ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3076/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 372 din 13 septembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul C.S.V. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a obligat pârâtul la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcția publică de conducere și data reintegrării, a respins petitele privind obligarea pârâtului la emiterea ordinului de reintegrare și la plata daunelor materiale și morale, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin acțiune reclamantul C.S.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, obligarea acestuia din urmă la emiterea actului administrativ solicitat, respectiv ordinul de reintegrare în funcția publică de conducere deținută (Șef al Inspectoratului Teritorial de Munca Dolj), plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcția publică de conducere și data reintegrării în funcție, plata daunelor materiale și morale în cuantum de 50.000 Euro pentru perioada în care drepturile i-au fost prejudiciate, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul a arătat ca la data de 25 mai 2009 a fost eliberat din funcția de Sef al Inspectoratului Teritorial de Munca Dolj prin Ordinul nr. 453 din 23 aprilie 2009 însă, prin sentința nr. 419 din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova a anulat ordinul menționat și a dispus reintegrarea sa în funcția deținută anterior, iar Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. 1691 din 24 martie 2010, a menținut soluția.

Deși a solicitat, prin cerere adresată Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, reintegrarea în funcția de Șef al Inspectoratului Teritorial de Munca Dolj ( notificările din data de 22 ianuarie 2010, 12 februarie 2010, 01 martie 2010, adresa nr. 1850/MCS din 07 aprilie 2010), pârâtul și-a exprimat refuzul prin adresele nr. 1162/63 MCS din 09 martie 2010 și nr. 227 din 07 mai 2010. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei si Egalității de Șanse a solicitat respingerea ca inadmisibilă a primei cereri întrucât excede cadrului legal reglementat de Legea nr. 554/2004, respingerea ca prescrisă a cererii având ca obiect plata drepturilor salariale, față de prevederile art. 19 alin. (1) si (2) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește cererea privind plata daunelor materiale și morale, pârâtul a solicitat respingerea ca inadmisibilă, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere sentința civilă nr. 419/2009 a Curții de Apel Craiova, instanța de fond nu a mai analizat cererea reclamantului vizând obligarea pârâtului la emiterea ordinului de reintegrare în funcția publică de conducere deținută - Șef al Inspectoratului Teritorial de Munca Dolj, aceasta fiind rămasă fără obiect. Sub aspectul drepturilor salariale solicitate de reclamant pentru perioada cuprinsă între data eliberării din funcția publică de conducere și data reintegrării, instanța de fond a constatat că acestea se cuvin ca o consecință a anulării ordinului de eliberare din funcție și reintegrării reclamantului, măsuri dispuse prin sentința Curții de Apel Craiova nr. 419 din 05 noiembrie 2009, irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, în materia dreptului administrativ anularea unui act având efecte retroactive.

Prin aceasta instituție se sting efectele actelor anulate, considerându-se că acestea nici nu au existat. Prin urmare, excepția prescripției invocată de pârât a fost considerată ca nefondată de către instanța de fond, întrucât drepturile salariale solicitate nu se confundă cu despăgubirile pe care le poate solicita persoana vătămată în cazul anularii actului administrativ, nefiind incidente dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește daunele materiale și morale în cuantum de 50.000 Euro, pârâtul a invocat inadmisibilitatea cererii raportat la prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în sensul că despăgubirile ar fi trebuit solicitate în cadrul primului litigiu având ca obiect anularea Ordinului nr. 453 din 23 aprilie 2009 și nu separat.

Potrivit dispozițiilor legale invocate, în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. În acest caz, acțiunea este condiționată de existenta unei hotărâri judecătorești prin care să fi fost admisă acțiunea îndreptată împotriva actului administrativ nelegal, condiție îndeplinită în cauză, prin sentința nr. 419 din 05 noiembrie 20009 Curtea de Apel Craiova dispunând anularea ordinului de eliberare din funcție. Prin urmare, nefiind administrare probe sub acest aspect și nici în ceea ce privește daunele materiale, instanța de fond a respins acest petit al cererii. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru că a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.

Se motivează recursul prin aceea că instanța de fond a trecut peste faptul că cererea care avea ca obiect drepturile salariale pentru perioada cuprinsă între data când reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere și data reintegrării este prescris. La data emiterii Ordinului nr. 453/2009, reclamantul cunoștea drepturile salariale care i-au fost luate prin eliberarea din funcția de conducere și deci termenul de un an reglementat de art. 19 din Legea nr. 554/2004, curgea de la data comunicării acestui act administrativ. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului și motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Cererea introductivă de instanță a fost făcută de C.V.S., la 17 mai 2010. Termenul de un an de care face vorbire recurentul nu a fost încălcat, întrucât intimatul a solicitat atât anularea Ordinului nr. 453/2009 cât și plata drepturilor salariale conform Legii nr. 554/2004.

Desigur, fără posibilitate de tăgadă intimatul a fost eliberat din funcție la 25 mai 2009 prin Ordinul nr. 453/2009, dar Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1691/2010 a respins recursul împotriva sentinței nr. 419/2009 a Curții de Apel Craiova, deci ordinul a rămas anulat și intimatul a fost reintegrat în funcția anterior deținută. Din actele anexate rezultă că acesta a fost reintegrat la 18 iunie 2010 și prin urmare era legală măsura acordării drepturilor salariale cuvenite. Corect prima instanță a acordat aceste drepturi de la 25 aprilie 2009, data eliberării intimatului din funcție conform Ordinului nr. 453/2009 și până la 18 iunie 2010. Avându-se în vedere că acesta este singurul motiv de recurs al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că s-a pronunțat în raport de cele solicitate, constatând că sentința atacată este legală și temeinică.

Se va respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței nr. 372 din 13 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai 2011.