ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4286/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul P.G., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, a solicitat

anularea în totalitate a Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de

Președintele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, prin care s-a

dispus încetarea contractului de management încheiat cu reclamantul, în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009, începând cu data de 14

octombrie 2009, reintegrarea în funcția de director coordonator la Casa

Județeană de Pensii Mehedinți și plata unei despăgubiri reprezentând suma

drepturilor salariale și a prestațiilor de asigurări sociale, indexate,

majorate și reactualizate, de la momentul eliberării din funcție până la

reîncadrarea efectivă.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a deținut funcția de director coordonator la Casa

Județeană de Pensii Mehedinți începând cu data de 25 mai 2009, în baza

Ordinului nr. 1231 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, cu respectarea prevederilor art. III alin. (4) din O.U.G.

nr. 37/2009 coroborat cu art. IV din același act normativ.

Reclamantul a arătat

că la data de 14 octombrie 2009 i s-a comunicat Ordinul nr. 997 din 13

octombrie 2009 prin care s-a dispus încetarea contractului de management, în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009 începând cu data de 14

octombrie 2009, fără niciun fel de motivare.

Prin Sentința nr. 120

din data de 11 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de

reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări

Sociale. Instanța a dispus anularea Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009

emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, obligând același

pârât la reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior emiterii

ordinului și la plata drepturilor salariale neîncasate de la data emiterii

ordinului și până la data reintegrării, actualizate la data plății. A fost

respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, respingându-se

totodată acțiunea față de pârâta Casa Națională de Pensii și alte drepturi de

Asigurări de Sănătate.

Prima instanță a

constatat nelegalitatea Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009, acesta fiind

emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale,

consecința anulării ordinului fiind repunerea părților în situația anterioară,

așadar reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii ordinului

și plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la momentul eliberării

din funcție și până la reintegrarea efectivă.

Prin Decizia nr. 466

din 27 ianuarie 2011 pronunțată de ICCJ au fost admise recursurile declarate de

P.G. și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva Sentinței

nr. 120 din 11 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

A fost casată

sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât în mod

greșit s-a constatat că emitentul actului contestat în temeiul Legii nr.

554/2004 este M.M.F.P.S, respingându-se acțiunea în contradictoriu cu

C.N.P.D.A.S. în considerarea lipsei calității procesuale pasive a acestei din

urmă autorități.

Prin aceeași decizie

de casare s-a mai dispus ca în rejudecare, instanța să analizeze și celelalte

aspecte de procedură și de fond sesizate prin cele două recursuri, mai puțin

excepția necompetenței materiale a curții de apel, cu privire la care s-a

constatat că este neîntemeiată.

În rejudecare, Curtea

de Apel Craiova, prin Sentința nr. 455 din 11 octombrie 2011, a respins

acțiunea precizată formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii

și alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a supus

controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 997 din 13

octombrie 2009 emis de Președintele C.N.P.A.S prin care s-a dispus încetarea

Contractului de management nr. 1231 din 25 mai 2009.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că reclamantul a invocat beneficiul numirii

printr-un act administrativ adoptat în baza unei ordonanțe de urgență declarată

neconstituțională și lipsa de efecte a unui alt act administrativ emis în baza

unei alte ordonanțe de urgență declarată, de asemenea, neconstituțională.

De asemenea, prima

instanță a reținut că lipsirea de temei constituțional al actului normativ

respectiv al O.U.G. nr. 37/2009 are ca efect încetarea de drept a actelor

subsecvente emise în temeiul acestuia, respectiv al actului administrativ de

numire și a contractului de management.

Judecătorul fondului

a constatat că reclamantul a fost numit în funcție prin Ordinul nr. 1231 din 25

mai 2009 și Contractul de management nr. 1231 din 25 mai 2009,acte încheiate în

temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009, astfel, declararea

neconstituționalității și eliminarea din ordinea juridică a înseși prevederilor

legale în baza cărora a fost înființat postul de director coordonator și a fost

numit în funcție, conduc la concluzia că solicitarea de reintegrare a

reclamantului este, la rândul său, lipsită de temei legal.

reclamantului

Prin motivele de

recurs formulate, recurentul a criticat soluția instanței de fond ca

netemeinică și nelegală, reiterând pe larg motivele cererii de chemare în

judecată.

Recurentul a arătat

că hotărârea instanței de fond se bazează pe o apreciere eronată a

dispozițiilor legale și a probatoriilor administrate în cauză.

S-a susținut că după

data pronunțării Deciziei nr. 1257/2009 de către Curtea Constituțională,

efectele celor două ordonanțe își încetează aplicabilitatea, atingând și actul

administrativ.

În concluzie, susține

recurentul, instanța de fond a trecut cu ușurință, fără să rețină aspectul

motivului pentru care a trecut din funcția publică deținută anterior, a aplicat

greșit dispozițiile legale, respingând acțiunea.

De asemenea,

recurentul critică hotărârea atacată, sub aspectul faptului că instanța de fond

nu s-a pronunțat pe cererea de acordare a daunelor morale.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reține

că obiectul acțiunii, cu care reclamantul a învestit instanța de contencios, îl

reprezintă anularea Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de

Președintele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, prin care s-a

dispus încetarea contractului de management încheiat cu reclamantul, în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009, începând cu data de 14

octombrie 2009, reintegrarea în funcția de director coordonator la Casa

Județeană de Pensii Mehedinți și plata unei despăgubiri reprezentând suma

drepturilor salariale și a prestațiilor de asigurări sociale, indexate,

majorate și reactualizate, de la momentul eliberării din funcție până la

reîncadrarea efectivă.

În fața instanței de

fond, după casare, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul anulării

Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele Casei Naționale de

Pensii și Asigurări Sociale, prin care s-a dispus încetarea contractului de

management încheiat cu reclamantul, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.

105/2009 și reintegrării sale în funcția de director executiv.

Analizând actele și

lucrările cauzei Înalta Curte a reținut că este esențial în cauză faptul că

reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator în baza

prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, ordonanță prin care a fost înființată funcția

de director-coordonator al serviciilor publice deconcentrate, funcție ce ține

de regimul contractual.

Prin Decizia Curții

Constituționale nr. 1257/2009 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a

Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar prin decizia aceleiași instanțe nr.

1629/2009 a fost declarată neconstituțională O.U.G. nr. 105/2009.

Faptul că reclamantul

a deținut funcția de director executiv anterior emiterii O.U.G. nr. 37/2009, nu

contrazice aplicarea ulterioară a acestei ordonanțe, întrucât recurentul a fost

numit în funcția de director coordonator potrivit Ordinului nr. 1231/2009 emis

în baza O.G. nr. 37/2009.

Împotriva Ordinului

nr. 1231 din 25 mai 2009, nu s-a formulat acțiune în anulare și în aceste

condiții nu se poate dispune prin hotărâre judecătorească, numirea pe funcția

deținută înainte de numirea în funcția publică de conducere.

În raport de obiectul

acțiunii și de succesiunea acestor acte normative, se constată că reclamantul

nu mai poate fi reintegrat, cu atât mai mult cu cât obiectul acțiunii cu care

reclamantul a investit instanța de contencios este anularea doar a ordinului

prin care a fost destituit din funcție, constatându-se astfel că prin demersul

judiciar efectuat, reclamantul tinde să obțină restabilirea situației

anterioare emiterii actului contestat, prin reintegrarea sa în funcția deținută

în baza ordinului nr. 1231 din 25 mai 2009.

Cum instanța de fond

a respins acțiunea recurentului-reclamant, iar instanța de recurs a confirmat

legalitatea sentinței atacate, este nefondată critica privind omisiunea de a se

pronunța asupra cererii de acordare a daunelor morale.

Înalta Curte a

constatat că respingerea capătului de cerere privind anularea ordinului atacat

atrage după sine și respingerea cererilor privind acordarea daunelor morale și

a drepturilor salariale aferente funcției de director coordonator, începând cu

data emiterii ordinului, soluționarea acestor cereri fiind strâns legată de

soluționarea petitului principal, astfel încât critica adusă de recurent este

nefondată.

soluției adoptate în recurs

În consecință, pentru

motivele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul

respingerii acțiunii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.G. împotriva Sentinței civile nr. 455 din 11 octombrie 2011 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM