ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2012

Asupra cererii de de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Curții de Apel Craiova

Prin sentința nr. 195/01 aprilie 2010,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta T.C. – director coordonator adjunct

al Casei Județene de Pensii Olt, în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.S., a

anulat Ordinul nr. 1007 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele

C.N.P.A.S. și a obligat pârâta la reintegrarea reclamantei pe funcția

deținută anterior și la plata către aceasta a drepturilor salariale

neîncasate de la data de 14 octombrie 2009, până la reintegrarea efectivă.

Curți de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 629

din 3 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de C.N.P.A.S.

împotriva sentinței nr. 195 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a modificat

sentința atacată, în sensul că a înlăturat măsura reintegrării reclamantei

T.C. în funcția deținută anterior și a redus drepturile

salariale stabilite, până la data pronunțării prezentei decizii. Totodată

a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite în

perioada de la emiterea ordinului anulat, până la data prezentei decizii.

de intimata-reclamantă T.C. privind lămurirea înțelesului și aplicării

dispozitivului Deciziei nr. 629 din 3 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 29

noiembrie 2011, petenta T.C. a formulat cerere privind lămurirea înțelesului și

aplicării dispozitivului Deciziei nr. 629 din 3 februarie 2011.

În motivarea cererii,

petenta a arătat că drepturile salariale la data emiterii ordinului de demitere

erau în cuantum de 2826 lei, reprezentând salariul de bază (1739 lei) +

indemnizația de conducere (30% aplicabilă la salariul de bază)+ sporul de

vechime de 25%, conform Ordinului nr. 1241 din 25 mai 2009 și contractului

de management încheiat cu Ministerul Muncii.

În perioada 04

februarie 2010 - 21 septembrie 2010 ar fi trebuit să fie reintegrată în

funcție, să lucreze și să-și primească salariul stabilit pentru

munca prestată, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Dimpotrivă, pârâta a

interpretat dispozitivul Deciziei nr. 629 din 3 februarie 2011, respectiv

dispoziția,, reducerea drepturilor salariale stabilite, până la data

pronunțării prezentei decizii”, ca o micșorare efectivă a drepturilor

salariale, pe motiv că funcția nu mai există.

În concluzie, arată

petenta, drepturile salariale calculate și plătite de C.N.P.A.S. pentru

perioada 14 octombrie 2009 (data demiterii) - 03 februarie 2011 (data

pronunțării Deciziei nr. 629/2011) nu acoperă nici măcar perioada în care,

conform celorlalte hotărâri judecătorești pronunțate ar fi trebuit să

lucreze efectiv, adică nici măcar prejudiciul material nu a fost acoperit.

La cererea astfel

formulată au fost atașate o serie de înscrisuri cât și hotărârile judecătorești

ulterioare, la care petenta a făcut referire.

Casa Națională

de Pensii Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii și a lipsei de obiect, iar pe fond a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Intimata a depus la dosar o adresă

de corespondență cu Casa de Pensii Dolj, prin care face dovada faptului că

i s-au achitat intimatei-reclamante toate drepturile salariale, conform

Deciziei nr. 629 din 03 februarie 2011, pusă în executare.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra cererii.

Înalta Curte,

examinând cererea de față, în raport de dispozițiile art. 2811 C. proc. civ. și

raportat la motivele invocate, o va respinge ca neîntemeiată, reținând în

sensul textului de lege arătat că nu există în cuprinsul dispozitivului

Deciziei nr. 629 din 03 februarie 2011 dispoziții potrivnice, sau neclare,

care să necesite lămuriri, contrar celor susținute de intimată.

Așa cum s-a

arătat mai sus, prin sentința nr. 195 din 1 aprilie 2010, Curtea de Apel

Craiova a dispus:

- admiterea

acțiunii reclamantei T.C. – director coordonator adjunct al Casei

Județene de Pensii Olt, în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.S.;

- anularea Ordinului nr.

1007 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele C.N.P.A.S.;

- obligarea pârâtei

pârâta la reintegrarea reclamantei pe funcția deținută anterior

și la plata către aceasta a drepturilor salariale neîncasate de la data de

14 octombrie 2009, până la reintegrarea efectivă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, admițând recursul formulat de C.N.P.A.S., prin Decizia nr.

629 din 03 februarie 2011 a modificat sentința nr. 195 din 1 aprilie 2010,

în sensul că a înlăturat măsura reintegrării reclamantei T.C. în funcția

deținută anterior și a redus drepturile salariale stabilite, până la

data pronunțării deciziei.

Înalta Curte, reține,

contrar susținerilor petentei, că nu există nici un echivoc și nici o

neclaritate în cuprinsul dispozitivului menționat. Măsurile cuprinse în

dispozitivul Deciziei nr. 629 din 03 februarie 2011 nu necesită nici lămuriri

și nici interpretări suplimentare câtă vreme ele derivă firesc și sunt o

consecință a argumentelor și considerentelor instanței prezentate în detaliu în

cuprinsul aceleiași decizii.

Prin aceste

considerente s-a reținut, fără echivoc, că, în raport de cele două decizii ale

Curții Constituționale, funcția de director coordonator adjunct

se consideră desființată, iar circumstanțele faptice și

normative nu permit încadrarea în ipoteza tipică a prevederilor art. 106 din

Legea nr. 188/1999, în sensul reîncadrării reclamantei în funcție și

plății drepturilor salariale până la acel moment, astfel că, obligarea

autorității emitente a ordinului atacat la plata de despăgubiri, până la

data pronunțării deciziei, reprezintă o modalitate adecvată și echitabilă

de reparare a prejudiciului cauzat intimatei-reclamante.

În raport cu obiectul

cererii de față, prin care instanța a fost investită, în condițiile art. 2811

C. proc. civ., Înalta Curte constată că exced limitelor cadrului procesual

astfel delimitat criticile formulate de petentă cu privire la modalitatea de

calcul a drepturilor salariale, claritatea și coerența dispozitivului fiind

raportată exclusiv la conținutul considerentelor ce l-au determinat, a cărei

securitate și valabilitate nu pot fi înlăturate în acest mod.

Față de cele arătate,

în temeiul art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că nu se impune

lămurirea înțelesului dispozitivului Deciziei nr. 4232 din 6 noiembrie 2007,

cererea intimatei-reclamante va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

formulată de T.C. de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 629 din 03

februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2012.