ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra cererii de

lămurire a înțelesului dispozitivului Deciziei nr. 2535 din 22 mai 2012,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal în Dosarul nr. 27/42/2011/al.

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2535 din 22 mai

2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul -

reclamant R.A. și a admis recursul declarat de P.D.D., modificând în parte

sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere privind amendarea

pârâtei în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, a dispus

menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut următoarele:

- Excepția nulității

recursului invocată de intimat este neîntemeiată, întrucât recursul a fost

formulat cu respectarea exigențelor impuse de dispozițiile art. 304 alin. (2)

C. proc. civ., cererea de recurs fiind motivată în raport cu cerințele legale.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că titlul executoriu a cărui neexecutare se invocă este

Sentința civilă nr. 62/17 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 4772 din 4 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prin această sentință

s-a dispus anularea Ordinului CNPAS nr. 1009/2009 reintegrarea reclamantului

R.A. în funcția deținută anterior, de director coordonator Casa Județeană de

Pensii Prahova și, obligarea la plata drepturilor bănești cuvenite, de la data

de 14 octombrie 2009 până la data reintegrării.

Cât privește

aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, instanța a reținut că acestea au caracter special

și că, din perspectiva acestora, se constată că în mod greșit prin sentința atacată

s-a reținut ca fiind îndeplinite condițiile legale pentru cererea

reclamantului.

S-a mai reținut că,

prin emiterea Ordinului nr. 1155 din 29 noiembrie 2010 recurenta-pârâtă și-a

executat obligația principală stabilită prin dispozitivul Sentinței nr. 62 din

17 martie 2010, astfel că, în mod greșit instanța de fond a reținut

neexecutarea și, pe cale de consecință, a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile legale pentru aplicarea amenzii prevăzute de dispozițiile art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte,

examinând cererea de față, în raport cu dispozițiile art. 281

1

C.

proc. civ. și raportat la motivele invocate, apreciază că aceasta este

nefondată și urmează să fie respinsă ca atare, în raport de cele în continuare

arătate:

Potrivit art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la

înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta

cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat

hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

În realitate, prin

cererea formulată, petentul este nemulțumit de modul în care instanța i-a

soluționat pricina, arătând că completul nu a ținut seama atunci când a

pronunțat soluția, de alte două hotărâri ale aceleiași instanțe, respectiv

Decizia nr. 3299 din 7 iunie 2011 și Decizia nr. 4772 din 4 noiembrie 2010.

De asemenea, petentul

susține că în cauză nu erau aplicabile prevederile O.G. nr. 71/2009.

Față de aceste

solicitări, Înalta Curte, reține, contrar susținerilor petentului, că nu suntem

în prezența niciunui echivoc și a niciunei neclarități în cuprinsul

dispozitivului menționat.

Măsurile cuprinse în

dispozitivul Deciziei nr. 2535 din 22 mai 2012 nu necesită lămuriri și nici

interpretări suplimentare, câtă vreme derivă firesc și sunt o consecință a

argumentelor și considerentelor prezentate în detaliu în cuprinsul aceleiași

decizii.

Cu atât mai puțin nu

pot fi reținute ca argumente în favoarea cererii formulate, cele două decizii

menționate de petent, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

întrucât claritatea și coerența dispozitivului este raportată la conținutul

considerentelor ce l-au determinat și nu la considerentele și aprecierile celor

două decizii, sus-menționate.

Față de cele arătate

în temeiul art. 281

1

alin. (2) C. proc. civ., constatând că Decizia

nr. 2535 din 22 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, este clară și lipsită de

contradicții și că nu se impune lămurirea înțelesului dispozitivului acesteia,

cererea petentului va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

formulată de R.A., având ca obiect lămurirea dispozitivului Deciziei nr. 2535

din 22 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA