sa în executarea și în consecință reintegrarea reclamantului în funcția de Comisar Șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova și plata drepturilor bănești de care a fost privat.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri succesor în drepturi al Ministerului Economiei și al Ministrului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă. Pârâtul C.C., prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și neîntemeiată. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 33/CC din 3 mai 2012, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea reclamantului B.C.

și a obligat pârâții, prin reprezentanții legali: C.C. și respectiv B.N.L. să-i plătească reclamantului despăgubiri egale cu drepturile bănești de care a fost privat ca urmare a neexecutării Sentinței nr. 215 din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, devenită irevocabilă, actualizate în funcție de rata inflației. Totodată, curtea de apel a obligat fiecare pârât la plata unei amenzi în procent de 20% din salariul mediu brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 15 octombrie 2011, până la data executării efective a Sentinței nr. 215/2010 a Curții de Apel Ploiești, respingând ca neîntemeiate excepțiile invocate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția inadmisibilității este nefondată, deoarece reclamantul a făcut cu prisosință dovada că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin demersuri repetate prin care a solicitat celor doi pârâți să respecte o hotărâre judecătorească. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că postul de conducere aferent funcției publice de Comisar Șef din cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova a fost ocupat, ca urmare a promovării concursului organizat în acest sens la nivelul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor în anul 2010, din actele dosarului, respectiv Ordinul nr. 24/2012 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor reieșind că începând cu 15 februarie 2012 pe durata detașării domnului T.C.

la Garda Națională de Mediu s-a delegat pentru funcția publică de conducere de Comisar șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova domnul C.V.I. Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că postul solicitat de reclamant, în urma rămânerii definitive și irevocabile a sentinței a cărei executare nu s-a făcut, este ocupat cu delegație, fapt ce contrazice susținerile pârâtei referitoare la imposibilitatea reîncadrării efective în funcția publică de conducere de comisar șef, întrucât acesta a fost ocupat ca urmare a promovării concursului organizat în acest sens la nivelul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor în anul 2010. 3. Recursul formulate în cauză Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și de C.C.

- Președinte al Autorității Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurenții au susținut că nu le este imputabilă neexecutarea hotărârii judecătorești sub aspectul obligațiilor bănești, întrucât în urma solicitării făcute către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova, această instituție a transmis prin adresa 775 din 1 februarie 2012, documentul ce atestă suma ce urmează a fi plătită domnului B.C. De asemenea, recurenții au arătat că urmează să achite partea lor de obligație ce le revine, referitor achitarea sumei de 806 RON, reprezentând cheltuielile de judecată.

Cât privește aspectul referitor la neexecutarea hotărârii judecătorești referitor la reîncadrarea efectivă a reclamantului în funcția publică de conducere de Comisar Șef, recurenții învederează că faptul Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a depus toate diligențele necesare îndeplinirii obligației ce-i revenea, oferindu-i domnului B.C. un post similar din cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Galați, fapt ignorat de instanța de fond, întrucât postul de conducere aferent funcției publice de Comisar Șef din cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova a fost ocupat. Pentru toate aceste motive, recurenții au solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, apreciind că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, ca urmare a refuzului autorității publice pârâte de a pune în executare obligațiile stabilite prin titlul executoriu.

În concret, textul legal anterior individualizat prevede că: "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere." În speța de față, titlul executoriu este reprezentat de Sentința nr. 215 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 4065 din 14 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin această hotărâre judecătorească s-au anulat atât Ordinele nr. 85/2009, nr. 135/2009, 131/2009, emise de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, cât și Ordinul nr. 810/2009 emis de Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri și, în consecință, s-a dispus reîncadrarea reclamantului B.C.

într-o funcție echivalentă celei desființate. Hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă la data de 14 septembrie 2011, iar autoritatea publică pârâtă avea obligația punerii sale în executare până cel mai târziu la data de 14 octombrie 2011. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dacă în urma admiterii acțiunii, autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În alin. (2) al textului sus-menționat se prevede că, în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere. În cauză, aplicarea amenzii în sarcina pârâților, prin reprezentanții legali C.C. și respectiv B.L.N. este legală, având în vedere conduita culpabilă a autorității publice pârâte și a conducătorului acesteia de a nu pune în executare hotărârea judecătorească, neputând fi luate în considerare problemele de organizare internă invocate.

Cât privește susținerea recurenților că Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor nu poate fi ținută răspunzătoare de neexecutare, întrucât reclamantului i s-a oferit un post de Comisar Șef la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Galați, postul din Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova fiind ocupat prin concurs, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului că, începând cu data de 15 februarie 2012 pe durata detașării domnului T.C. la Garda Națională de Mediu, s-a delegat pentru funcția publică de conducere de Comisar Șef al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova, domnul C.V.I., astfel că postul solicitat de reclamant în urma rămânerii irevocabile a sentinței a cărei executare nu s-a făcut, este ocupat cu delegație, prin urmare nu poate fi reținută imposibilitatea reîncadrării efective a reclamantului ca urmare a ocupării acestui post prin concurs.

De altfel, din actele depuse la dosar, rezultă că reclamantul a fost reintegrat în funcția de Comisar Șef la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Prahova la data de 8 iunie 2012, prin Ordinul nr. 121/2012 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. Necontestat este și faptul că autoritatea publică pârâta, deși a fost obligată la reîncadrarea reclamantului și la plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a anulării ordinelor atacate, aceasta nu și-a îndeplinit obligația în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinței nr. 215 din 12 octombrie 2010, așa încât soluția curții de apel, de amendare a președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului și de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești de care reclamantul a fost privat ca urmare a neexecutării Sentinței nr. 215 din 12 octombrie 2010, este legală.

Astfel sancțiunea aplicată potrivit acestui text de lege a avut menirea de a înfrânge rezistența autorității publice pârâte la executarea hotărârii judecătorești pronunțată de instanța de contencios administrativ. Cum în cauză nu s-a procedat la executarea hotărârii judecătorești în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, amenda a fost aplicată Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului, astfel cum prevede art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 . III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 din C. proc.

civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și de C.C. - Președinte al Autorității Naționale împotriva Sentinței nr. 33/CC din 3 mai 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2012. Procesat de GGC - AS