ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4286/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, a solicitat anularea în totalitate a Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, prin care s-a dispus încetarea contractului de management încheiat cu reclamantul, în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 105/2009, începând cu data de 14 octombrie 2009, reintegrarea în funcția de director coordonator la Casa Județeană de Pensii Mehedinți și plata unei despăgubiri reprezentând suma drepturilor salariale și a prestațiilor de asigurări sociale, indexate, majorate și reactualizate, de la momentul eliberării din funcție până la reîncadrarea efectivă. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a deținut funcția de director coordonator la Casa Județeană de Pensii Mehedinți începând cu data de 25 mai 2009, în baza Ordinului nr. 1231 din 25 mai 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu respectarea prevederilor art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009 coroborat cu art. IV din același act normativ.

Reclamantul a arătat că la data de 14 octombrie 2009 i s-a comunicat Ordinul nr. 997 din 13 octombrie 2009 prin care s-a dispus încetarea contractului de management, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009 începând cu data de 14 octombrie 2009, fără niciun fel de motivare. Prin Sentința nr. 120 din data de 11 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale. Instanța a dispus anularea Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, obligând același pârât la reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior emiterii ordinului și la plata drepturilor salariale neîncasate de la data emiterii ordinului și până la data reintegrării, actualizate la data plății.

A fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, respingându-se totodată acțiunea față de pârâta Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări de Sănătate. Prima instanță a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009, acesta fiind emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale, consecința anulării ordinului fiind repunerea părților în situația anterioară, așadar reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii ordinului și plata drepturilor salariale cuvenite și neîncasate de la momentul eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă. Prin Decizia nr. 466 din 27 ianuarie 2011 pronunțată de ICCJ au fost admise recursurile declarate de P.G.

și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva Sentinței nr. 120 din 11 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. A fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât în mod greșit s-a constatat că emitentul actului contestat în temeiul Legii nr. 554/2004 este M.M.F.P.S, respingându-se acțiunea în contradictoriu cu C.N.P.D.A.S. în considerarea lipsei calității procesuale pasive a acestei din urmă autorități. Prin aceeași decizie de casare s-a mai dispus ca în rejudecare, instanța să analizeze și celelalte aspecte de procedură și de fond sesizate prin cele două recursuri, mai puțin excepția necompetenței materiale a curții de apel, cu privire la care s-a constatat că este neîntemeiată.

În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, prin Sentința nr. 455 din 11 octombrie 2011, a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul P.G. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele C.N.P.A.S prin care s-a dispus încetarea Contractului de management nr. 1231 din 25 mai 2009. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că reclamantul a invocat beneficiul numirii printr-un act administrativ adoptat în baza unei ordonanțe de urgență declarată neconstituțională și lipsa de efecte a unui alt act administrativ emis în baza unei alte ordonanțe de urgență declarată, de asemenea, neconstituțională.

De asemenea, prima instanță a reținut că lipsirea de temei constituțional al actului normativ respectiv al O.U.G. nr. 37/2009 are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestuia, respectiv al actului administrativ de numire și a contractului de management. Judecătorul fondului a constatat că reclamantul a fost numit în funcție prin Ordinul nr. 1231 din 25 mai 2009 și Contractul de management nr. 1231 din 25 mai 2009,acte încheiate în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009, astfel, declararea neconstituționalității și eliminarea din ordinea juridică a înseși prevederilor legale în baza cărora a fost înființat postul de director coordonator și a fost numit în funcție, conduc la concluzia că solicitarea de reintegrare a reclamantului este, la rândul său, lipsită de temei legal.

3. Recursul reclamantului Prin motivele de recurs formulate, recurentul a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, reiterând pe larg motivele cererii de chemare în judecată. Recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond se bazează pe o apreciere eronată a dispozițiilor legale și a probatoriilor administrate în cauză. S-a susținut că după data pronunțării Deciziei nr. 1257/2009 de către Curtea Constituțională, efectele celor două ordonanțe își încetează aplicabilitatea, atingând și actul administrativ. În concluzie, susține recurentul, instanța de fond a trecut cu ușurință, fără să rețină aspectul motivului pentru care a trecut din funcția publică deținută anterior, a aplicat greșit dispozițiile legale, respingând acțiunea.

De asemenea, recurentul critică hotărârea atacată, sub aspectul faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea de acordare a daunelor morale. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte reține că obiectul acțiunii, cu care reclamantul a învestit instanța de contencios, îl reprezintă anularea Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, prin care s-a dispus încetarea contractului de management încheiat cu reclamantul, în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 105/2009, începând cu data de 14 octombrie 2009, reintegrarea în funcția de director coordonator la Casa Județeană de Pensii Mehedinți și plata unei despăgubiri reprezentând suma drepturilor salariale și a prestațiilor de asigurări sociale, indexate, majorate și reactualizate, de la momentul eliberării din funcție până la reîncadrarea efectivă. În fața instanței de fond, după casare, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul anulării Ordinului nr. 997 din 13 octombrie 2009 emis de Președintele Casei Naționale de Pensii și Asigurări Sociale, prin care s-a dispus încetarea contractului de management încheiat cu reclamantul, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 105/2009 și reintegrării sale în funcția de director executiv.

Analizând actele și lucrările cauzei Înalta Curte a reținut că este esențial în cauză faptul că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator în baza prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, ordonanță prin care a fost înființată funcția de director-coordonator al serviciilor publice deconcentrate, funcție ce ține de regimul contractual. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009, iar prin decizia aceleiași instanțe nr. 1629/2009 a fost declarată neconstituțională O.U.G. nr. 105/2009. Faptul că reclamantul a deținut funcția de director executiv anterior emiterii O.U.G. nr. 37/2009, nu contrazice aplicarea ulterioară a acestei ordonanțe, întrucât recurentul a fost numit în funcția de director coordonator potrivit Ordinului nr. 1231/2009 emis în baza O.G.

nr. 37/2009. Împotriva Ordinului nr. 1231 din 25 mai 2009, nu s-a formulat acțiune în anulare și în aceste condiții nu se poate dispune prin hotărâre judecătorească, numirea pe funcția deținută înainte de numirea în funcția publică de conducere.

În raport de obiectul acțiunii și de succesiunea acestor acte normative, se constată că reclamantul nu mai poate fi reintegrat, cu atât mai mult cu cât obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de contencios este anularea doar a ordinului prin care a fost destituit din funcție, constatându-se astfel că prin demersul judiciar efectuat, reclamantul tinde să obțină restabilirea situației anterioare emiterii actului contestat, prin reintegrarea sa în funcția deținută în baza ordinului nr. 1231 din 25 mai 2009. Cum instanța de fond a respins acțiunea recurentului-reclamant, iar instanța de recurs a confirmat legalitatea sentinței atacate, este nefondată critica privind omisiunea de a se pronunța asupra cererii de acordare a daunelor morale.

Înalta Curte a constatat că respingerea capătului de cerere privind anularea ordinului atacat atrage după sine și respingerea cererilor privind acordarea daunelor morale și a drepturilor salariale aferente funcției de director coordonator, începând cu data emiterii ordinului, soluționarea acestor cereri fiind strâns legată de soluționarea petitului principal, astfel încât critica adusă de recurent este nefondată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, pentru motivele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.G. împotriva Sentinței civile nr. 455 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM