ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3299/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamantul R.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

P.D.D. - Președinte al C.N.P.A.S., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- amendarea pârâtei pe

fiecare zi de întârziere cu 20% din salariul brut pe economie, în conformitate cu

prevederile art. 24 alin. (1) raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

pentru refuzul de a pune în executare o hotărâre irevocabilă și

-obligarea acesteia la

punerea în executare, în integralitatea ei, a sentinței civile nr. 62/2010 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 4772 din 04 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

A solicitat, de asemenea,

obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 RON, precum și a

cheltuielilor de judecată.

1.1. În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 62 din 17 martie 20101, Curtea

de Apel Ploiești, a dispus anularea Ordinului Președintelui C.N.P.A.S. nr. 1009

din 13 octombrie 2009 și, pe cale de consecință, reintegrarea reclamatului în funcția

de director coordonator al C.J.P. Prahova, precum și obligarea C.N.P.A.S. la plata

drepturilor bănești cuvenite de la data de 14 octombrie 2009 până la data reintegrării,

arătându-se că pârâta dă dovadă de dispreț total față de lege și o hotărâre judecătorească

irevocabilă.

A mai arătat reclamantul

că prin Ordinul nr. 1155 din 29 noiembrie 2010 s-a dispus reintegrarea sa în funcția

de director coordonator al C.J.P. Prahova pentru o zi, deoarece, prin Ordinul

nr. 1156 din 29 noiembrie 2010 Președintele C.N.P.A.S. a anulat, în mod nelegal,

efectele ordinului de reintegrare în funcție, deși nu avea competența să procedeze

în acest mod.

1.2.Prin sentința nr.

5CC din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea de amendare întemeiată pe prevederile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, formulată de reclamantul R.A., în contradictoriu

cu pârâta P.D.D. - Președinte al C.N.P.A.S..

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, prin prisma dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 554/2004, că în speța de față, prin Ordinul nr. 1155 din 29 noiembrie

2010, Președintele C.N.P.A.S. a dispus repunerea reclamantului în funcția de director

coordonator al C.J.P. Prahova, conform hotărârii judecătorești irevocabile nr. 62

din 17 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești.

Referitor la obligarea

C.N.P.A.S. la plata drepturilor salariale pentru reclamant, prima instanță a constatat

că autoritatea, prin conducătorul ei, nu a putut să pună în aplicare această obligație,

deoarece O.U.G. nr. 71/2009, privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii,

având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea

personalului din sectorul bugetar, devenite executorii, se va realiza după o procedură

de executare, din care în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu,

în 2013 - 33%, iar diferența în anul 2014.

A apreciat prima instanță

că din titlul O.U.G. nr. 71/2009 rezultă cu certitudine faptul că toate titlurile

executorii obținute în acest domeniu sunt suspendate la executare, iar din acest

punct de vedere, pârâta nu a acționat cu rea-credință, fiind obligată legal, în

calitate de ordonator principal de credite să respecte procedura menționată, existând

o imposibilitate obiectivă de a pune în executare partea drepturilor salariale din

titlul executoriu deținut de reclamant.

înfățișate de recurentul-reclamant

Împotriva acestei sentințe

în termen legal a declarat recurs reclamantul R.A..

Apreciind că hotărârea

primei instanțe a fost pronunțată cu greșita aplicarea a legii și invocând ca temei

al recursului promovat prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant

a înfățișat, în esență, următoarele critici ale sentinței recurate, reluate și dezvoltate

ulterior prin notele scrise:

-instanța de fond a nesocotit

împrejurarea că salariile au un regim juridic clar și ca atare trebuie plătite cu

prioritate, înaintea oricăror alte datorii;

-instanța de fond în mod

nelegal a apreciat că s-a trecut la punerea în executare a sentinței civile nr.

62 din 17 martie 2010 devenită irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație

și Justiție nr. 4772 din 4 noiembrie 2010, câtă vreme refuzul conducătorului C.N.P.A.S.

de a proceda la punerea în executare rezultă efectiv din actele dosarului;

-de peste 9 luni postul

de director coordonator al C.J.P. Prahova este neocupat iar reaua credință a numitei

P.D.D. este evidentă;

- nici una din cele două

dispoziții ale instanței nu au fost aduse la îndeplinire de către pârâtă, fiind

evident că O.U.G. de referă la drepturi „de natură salarială” și nu la „salarii”,

care nu pot fi plătite eșalonat.

instanței de recurs

Recursul este fondat în

sensul și pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând sentința atacată

în raport de criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului dar și prin

prisma apărărilor intimatei, Înalta Curte reține că sunt fondate criticile recurentului-reclamant,

astfel că potrivit art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cu referire la art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. se impune admiterea recursului

și casarea hotărârii, cu consecința trimiterii cauzei pentru rejudecare, modificarea

hotărârii nefiind posibilă, pentru cele înfățișate în cele ce urmează ca și pentru

a nu încălca dreptul părților la dublul grad de jurisdicție.

Legal investită în condițiile

art. 24 din Legea nr. 554/2004 republicată, cu cererea formulată de recurentul-reclamant

pentru amendarea intimatei P.D.D., în temeiul menționat, prima instanță, respingând

o astfel de acțiune, a reținut, ca prim argument, că la data de 29 noiembrie 2011,

prin Ordinul nr. 1155, reclamantul a fost repus în funcția de director coordonator

al C.J.P. Prahova, fiind astfel pusă în executare hotărârea judecătorească definitivă

și irevocabilă, respectiv sentința nr. 62 din 17 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești,

menținută și prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4772 din 4 noiembrie

2010.

Raportat la actele și

lucrările dosarului, la susținerile părților dar și la conținutul titlului executoriu

a cărui punere în executare este contestată de recurent, Înalta Curte apreciază,

în sensul motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

că din modul în care prima instanță și-a argumentat hotărârea, sub acest prim aspect,

nu se poate determina dacă legea, respectiv art. 24 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 554/2004, a fost sau nu corect aplicată.

Instanța de fond nu a

motivat și nu a prezentat în considerentele hotărârii atacate elementele în sprijinul

interpretării potrivit cu care prin ordinul Președintelui C.N.P.A.S. nr. 1155 emis

la 29 noiembrie 2010, a fost pus în executare titlul executoriu al recurentului.

Astfel, dată fiind și

formularea relativ ambiguă a acestui ordin, prin care s-a dispus numai anularea

Ordinului Președintelui C.N.P.A.S. din 13 octombrie 2009, prin care recurentului

îi încetase contractul de management începând cu data de 14 octombrie 2009, Înalta

Curte apreciază că nu s-a analizat și demonstrat argumentat măsura în care un astfel

de ordin reprezintă dovada reală a punerii în executare a hotărârii judecătorești

irevocabile prin care s-a dispus, anularea Ordinului din 13 octombrie 2009 dar și,

în mod expres, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, de director

coordonator al C.J.P. Prahova. Și aceasta cu atât mai mult cu cât recurentul a susținut

permanent că pretinsa punere în executare a hotărârii judecătorești nu s-a aplicat

nici măcar pentru o zi, dată fiind emiterea, la aceeași dată a Ordinului nr. 1156

din 29 noiembrie 2010, prin care încetează aplicarea prevederilor Ordinului ministrului

muncii, familiei și protecției sociale nr. 1243 din 25 mai 2009 privind numirea

recurentului în funcția de conducere de director coordonator al C.J.P. Prahova,

dar și ale Ordinului Președintelui C.N.P.A.S. nr. 1155 din 29 noiembrie 2009, prin

care se anulase Ordinul nr. 1009 din 13 octombrie 2009.

Urmează așadar ca instanța

de rejudecare să efectueze o examinare efectivă a tuturor actelor dosarului și a

apărărilor formulate, în contextul suplimentării probatoriului după cum se va aprecia

a fi necesar, pentru a determina în condițiile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc.

civ. dacă în adevăr titlul executoriu a fost sau nu pus în executare, casarea cu

trimitere fiind impusă astfel cum s-a arătat deja de împrejurarea că dreptul părților

la cele două grade de jurisdicție trebuie să fie efectiv și nu numai formal.

Completarea probatoriului

se impune a fi realizată și în ceea ce privește incidența O.U.G. nr. 71/2009, act

normativ cu privire la care prima instanță a apreciat că reprezintă un impediment

legal pentru ca intimata-pârâtă să pună în executare și partea din titlul executoriu

vizând drepturile salariale ale recurentului.

Înalta Curte reține că

și sub acest aspect, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. instanța de fond, limitându-se

la interpretarea literală a „titlului” O.U.G. nr. 71/2009 a considerat că drepturile

salariale acordate recurentului sunt, în sensul actului normativ indicat „drepturi

de natură salarială” ce urmează a fi puse în plată eșalonat.

Totodată nu au fost verificate

susținerile recurentului-reclamant referitoare la lipsa de consecvență a autorității

pârâte, care, sub incidența aceluiași act normativ a efectuat alte plăți salariale,

respectivele situații și persoane fiind indicate și în fața instanței de recurs.

Față de toate cele mai

sus arătate, ce demonstrează necesitatea rejudecării cauzei, pe aspectele și în

sensul arătat, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. se va admite recursul

de față și urmare casării se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de R.A., împotriva sentinței nr. 5CC din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 iunie

2011.