ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3500/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3500/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

1.

Obiectul cauzei.

Prin cererea

formulată, reclamantul D.M. a solicitat anularea actelor administrative,

respectiv Ordinul nr. 5406 din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației,

Cercetării și Inovării (MECI), Decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de

către Inspectoratul Școlar Județean Dolj (I.Ș.J. Dolj) și Decizia nr. 649 din 31

august 2009, emisă de către Inspectoratul Școlar Județean Dolj (I.Ș.J. Dolj),

suspendarea Ordinului nr. 5406 din 30 septembrie 2009 emis de MECI și a

Deciziei nr. 1849 din 08 septembrie 2009, emisă de I.Ș.J. Dolj, până la

soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare și obligarea pârâtelor la

repunerea în situația anterioară, la plata drepturilor salariale pe perioada 30

septembrie 2009 până la data reîncadrării efective, precum și la plata de daune

morale.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr.1849 din 08 septembrie 2009

emisă de I.Ș.J Dolj a încetat contractul de management, iar prin Ordinul nr. 5406

din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I. s-a dispus eliberarea reclamantului din

funcția de director al Liceului Teoretic Henri Coandă din Craiova, pentru

faptul că prin Decizia nr. 1849/08 septembrie 2009 emisă de I.Ș.J. Dolj îi

fusese acordat un punctaj de 57,50 puncte, ceea ce a atras acordarea

calificativului „nesatisfăcător”, calificativ ce nu corespunde stării reale de

fapt, deoarece în anul anterior obținuse calificative maxime și îi fusese

acordată o diplomă de excelență.

Ca motiv de

nelegalitate a tuturor actelor administrative a invocat faptul că respectivele

acte administrative nu i-au fost comunicate niciodată, ele fiind comunicate

doar liceului, reclamantul fiind în internat în spital și ulterior în concediu

medical, iar, când a aflat din presă că a fost demis, a atacat actele, însă în

procedura prealabilă demersul a fost respins ca tardiv.

A solicitat

suspendarea, motivând faptul că i-au fost produse prejudicii de natură morală

și materială, apreciind că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea

suspendării.

Cu privire la fondul

cauzei, reclamantul a arătat că Ministerul Educației, Cercetării și Inovării nu

s-a implicat în rezolvarea cererii adresate de către reclamant, făcând

trimitere la Metodologia de evaluare, fără să explice în concret cum s-a

aplicat în cazul său, cum s-a făcut evaluarea activității sale, după ce

criterii, și motivele pentru care s-a înlăturat autoevaluarea făcută de către

reclamant și care a fost confirmată de către inspectorul de sector.

Reclamantul a mai

arătat că prin îndepărtarea nelegală din funcție i s-au creat grave prejudicii

morale, fiind cunoscut ca un om serios în localitatea de domiciliu, atașat

activității de conducător al liceului și mai ales activității didactice.

La data de 25

noiembrie 2009 pârâtul M.E.C.I. a depus la dosar întâmpinare, solicitând

respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că ordinul atacat a fost emis în

condiții legale, încetarea contractului de management educațional fiind o

consecință firească a obținerii calificativului „nesatisfăcător” în urma

evaluării anuale, iar în ce privește cererea de suspendarea a executării

actului administrativ s-a arătat că măsura luată față de reclamant este

temeinică și legală și că cererea de suspendare este practic nemotivată.

instanței de fond.

2.1. Prin încheierea

din 07 decembrie 2009 a fost admisă cererea de suspendare formulată de

reclamantul D.M. și s-a dispus suspendarea Ordinului nr. 5406 din 30 septembrie

2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și a Deciziei nr. 1849

din 08 septembrie 2009 emisă de către Inspectoratul Școlar Județean Dolj, până

la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Au fost reținute ca

fiind îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv:

cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

La data de 16 aprilie

2010, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Dolj a depus concluzii scrise, prin

care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, în raport de prevederile

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la decizia nr. 1849 din

08 septembrie 2009 emisă de I.Ș.J. Dolj, prin care s-a dispus încetarea contractului

de management educațional încheiat cu reclamantul, pârâtul a apreciat că este

legală, având în vedere că în urma evaluărilor anuale reclamantul a primit

calificativul ”nesatisfăcător”, calificativ acordat cu respectarea prevederilor

legale, în mod obiectiv, ca urmare a constatării unor deficiențe care rezultă

din raportul de evaluare.

Prin Sentința nr. 230

din 26 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D.M., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovării

București și Inspectoratul Școlar Județean Dolj; a anulat Ordinul nr. 5046 din

30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării,

Decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 și Decizia nr. 643 din 31 august 2009, emise

de Inspectoratul Școlar Județean Dolj; a dispus reintegrarea reclamantului pe

funcția deținută anterior și a obligat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean

Dolj la plata drepturilor salariale, începând cu 30 septembrie 2009 și până la

reintegrarea efectivă; a respins cererea de acordare a despăgubirilor sub formă

de daune morale.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Instanța a apreciat

că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ și față de împrejurarea necomunicării

actelor administrative către reclamant, cererile de revocare a actelor

administrative adresate de către reclamant pârâților M.E.C.I. la 25 septembrie 2009

și respectiv I.Ș.J. Dolj la 07 octombrie 2009 reprezintă procedura prealabilă

efectuată în termen, astfel că a respins excepțiile tardivității procedurii

prealabile și a lipsei acesteia, invocate de către cei doi pârâți.

Cu privire la fondul

cauzei, instanța a reținut că Decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009, emisă de

către Inspectoratul Școlar Județean Dolj și Ordinul nr. 5406 din 30 septembrie 2009,

emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, sunt lovite de nulitate

atât din punct de vedere intrinsec, cât și din punct de vedere extrinsec, în

raport de prevederile capitolului XII art. 1 din contractul de management al

reclamantului, ale art. 146 din Legea nr. 128/ 1997, art. 50 lit. b), art. 55

lit. c), art. 60 alin.(1) lit. a) și art. 76 și următoarele din Legea nr. 53/2003

privind Codul Muncii.

Având în vedere

aceste dispoziții legale, instanța a constatat că cele două acte au fost emise

în perioada în care reclamantul se afla în concediu de incapacitate de muncă,

constatată prin certificate medicale, fiind încălcate dispozițiile imperative

ale legii, astfel că actele sunt lovite de nulitate absolută.

În ceea ce privește

cauza extrinsecă, instanța a reținut că, în raport de prevederile art. 52 din

Legea nr. 128/1997 și ale art. 1) alin. (2) din Metodologia de evaluare a

directorilor și directorilor adjuncți de la unitățile de învățământ, aprobată

prin OMEN nr. 4990 din 11 noiembrie 1998, acordarea calificativelor reprezintă

o prerogativă a angajatorului, astfel că instanța nu are competența de a acorda

ea însăși vreun calificativ, însă procedura de acordare a calificativului este

supusă controlului judiciar sub aspectul respectării legalității, puterea

discreționară a angajatorului neputând depăși limitele legalității.

Sub acest aspect,

instanța a reținut că în cauză evaluarea activității manageriale a

reclamantului s-a realizat, inițial, prin completarea fișei de autoevaluare, la

data de 15 iulie 2009, punctajul fiind de 97,25 puncte, confirmat de

inspectorul școlar de sector, prin evaluarea efectuată la data de 20 iulie 2009;

în cauză, însă, a avut loc și o reevaluare a activității manageriale a

reclamantului, în urma căreia acestuia i s-a acordat un punctaj de 57,5 puncte,

corespunzător calificativului „nesatisfăcător”, aprobat în final de Consiliul

de Administrație al I.Ș.J. Dolj.

Din conținutul

raportului de reevaluare rezultă că anumite capitole și subcapitole, unde a

fost modificat punctajul față de cel acordat prin autoevaluare nu sunt motivate

deloc, iar la altele motivarea este fie lapidară, fie se folosesc noțiuni de

maximă generalitate, fie este insuficientă.

De asemenea, instanța

a constatat că nici în hotărârea Consiliului de Administrație nu s-a procedat

la o descriere a constatărilor care au determinat calificativele pentru

criteriile unde s-a realizat depunctarea și nu se motivează în detaliu

calificativul acordat și, totodată, discuțiile și stabilirea calificativului au

avut loc în lipsa reclamantului, acesta fiind în imposibilitate de a-și formula

apărări ca urmare a stării de boală în care se afla.

Instanța de fond a

reținut astfel că actul administrativ atacat este nemotivat, motivarea

reprezentând o obligație generală a autorității publice, aplicabilă oricărui

act administrativ, îndeplinind un dublu rol: acela de transparență în profitul

beneficiarului actului, care va putea să verifice dacă actul este sau nu

întemeiat, precum și acela de a conferi instanței un instrument eficient în

vederea realizării controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a

verifica elementele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului

administrativ, iar sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ nu poate

fi decât anularea acestuia.

Pentru aceste

considerente instanța a admis în parte acțiunea formulată și a anulat Ordinul nr.

5046 din 30 septembrie 2009, emis de Ministerul Educației Cercetării și

Inovării, Decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 și Decizia nr. 643 din 31

august 2009, emise de Inspectoratul Școlar Județean Dolj și a dispus

reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior și a obligat pârâtul

Inspectoratul Școlar Județean Dolj la plata drepturilor salariale începând cu

30 septembrie 2009 și până la reintegrarea efectivă.

În ceea ce privește

petitul privind acordarea despăgubirilor sub forma daunelor morale, instanța

l-a respins, reținând că nu s-a produs vreo dovadă privind prejudiciul moral

suferit de către reclamant, apreciindu-se totodată că reparația acordată de

către instanță prin anularea actelor administrative și repunerea în situația

anterioară, cu plata drepturilor salariale corespunzătoare, este suficientă și

acoperitoare.

de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva

Sentinței nr. 230 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Se arată că, potrivit

raportului asupra activității manageriale a directorilor din unitățile de

învățământ preuniversitar de stat de nivel liceal – anul școlar 2008-2009,

intimatul a obținut un punctaj de 57,5 puncte și că ordinul atacat este

consecința obținerii la evaluarea anuală a unui calificativ necorespunzător,

situație în care, potrivit dispozițiilor legale, postul se vacantează, iar

directorul este eliberat din funcție.

Intimatul-reclamant a

completat raportul de autoevaluare și a acordat un punctaj de 97,25 puncte, de

unde rezultă că are cunoștință despre modalitatea de evaluare.

Echipa de evaluare nu

are obligația să acorde același punctaj pe care și l-a acordat persoana

evaluată.

În conformitate cu

procedurile adoptate de I.S.J. Dolj, calificativul a fost comunicat unității

școlare prin adresa nr. 6834/2009, însă intimatul nu a participat la ședința

consiliului de administrație al I.S.J. Dolj și nici nu a adus la cunoștință

motivele absenței.

În opinia

recurentului, calificativul este un atribut exclusiv al angajatorului și nu

poate fi cenzurat de instanța de judecată.

formulate de intimatul-reclamant D.M..

Prin întâmpinare,

intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând netemeinicia

criticilor sub aspectul lipsei de competență a instanței de judecată de a

exercita controlul de legalitate asupra actelor administrative.

Intimatul mai arată că în ședința

din 4 iunie 2011, Consiliul de Administrație al Inspectoratului Județean Dolj a

hotărât să îi acorde calificativul „foarte bine” în anul școlar 2008-2009.

II. Considerentele instanței de

recurs.

nefondat.

1.1. Împrejurarea că

în data de 6 aprilie 2011, în urma reanalizării activității manageriale

desfășurate de intimat în perioada 2008-2009 s-a hotărât acordarea

calificativului „foarte bine”, cu un punctaj de 96 puncte, contrazice în

totalitate motivele de recurs formulate de recurent și reprezintă totodată, un

argument întemeiat de respingere a recursului.

1.2. Noul punctaj (96

puncte) obținut de intimat este foarte apropiat de cel acordat la autoevaluare

(97,25 puncte) și confirmă faptul că prima evaluare nu a respectat prevederile

legale.

1.3. Astfel cum a

constatat și prima instanță, capitolele și subcapitolele unde a fost modificat

punctajul față de cel acordat la autoevaluare, nu au fost motivate sau

motivarea este lapidară, insuficientă.

Nu s-a procedat la o

descriere a constatărilor care au modificat calificativele, s-au folosit

noțiuni de maximă generalitate.

1.4. Este adevărat că

instanța de judecată nu poate acorda ea însăși un alt calificativ, dar are

competența să se pronunțe asupra respectării legalității procedurii urmare în

privința fiecărui punct contestat.

În situația în care

se constată abateri, nereguli care nu pot fi îndreptate decât prin anularea

actului administrativ, fiind de o anumită gravitate, instanța de judecată are

competența prevăzută de art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată

să dispună anularea actului și obligarea autorității să repare paguba

pricinuită reclamantului, cum în mod corect a și procedat instanța de fond.

1.5. Dreptul

angajatorului de a evalua angajatul și a acorda calificative anuale nu poate fi

exercitat abuziv, cu încălcarea prevederilor legale.

Rolul instanței de

contencios administrativ este acela prevăzut de Legea contenciosului

administrativ, de a controla legalitatea actelor administrative și a sancționa

excesul de putere al autorităților publice, ceea ce în cauză a și realizat

judecătorul fondului, prin admiterea acțiunii reclamantului.

nefiind întrunite motivele de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței

nr. 230 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât

M.E.C.T.S. la plata către intimatul-reclamant D.M. a sumei de 2.000 lei,

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 iunie 2011.