ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2012

Asupra cererii de de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Curții de Apel Craiova Prin sentința nr. 195/01 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta T.C. – director coordonator adjunct al Casei Județene de Pensii Olt, în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.S., a anulat Ordinul nr. 1007 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele C.N.P.A.S. și a obligat pârâta la reintegrarea reclamantei pe funcția deținută anterior și la plata către aceasta a drepturilor salariale neîncasate de la data de 14 octombrie 2009, până la reintegrarea efectivă. 2. Hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin Decizia nr. 629 din 3 februarie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de C.N.P.A.S.

împotriva sentinței nr. 195 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată, în sensul că a înlăturat măsura reintegrării reclamantei T.C. în funcția deținută anterior și a redus drepturile salariale stabilite, până la data pronunțării prezentei decizii. Totodată a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite în perioada de la emiterea ordinului anulat, până la data prezentei decizii. 3. Cererea formulată de intimata-reclamantă T.C. privind lămurirea înțelesului și aplicării dispozitivului Deciziei nr. 629 din 3 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

La data de 29 noiembrie 2011, petenta T.C. a formulat cerere privind lămurirea înțelesului și aplicării dispozitivului Deciziei nr. 629 din 3 februarie 2011. În motivarea cererii, petenta a arătat că drepturile salariale la data emiterii ordinului de demitere erau în cuantum de 2826 lei, reprezentând salariul de bază (1739 lei) + indemnizația de conducere (30% aplicabilă la salariul de bază)+ sporul de vechime de 25%, conform Ordinului nr. 1241 din 25 mai 2009 și contractului de management încheiat cu Ministerul Muncii. În perioada 04 februarie 2010 - 21 septembrie 2010 ar fi trebuit să fie reintegrată în funcție, să lucreze și să-și primească salariul stabilit pentru munca prestată, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

Dimpotrivă, pârâta a interpretat dispozitivul Deciziei nr. 629 din 3 februarie 2011, respectiv dispoziția,, reducerea drepturilor salariale stabilite, până la data pronunțării prezentei decizii”, ca o micșorare efectivă a drepturilor salariale, pe motiv că funcția nu mai există. În concluzie, arată petenta, drepturile salariale calculate și plătite de C.N.P.A.S. pentru perioada 14 octombrie 2009 (data demiterii) - 03 februarie 2011 (data pronunțării Deciziei nr. 629/2011) nu acoperă nici măcar perioada în care, conform celorlalte hotărâri judecătorești pronunțate ar fi trebuit să lucreze efectiv, adică nici măcar prejudiciul material nu a fost acoperit. La cererea astfel formulată au fost atașate o serie de înscrisuri cât și hotărârile judecătorești ulterioare, la care petenta a făcut referire.

Casa Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de obiect, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Intimata a depus la dosar o adresă de corespondență cu Casa de Pensii Dolj, prin care face dovada faptului că i s-au achitat intimatei-reclamante toate drepturile salariale, conform Deciziei nr. 629 din 03 februarie 2011, pusă în executare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii. Înalta Curte, examinând cererea de față, în raport de dispozițiile art. 2811 C. proc. civ. și raportat la motivele invocate, o va respinge ca neîntemeiată, reținând în sensul textului de lege arătat că nu există în cuprinsul dispozitivului Deciziei nr. 629 din 03 februarie 2011 dispoziții potrivnice, sau neclare, care să necesite lămuriri, contrar celor susținute de intimată.

Așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința nr. 195 din 1 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova a dispus: - admiterea acțiunii reclamantei T.C. – director coordonator adjunct al Casei Județene de Pensii Olt, în contradictoriu cu pârâta C.N.P.A.S.; - anularea Ordinului nr. 1007 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele C.N.P.A.S.; - obligarea pârâtei pârâta la reintegrarea reclamantei pe funcția deținută anterior și la plata către aceasta a drepturilor salariale neîncasate de la data de 14 octombrie 2009, până la reintegrarea efectivă. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, admițând recursul formulat de C.N.P.A.S., prin Decizia nr. 629 din 03 februarie 2011 a modificat sentința nr. 195 din 1 aprilie 2010, în sensul că a înlăturat măsura reintegrării reclamantei T.C.

în funcția deținută anterior și a redus drepturile salariale stabilite, până la data pronunțării deciziei. Înalta Curte, reține, contrar susținerilor petentei, că nu există nici un echivoc și nici o neclaritate în cuprinsul dispozitivului menționat. Măsurile cuprinse în dispozitivul Deciziei nr. 629 din 03 februarie 2011 nu necesită nici lămuriri și nici interpretări suplimentare câtă vreme ele derivă firesc și sunt o consecință a argumentelor și considerentelor instanței prezentate în detaliu în cuprinsul aceleiași decizii.

Prin aceste considerente s-a reținut, fără echivoc, că, în raport de cele două decizii ale Curții Constituționale, funcția de director coordonator adjunct se consideră desființată, iar circumstanțele faptice și normative nu permit încadrarea în ipoteza tipică a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999, în sensul reîncadrării reclamantei în funcție și plății drepturilor salariale până la acel moment, astfel că, obligarea autorității emitente a ordinului atacat la plata de despăgubiri, până la data pronunțării deciziei, reprezintă o modalitate adecvată și echitabilă de reparare a prejudiciului cauzat intimatei-reclamante. În raport cu obiectul cererii de față, prin care instanța a fost investită, în condițiile art. 2811 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că exced limitelor cadrului procesual astfel delimitat criticile formulate de petentă cu privire la modalitatea de calcul a drepturilor salariale, claritatea și coerența dispozitivului fiind raportată exclusiv la conținutul considerentelor ce l-au determinat, a cărei securitate și valabilitate nu pot fi înlăturate în acest mod. Față de cele arătate, în temeiul art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că nu se impune lămurirea înțelesului dispozitivului Deciziei nr. 4232 din 6 noiembrie 2007, cererea intimatei-reclamante va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea formulată de T.C. de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 629 din 03 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2012.