ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2596/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2596/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr.

13228/53/2009 reclamantul T.C. a chemat în judecată pe pârâții M.E.C.I. și I.Ș.

județean Dolj solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză

să dispună anularea Ordinului nr. 5401 din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I.

și a Deciziei nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ș. județean Dolj, ca fiind

nelegale și netemeinice.

La termenul de

judecată din data de 12 ianuarie 2010, reclamantul a depus la dosar cerere

precizatoare, sub aspectul petitului acțiunii și al motivării acesteia.

Reclamantul a

solicitat, alături de anularea celor două acte administrative anterior

individualizate, reintegrarea în funcția deținută anterior și acordarea

drepturilor salariale, indexate, majorate și actualizate, de la data de 8

septembrie 2009 până la data reintegrării efective.

În motivarea cererii

de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esență, faptul că cele două

acte administrative contestate, precum și raportul de evaluare pentru perioada

2008 - 2009 au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale care

reglementează măsura eliberării din funcția de manager al unei unități școlare.

Mai precis,

reclamantul a susținut faptul că actele administrative aflate în discuție au

fost emise în perioada în care se afla în concediu medical, înainte de

soluționarea contestației administrative de către M.E.C.I.

Totodată, reclamantul

a arătat că, în anii precedenți, a avut calificative foarte bune, iar în

perioada 2008 - 2009 a îndeplinit toți indicatorii de performanță

individualizați în fișa postului.

De asemenea,

reclamantul a precizat faptul că, în raportul de inspecție Rodis, a fost

acordat calificativul

"

bine

"

pentru activitatea

didactică la nivelul unității școlare și calificativul

"

satisfăcător

"

pentru activitatea

managerială; ca atare, prin evaluarea aflată în discuție s-a încercat prin

orice metodă acordarea unui punctaj cât mai mic, care să justifice decizia de

eliberare din funcție.

Pârâtul M.E.C.I. a

formulat întâmpinare în care a invocat excepția de necompetență materială, în

raport de obiectul acțiunii deduse judecății și de prevederile art. 8, art. 10

din Legea nr. 554/2004, modificată, și art. 3 C. proc. civ.

Pe de altă parte,

pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe capătul

de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de

I.Ș. județean Dolj.

Tribunalul Dolj,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 444 din 2

februarie 2010, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza

în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

În considerentele

sentinței, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea

nr. 554/2004, modificată.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal sub nr. 739/54/2010.

Pârâtul M.E.C.T.S. a

formulat note de ședință.

La data de 28 mai

2010, reclamantul a depus la dosar o nouă precizare de acțiune, în care a

solicitat următoarele:

- suspendarea

executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004,

modificată;

- anularea fișei de

evaluare a activității, precum și a punctajului și calificativului acordat;

- anularea Deciziei

nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I. – D.A.E.P.C.D.;

- anularea Ordinului

nr. 5401 din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I.;

- anularea Deciziei

nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ș. județean Dolj;

- reintegrarea în

funcția deținută anterior emiterii deciziilor administrative contestate;

- obligarea pârâților

la o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate,

de la data de 8 septembrie 2009 până la data reintegrării efective;

- acordarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

precizatoare, reclamantul a prezentat argumentele care fundamentează concluzia

sa în sensul acordării eronate a calificativului

"

nesatisfăcător

"

.

În plus, reclamantul

a apreciat că nu a fost respectată de către Comisia de Evaluare metodologia de

evaluare a directorului unității școlare, prevăzute în Ordinul nr. 4990/1998,

Anexele I și II.

De asemenea,

reclamantul a susținut că nu i-a fost comunicat raportul de evaluare a

activității, ci doar Nota nr. 6409 din 31 august 2009.

În altă ordine de

idei, reclamantul a menționat faptul că Decizia nr. 1818/2009 nu a fost

motivată, deoarece nu cuprinde descrierea faptelor reținute, motivul eliberării

din funcție, termenul de contestare și instanța competentă să analizeze

legalitatea sa.

La dosar a fost

depusă documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative

contestate.

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 343

din 7 iulie 2010, a respins acțiunea precizată și cererea de suspendare.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

1) Excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.C.I. este neîntemeiată, în

raport de precizarea acțiunii introductive de instanță și de faptul că această

autoritate publică centrală a emis ordinul contestat în speță.

2) Capătul de cerere

având ca obiect suspendarea actelor administrative contestate este nefondat,

întrucât reclamantul nu a făcut dovada certă a îndeplinirii celor două condiții

impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Mai precis,

reclamantul nu a individualizat împrejurările de fapt și de drept care pot crea

o îndoială serioasă în privința legalității acestor acte administrative, iar

paguba iminentă nu poate rezulta doar din simplele trimiteri la existența unor

eventuale diferențieri salariale între calitatea de director și cea de profesor

sau din durata proceselor.

3) Capătul de cerere

având ca obiect anularea fișei de evaluare a activității, precum și a

punctajului și calificativului acordat nu poate fi analizat decât cu ocazia

cercetării legalității actelor administrative contestate, întrucât acestea sunt

doar simple operațiuni administrative care le fundamentează.

4) Capătul de cerere

având ca obiect anularea Deciziei nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de

M.E.C.I. – D.A.E.P.C.D. este prematur formulat, întrucât există o procedură

administrativă de contestare a acestui act administrativ reglementată de

ministerul în discuție, procedură urmată de reclamant, care se află în

derulare.

5) În cadrul

prezentei acțiuni în contencios administrativ nu poate fi analizat

calificativul acordat de pârâtul I.Ș. județean Dolj pentru activitatea

desfășurată de reclamant ca director în perioada 2008 - 2009.

6) Activitatea de

evaluare a reclamantului s-a desfășurat cu respectarea prevederilor cuprinse în

Metodologia de evaluare a directorilor unităților școlare, atât în ceea ce

privește modul concret de organizare și desfășurare a activității în cadrul

Consiliului de Administrație al I.Ș.J. Dolj, cât și sub aspectul

formularisticii și al modului de completare a fișei de evaluare.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul T.C., care a solicitat, în principal,

casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar,

modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.

În primul motiv de

recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul

critică soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepția

prematurității capătului de cerere referitor la anularea Deciziei nr. 17806 din

23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I.-D.A.E.P.C.D.

Mai precis,

recurentul susține că această excepție procesuală a fost invocată de instanță

din oficiu și nu a fost pusă în discuția părților în ședință, ceea ce atrage

încălcarea dreptului său la apărare.

În al doilea motiv de

recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

recurentul menționează că instanța de fond nu a realizat o analiză corectă,

completă a tuturor apărărilor sale, fapt care a determinat realizarea unei

motivări lapidare și confuze.

În plus, aceeași

instanță nu a motivat în concret respingerea argumentelor sale în legătură cu

nelegalitatea actelor contestate.

Al treilea motiv de

recurs, fondat pe prevederile pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici de

nelegalitate.

În ultimul motiv de

recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a

arătat că nu a solicitat, prin acțiunea dedusă judecății, substituirea

judecătorului în competențele autorității publice la care și-a desfășurat

activitatea, anularea fișei de evaluare, a punctajului și a calificativului,

prin acordarea de către instanță a unui alt calificativ, ci a solicitat

anularea acestora ca fiind nelegale.

Intimatul M.E.C.T.S.

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

I. Astfel, este

nefondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., care stabilește, prin raportare la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., un

caz de casare a hotărârii, atunci când, prin hotărârea dată, instanța a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

Acest ultim text legal

constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De aceea,

se poate susține că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include

toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția

celor prevăzute la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii

fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speță, nu a fost

încălcat principiul contradictorialității, astfel cum susține recurentul,

întrucât, chiar dacă excepția prematurității nu a fost pusă în discuția

părților, soluția pronunțată a fost favorabilă, urmare a faptului că acțiunea

astfel cum a fost precizată a fost respinsă pe fondul său.

II. În speță, este

nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se

referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern,

nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de

la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Astfel, conform

jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune

ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi

examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu

doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte,

dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a

prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția

Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în

discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în

mod real

"

ascultate

"

, adică în mod corect

examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art.

6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în

sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a

le aprecia pertinența.

Înalta Curte

apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al

termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Respectarea acestei

cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac

a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă

judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă.

În speța de față,

instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește

cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima

instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea

convingerii sale.

Mai precis,

judecătorul fondului cauzei a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele

care l-au condus la concluzia netemeiniciei acțiunii deduse judecății.

III. Este nefondat

motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., urmare a faptului

că actele juridice supuse cenzurii instanței de contencios administrativ au

fost corect interpretate de către judecătorul fondului.

IV. Nici ultimul

motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu

este fondat, pentru argumentele care vor fi prezentate în cele ce urmează.

Obiectul prezentei

cereri de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat, vizează:

- suspendarea

executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă și

irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004,

modificată;

- anularea fișei de

evaluare a activității, precum și a punctajului și calificativului acordat;

- anularea Deciziei

nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I.-D.A.E.P.C.D.;

- anularea Ordinului

nr. 5401 din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I.;

- anularea Deciziei

nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ș. județean Dolj;

- reintegrarea în

funcția deținută anterior emiterii deciziilor administrative contestate;

- obligarea pârâților

la o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și

actualizate, de la data de 8 septembrie 2009 până la data reintegrării

efective;

- acordarea

cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 1818

din 9 august 2009 emisă de I.Ș. județean Dolj s-a dispus încetarea contractului

de management educațional încheiat de recurent, în calitate de director la

Liceul Teoretic

"

G.M.

"

C., începând cu data de 8 septembrie 2009.

În preambulul acestui act administrativ se

arată că măsura dispusă a avut la bază faptul că recurentul, în urma evaluării

anuale, a obținut calificativul

"

nesatisfăcător

"

, care a fost

comunicat în ședința Consiliului de Administrație al I.S.J. Dolj din data de 31

august 2008.

Temeiul de drept al

acestei măsuri a fost reprezentat de art. IX pct. 4 din contractul de

management educațional, anexă la Metodologia de organizare și desfășurare a

concursului pentru ocuparea funcției de director și director adjunct din

unitățile de învățământ preuniversitar de stat, aprobată prin Ordinul

Ministerului Educației și Cercetării nr. 3142/2006.

De menționat faptul

că art. IX pct. 4 din contractul aflat în discuție precizează unul dintre

cazurile de încetare a acestuia, și anume, dacă, pe perioada mandatului,

directorul/directorul adjunct a obținut în urma evaluării anulare sau în urma

inspecției speciale efectuate de I.Ș. județean ori de către M.E.C.

calificativul

"

nesatisfăcător

"

.

Prin Ordinul nr. 5401

din 30 septembrie 2009, M.E.C.I. a dispus eliberarea recurentului din funcția

de director la Liceul Teoretic

"

G.M.

"

C., începând cu data

de emiterii sale.

Temeiul de drept al

acestui act administrativ unilateral cu caracter individual a fost reprezentat

de Metodologia de evaluare a directorilor și directorilor adjuncți de la

unitățile de învățământ, aprobată prin O M.E.N. nr. 4990/1998, de Metodologia

de numire și salarizare a directorilor și directorilor adjuncți de la unitățile

de învățământ preuniversitar de stat, aprobată prin H.G. nr. 224/2005, precum

și de prevederile art. 24 alin. (3) din Metodologia de organizare și

desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de director și director

adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, aprobată prin

Ordinul Ministerului Educației și Cercetării  nr. 3142/2006.

Cu ocazia emiterii

acestui act administrativ a fost avută în vedere și adresa I.S.J. Dolj nr.

1099/2009, înregistrată la M.E.C.I. sub nr. x, prin care s-a solicitat

eliberarea recurentului din funcția de director de la Liceul Teoretic

"

G.M.

"

C.

Prin Decizia nr.

17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I.-D.A.E.P.C.D., a fost respinsă ca

nefondată contestația administrativă depusă de recurent cu privire la

calificativul

"

nesatisfăcător

"

obținut în urma evaluării activității

desfășurate în anul școlar 2008-2008, în calitate de director al Liceului

Teoretic

"

G.M.

"

C.

Critica recurentului

referitoare la nelegalitatea fișei de evaluare, a punctajului și a

calificativului acordat nu poate fi primită de instanța de control judiciar

pentru motivele care vor fi relevate în continuare.

În primul rând,

trebuie amintit faptul că fișa de evaluare, punctajul și a calificativul

acordat nu sunt acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004, întrucât nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi

juridice.

În al doilea rând,

acestea au caracterul unor operațiuni administrative, care fundamentează actele

administrative contestate în cauză.

În plan teoretic,

procedeul normal de acțiune al autorităților publice este acela al actului

administrativ cu caracter unilateral, cu caracter executoriu, creator de

drepturi și obligații față de cei administrați.

Desigur, orice act

administrativ este supus unui anumit formalism: el trebuie să fie emis în

conformitate cu o anumită procedură, în forme determinate în mod expres de

norma de drept.

Doctrina

administrativă a precizat că eventuala neregularitate a uneia dintre aceste

operațiuni nu poate fi invocată decât prin intermediul unei acțiuni formulate

împotriva actului administrativ final. În general, textele normative

menționează procedura care trebuie să fie parcursă pentru emiterea unui act

administrativ determinat.

Din cele expuse

anterior, rezultă că noțiunea de operațiune este opusă conceptului de act

juridic, care este un act emis cu intenția de a produce efecte juridice.

Altfel spus, actul

administrativ final reprezintă o concluzie a unei serii de operațiuni

preparatorii, în contextul în care numai actul final produce un prejudiciu.

Sancțiunea

nelegalității unui act administrativ intervine atunci când un act preparator

care îl fundamentează este la rândul său lovit de viciul nelegalității.

Cu alte cuvinte, dacă

există neregularități care privesc un act preparator, trebuie să se aștepte

emiterea actului administrativ, iar acesta din urmă să fie contestat, în cadrul

unei acțiuni în contencios administrativ, în care se poate invoca neregularitățile.

Referitor la

operațiunile administrative, această formă de activitate a administrației

publice poate fi considerată la fel de importantă ca și actul administrativ,

deoarece prin ea se ajunge la emiterea și la realizarea în fapt a actului

administrativ.

În plan doctrinar,

operațiunile administrative pot fi caracterizate prin următoarele trăsături: 1)

ele nu concretizează o manifestare de voință, ci sunt forme concrete,

materiale, prin care se acționează asupra realității existente; 2) operațiunile

administrative au ca trăsătură dominantă scopul pentru care se realizează și

care poate consta: în vederea emiterii actelor administrative (în sensul că le

determină sau condiționează emiterea, validitate); b) în realizarea celuilalt

obiectiv al administrației, respectiv executarea legii.

Concluzia firească ce

se poate desprinde din cele expuse anterior este aceea că efectele juridice pe

care operațiunile administrative le produc sunt acelea pe care le prevăd în mod

expres actele normative care le reglementează, iar nu acelea avute în vedere de

autoritatea care le săvârșește.

În al treilea rând,

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, potrivit

căreia acordarea calificativului unui funcționar public reprezintă un atribut

exclusiv al autorității publice cu care acesta are raport de serviciu, astfel

că instanța de contencios administrativ nu îl poate cenzura, întrucât nu se

poate substitui în competențele acesteia.

Pe cale de

consecință, judecătorul cauzei nu poate să reanalizeze sau să modifice

punctajul și calificativul acordat și nici nu poate anula un calificativ

conferit unui funcționar public în urma unei proceduri administrative speciale,

procedură ce a fost efectuată, în speța de față, în conformitate cu

dispozițiile legale aplicabile în materie.

Înalta Curte

apreciază că actele administrative anterior individualizate sunt legale, pentru

următoarele considerente:

Evaluarea activității

manageriale desfășurate de recurent a respectat prevederile legale care

reglementează această procedură.

Mai precis, instanța

de control judiciar are în vedere Metodologia de evaluare a directorilor și

directorilor adjuncți de la unitățile de învățământ, aprobată prin O.M.E.N. nr.

4990/1998.

De asemenea, instanța

de recurs consideră că au fost aplicate în mod corect și dispozițiile art. 52

din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, astfel cum a

fost modificat, care precizează:

"

(1) Evaluarea

personalului didactic de predare, a celui auxiliar, de conducere, de îndrumare

și de control se face anual, conform fișei de evaluare elaborată de Ministerul

Învățământului.

(2) Fișa de evaluare,

corelată cu fișa individuală a postului, se notează prin punctaj de la 1 la

100.

(3) Procedura de

evaluare se declanșează prin autoevaluare, consemnată în fișa individuală a

postului.

(4) Pentru personalul

didactic de predare, fișa de evaluare, vizată, după caz, de către șeful de

catedră sau de către responsabilul comisiei metodice și de către directorul

unității școlare este analizată în consiliul de administrație, care, în

prezența persoanei în cauză, decide asupra punctajului final.

(5) În fișa de

evaluare se punctează și activitățile realizate în afara fișei individuale a

postului, în domeniul învățământului, precum și în alte activități solicitate

de conducerea unității sau de organele ierarhic superioare.

(6) Fișa de evaluare

constituie un document de bază pentru stabilirea drepturilor salariale, pentru

promovarea și accesul la programele de perfecționare.

"

În speța de față,

instanța de control judiciar constată că procedura de evaluare a recurentului a

fost efectuată pentru perioada 1 septembrie 2008 - 31 august 2009, fiind

respectat art. 1 din O.M.E.N. nr. 4990/1998, conform căruia evaluarea

directorilor se face prin autoevaluare, potrivit fișei postului și prin

punctarea activităților de învățământ realizate în afara celor prevăzute în

fișa postului, solicitate de organele ierarhic superioare, adică I.Ș.J. Dolj.

Susținerea

recurentului referitoare la faptul că nu a avut cunoștință de criteriile în baza

cărora se stabilesc punctajele în vederea acordării calificativului nu poate fi

primită, întrucât aceste criterii, astfel cum au fost cuantificate, s-au

regăsit în fișa de evaluare.

Or, recurentul a

completat fișa de evaluare și raportul de autoevaluare, acordându-și un punctaj

de 92,5 puncte și, prin urmare, a putut lua cunoștință de conținutul său.

Pe de altă parte, în

fișa de evaluare ce a fost întocmită s-au punctat activitățile desfășurate de

recurent, dar au fost evidențiate și neregulile intervenite în activitatea

managerială, fapt ce a condus la acordarea calificativului

"

nesatisfăcător

"

.

Mai precis, în

procesul-verbal încheiat la data de 31 august 2009, în urma ședinței

Consiliului de Administrație al I.Ș.J. Dolj, există următoarele mențiuni:

"

Consiliul de

Administrație a decis în prezența directorilor punctajul și calificativul

final, având la bază autoevaluarea directorilor și evaluarea realizată de

inspectorii de sector pe baza dosarelor depuse. Membrii Consiliului de

Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Dolj au analizat și discutat

pe baza fișelor de evaluare și propunerilor de punctaj realizate de inspectorii

de sector, stabilind punctajul final și calificativele anuale.

"

Ca atare, în raport

de cele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile

recurentului referitoare la modalitatea de evaluare a activității sale

manageriale.

În altă ordine de

idei, instanța de control judiciar apreciază că este nefondată critica

recurentului referitoare la faptul că nu i-a fost comunicat raportul de

evaluare, în condițiile în care a fost înștiințat de punctajul obținut și de

calificativul acordat, fapt atestat prin semnătură.

Înalta Curte

consideră că nu prezintă relevanță juridică susținerea recurentului în sensul

că a avut calificative foarte bune în anii precedenți, întrucât în discuție a

fost evaluarea activității manageriale pe anii 2008 - 2009, iar nu pentru

perioadele anterioare despre care face mențiune recurentul.

Nici critica

recurentului referitoare la faptul că actele administrative contestate sunt

nelegale, urmare a faptului că au fost emise în perioada în care acesta se afla

în concediu medical nu poate fi primită de către instanță.

Într-adevăr,

recurentul a depus la dosar certificatul de concediu medical seria y nr. z din

care rezultă că i s-a acordat un asemenea concediu în perioada 7 septembrie

2009 - 11 septembrie 2009, însă acest act nu are viza plătitorului, în speță

unitatea angajatoare.

Ca atare, recurentul

nu poate invoca propria culpă, adică necomunicarea actului medical în termenul

legal pentru a obține un drept, respectiv anularea măsurii de eliberare din

funcția publică de conducere.

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs invocate,

iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute,

astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ,

modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul T.C. împotriva Sentinței nr. 343 din 7 iulie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 6 mai 2011.