ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3500/2011

Obiectul cauzei. Prin cererea formulată, reclamantul D.M. a solicitat anularea actelor administrative, respectiv Ordinul nr. 5406 din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (MECI), Decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de către Inspectoratul Școlar Județean Dolj (I.Ș.J. Dolj) și Decizia nr. 649 din 31 august 2009, emisă de către Inspectoratul Școlar Județean Dolj (I.Ș.J. Dolj), suspendarea Ordinului nr. 5406 din 30 septembrie 2009 emis de MECI și a Deciziei nr. 1849 din 08 septembrie 2009, emisă de I.Ș.J. Dolj, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare și obligarea pârâtelor la repunerea în situația anterioară, la plata drepturilor salariale pe perioada 30 septembrie 2009 până la data reîncadrării efective, precum și la plata de daune morale. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr.1849 din 08 septembrie 2009 emisă de I.Ș.J Dolj a încetat contractul de management, iar prin Ordinul nr. 5406 din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I. s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de director al Liceului Teoretic Henri Coandă din Craiova, pentru faptul că prin Decizia nr. 1849/08 septembrie 2009 emisă de I.Ș.J. Dolj îi fusese acordat un punctaj de 57,50 puncte, ceea ce a atras acordarea calificativului „nesatisfăcător”, calificativ ce nu corespunde stării reale de fapt, deoarece în anul anterior obținuse calificative maxime și îi fusese acordată o diplomă de excelență. Ca motiv de nelegalitate a tuturor actelor administrative a invocat faptul că respectivele acte administrative nu i-au fost comunicate niciodată, ele fiind comunicate doar liceului, reclamantul fiind în internat în spital și ulterior în concediu medical, iar, când a aflat din presă că a fost demis, a atacat actele, însă în procedura prealabilă demersul a fost respins ca tardiv. A solicitat suspendarea, motivând faptul că i-au fost produse prejudicii de natură morală și materială, apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea suspendării. Cu privire la fondul cauzei, reclamantul a arătat că Ministerul Educației, Cercetării și Inovării nu s-a implicat în rezolvarea cererii adresate de către reclamant, făcând trimitere la Metodologia de evaluare, fără să explice în concret cum s-a aplicat în cazul său, cum s-a făcut evaluarea activității sale, după ce criterii, și motivele pentru care s-a înlăturat autoevaluarea făcută de către reclamant și care a fost confirmată de către inspectorul de sector. Reclamantul a mai arătat că prin îndepărtarea nelegală din funcție i s-au creat grave prejudicii morale, fiind cunoscut ca un om serios în localitatea de domiciliu, atașat activității de conducător al liceului și mai ales activității didactice. La data de 25 noiembrie 2009 pârâtul M.E.C.I. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că ordinul atacat a fost emis în condiții legale, încetarea contractului de management educațional fiind o consecință firească a obținerii calificativului „nesatisfăcător” în urma evaluării anuale, iar în ce privește cererea de suspendarea a executării actului administrativ s-a arătat că măsura luată față de reclamant este temeinică și legală și că cererea de suspendare este practic nemotivată.

Hotărârea instanței de fond. 2.1. Prin încheierea din 07 decembrie 2009 a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamantul D.M. și s-a dispus suspendarea Ordinului nr. 5406 din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și a Deciziei nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de către Inspectoratul Școlar Județean Dolj, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare. Au fost reținute ca fiind îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. La data de 16 aprilie 2010, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Dolj a depus concluzii scrise, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, în raport de prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Referitor la decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de I.Ș.J. Dolj, prin care s-a dispus încetarea contractului de management educațional încheiat cu reclamantul, pârâtul a apreciat că este legală, având în vedere că în urma evaluărilor anuale reclamantul a primit calificativul ”nesatisfăcător”, calificativ acordat cu respectarea prevederilor legale, în mod obiectiv, ca urmare a constatării unor deficiențe care rezultă din raportul de evaluare. Prin Sentința nr. 230 din 26 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D.M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovării București și Inspectoratul Școlar Județean Dolj; a anulat Ordinul nr. 5046 din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 și Decizia nr. 643 din 31 august 2009, emise de Inspectoratul Școlar Județean Dolj; a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior și a obligat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Dolj la plata drepturilor salariale, începând cu 30 septembrie 2009 și până la reintegrarea efectivă; a respins cererea de acordare a despăgubirilor sub formă de daune morale. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Instanța a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și față de împrejurarea necomunicării actelor administrative către reclamant, cererile de revocare a actelor administrative adresate de către reclamant pârâților M.E.C.I. la 25 septembrie 2009 și respectiv I.Ș.J. Dolj la 07 octombrie 2009 reprezintă procedura prealabilă efectuată în termen, astfel că a respins excepțiile tardivității procedurii prealabile și a lipsei acesteia, invocate de către cei doi pârâți. Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că Decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009, emisă de către Inspectoratul Școlar Județean Dolj și Ordinul nr. 5406 din 30 septembrie 2009, emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, sunt lovite de nulitate atât din punct de vedere intrinsec, cât și din punct de vedere extrinsec, în raport de prevederile capitolului XII art. 1 din contractul de management al reclamantului, ale art. 146 din Legea nr. 128/ 1997, art. 50 lit. b), art. 55 lit. c), art. 60 alin.(1) lit. a) și art. 76 și următoarele din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii. Având în vedere aceste dispoziții legale, instanța a constatat că cele două acte au fost emise în perioada în care reclamantul se afla în concediu de incapacitate de muncă, constatată prin certificate medicale, fiind încălcate dispozițiile imperative ale legii, astfel că actele sunt lovite de nulitate absolută. În ceea ce privește cauza extrinsecă, instanța a reținut că, în raport de prevederile art. 52 din Legea nr. 128/1997 și ale art. 1) alin. (2) din Metodologia de evaluare a directorilor și directorilor adjuncți de la unitățile de învățământ, aprobată prin OMEN nr. 4990 din 11 noiembrie 1998, acordarea calificativelor reprezintă o prerogativă a angajatorului, astfel că instanța nu are competența de a acorda ea însăși vreun calificativ, însă procedura de acordare a calificativului este supusă controlului judiciar sub aspectul respectării legalității, puterea discreționară a angajatorului neputând depăși limitele legalității. Sub acest aspect, instanța a reținut că în cauză evaluarea activității manageriale a reclamantului s-a realizat, inițial, prin completarea fișei de autoevaluare, la data de 15 iulie 2009, punctajul fiind de 97,25 puncte, confirmat de inspectorul școlar de sector, prin evaluarea efectuată la data de 20 iulie 2009; în cauză, însă, a avut loc și o reevaluare a activității manageriale a reclamantului, în urma căreia acestuia i s-a acordat un punctaj de 57,5 puncte, corespunzător calificativului „nesatisfăcător”, aprobat în final de Consiliul de Administrație al I.Ș.J. Dolj. Din conținutul raportului de reevaluare rezultă că anumite capitole și subcapitole, unde a fost modificat punctajul față de cel acordat prin autoevaluare nu sunt motivate deloc, iar la altele motivarea este fie lapidară, fie se folosesc noțiuni de maximă generalitate, fie este insuficientă. De asemenea, instanța a constatat că nici în hotărârea Consiliului de Administrație nu s-a procedat la o descriere a constatărilor care au determinat calificativele pentru criteriile unde s-a realizat depunctarea și nu se motivează în detaliu calificativul acordat și, totodată, discuțiile și stabilirea calificativului au avut loc în lipsa reclamantului, acesta fiind în imposibilitate de a-și formula apărări ca urmare a stării de boală în care se afla. Instanța de fond a reținut astfel că actul administrativ atacat este nemotivat, motivarea reprezentând o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui act administrativ, îndeplinind un dublu rol: acela de transparență în profitul beneficiarului actului, care va putea să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, precum și acela de a conferi instanței un instrument eficient în vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ, iar sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ nu poate fi decât anularea acestuia. Pentru aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea formulată și a anulat Ordinul nr. 5046 din 30 septembrie 2009, emis de Ministerul Educației Cercetării și Inovării, Decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 și Decizia nr. 643 din 31 august 2009, emise de Inspectoratul Școlar Județean Dolj și a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior și a obligat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Dolj la plata drepturilor salariale începând cu 30 septembrie 2009 și până la reintegrarea efectivă. În ceea ce privește petitul privind acordarea despăgubirilor sub forma daunelor morale, instanța l-a respins, reținând că nu s-a produs vreo dovadă privind prejudiciul moral suferit de către reclamant, apreciindu-se totodată că reparația acordată de către instanță prin anularea actelor administrative și repunerea în situația anterioară, cu plata drepturilor salariale corespunzătoare, este suficientă și acoperitoare.

Recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr. 230 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Se arată că, potrivit raportului asupra activității manageriale a directorilor din unitățile de învățământ preuniversitar de stat de nivel liceal – anul școlar 2008-2009, intimatul a obținut un punctaj de 57,5 puncte și că ordinul atacat este consecința obținerii la evaluarea anuală a unui calificativ necorespunzător, situație în care, potrivit dispozițiilor legale, postul se vacantează, iar directorul este eliberat din funcție. Intimatul-reclamant a completat raportul de autoevaluare și a acordat un punctaj de 97,25 puncte, de unde rezultă că are cunoștință despre modalitatea de evaluare. Echipa de evaluare nu are obligația să acorde același punctaj pe care și l-a acordat persoana evaluată. În conformitate cu procedurile adoptate de I.S.J. Dolj, calificativul a fost comunicat unității școlare prin adresa nr. 6834/2009, însă intimatul nu a participat la ședința consiliului de administrație al I.S.J. Dolj și nici nu a adus la cunoștință motivele absenței. În opinia recurentului, calificativul este un atribut exclusiv al angajatorului și nu poate fi cenzurat de instanța de judecată.

Apărările formulate de intimatul-reclamant D.M.. Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând netemeinicia criticilor sub aspectul lipsei de competență a instanței de judecată de a exercita controlul de legalitate asupra actelor administrative. Intimatul mai arată că în ședința din 4 iunie 2011, Consiliul de Administrație al Inspectoratului Județean Dolj a hotărât să îi acorde calificativul „foarte bine” în anul școlar 2008-2009. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Împrejurarea că în data de 6 aprilie 2011, în urma reanalizării activității manageriale desfășurate de intimat în perioada 2008-2009 s-a hotărât acordarea calificativului „foarte bine”, cu un punctaj de 96 puncte, contrazice în totalitate motivele de recurs formulate de recurent și reprezintă totodată, un argument întemeiat de respingere a recursului. 1.2. Noul punctaj (96 puncte) obținut de intimat este foarte apropiat de cel acordat la autoevaluare (97,25 puncte) și confirmă faptul că prima evaluare nu a respectat prevederile legale. 1.3. Astfel cum a constatat și prima instanță, capitolele și subcapitolele unde a fost modificat punctajul față de cel acordat la autoevaluare, nu au fost motivate sau motivarea este lapidară, insuficientă. Nu s-a procedat la o descriere a constatărilor care au modificat calificativele, s-au folosit noțiuni de maximă generalitate. 1.4. Este adevărat că instanța de judecată nu poate acorda ea însăși un alt calificativ, dar are competența să se pronunțe asupra respectării legalității procedurii urmare în privința fiecărui punct contestat. În situația în care se constată abateri, nereguli care nu pot fi îndreptate decât prin anularea actului administrativ, fiind de o anumită gravitate, instanța de judecată are competența prevăzută de art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată să dispună anularea actului și obligarea autorității să repare paguba pricinuită reclamantului, cum în mod corect a și procedat instanța de fond. 1.

Dreptul angajatorului de a evalua angajatul și a acorda calificative anuale nu poate fi exercitat abuziv, cu încălcarea prevederilor legale. Rolul instanței de contencios administrativ este acela prevăzut de Legea contenciosului administrativ, de a controla legalitatea actelor administrative și a sancționa excesul de putere al autorităților publice, ceea ce în cauză a și realizat judecătorul fondului, prin admiterea acțiunii reclamantului. 2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat. 3. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,