ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2596/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 13228/53/2009 reclamantul T.C. a chemat în judecată pe pârâții M.E.C.I. și I.Ș. județean Dolj solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Ordinului nr. 5401 din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I. și a Deciziei nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ș. județean Dolj, ca fiind nelegale și netemeinice. La termenul de judecată din data de 12 ianuarie 2010, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, sub aspectul petitului acțiunii și al motivării acesteia.

Reclamantul a solicitat, alături de anularea celor două acte administrative anterior individualizate, reintegrarea în funcția deținută anterior și acordarea drepturilor salariale, indexate, majorate și actualizate, de la data de 8 septembrie 2009 până la data reintegrării efective. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat, în esență, faptul că cele două acte administrative contestate, precum și raportul de evaluare pentru perioada 2008 - 2009 au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează măsura eliberării din funcția de manager al unei unități școlare. Mai precis, reclamantul a susținut faptul că actele administrative aflate în discuție au fost emise în perioada în care se afla în concediu medical, înainte de soluționarea contestației administrative de către M.E.C.I.

Totodată, reclamantul a arătat că, în anii precedenți, a avut calificative foarte bune, iar în perioada 2008 - 2009 a îndeplinit toți indicatorii de performanță individualizați în fișa postului. De asemenea, reclamantul a precizat faptul că, în raportul de inspecție Rodis, a fost acordat calificativul " bine " pentru activitatea didactică la nivelul unității școlare și calificativul " satisfăcător " pentru activitatea managerială; ca atare, prin evaluarea aflată în discuție s-a încercat prin orice metodă acordarea unui punctaj cât mai mic, care să justifice decizia de eliberare din funcție. Pârâtul M.E.C.I. a formulat întâmpinare în care a invocat excepția de necompetență materială, în raport de obiectul acțiunii deduse judecății și de prevederile art. 8, art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, și art. 3 C. proc.

civ. Pe de altă parte, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ș. județean Dolj. Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința nr. 444 din 2 februarie 2010, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. În considerentele sentinței, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 739/54/2010.

Pârâtul M.E.C.T.S. a formulat note de ședință. La data de 28 mai 2010, reclamantul a depus la dosar o nouă precizare de acțiune, în care a solicitat următoarele: - suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată; - anularea fișei de evaluare a activității, precum și a punctajului și calificativului acordat; - anularea Deciziei nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I. – D.A.E.P.C.D.; - anularea Ordinului nr. 5401 din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I.; - anularea Deciziei nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ș. județean Dolj; - reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii deciziilor administrative contestate; - obligarea pârâților la o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate, de la data de 8 septembrie 2009 până la data reintegrării efective; - acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii precizatoare, reclamantul a prezentat argumentele care fundamentează concluzia sa în sensul acordării eronate a calificativului " nesatisfăcător " . În plus, reclamantul a apreciat că nu a fost respectată de către Comisia de Evaluare metodologia de evaluare a directorului unității școlare, prevăzute în Ordinul nr. 4990/1998, Anexele I și II. De asemenea, reclamantul a susținut că nu i-a fost comunicat raportul de evaluare a activității, ci doar Nota nr. 6409 din 31 august 2009. În altă ordine de idei, reclamantul a menționat faptul că Decizia nr. 1818/2009 nu a fost motivată, deoarece nu cuprinde descrierea faptelor reținute, motivul eliberării din funcție, termenul de contestare și instanța competentă să analizeze legalitatea sa.

La dosar a fost depusă documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 343 din 7 iulie 2010, a respins acțiunea precizată și cererea de suspendare. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: 1) Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.C.I. este neîntemeiată, în raport de precizarea acțiunii introductive de instanță și de faptul că această autoritate publică centrală a emis ordinul contestat în speță. 2) Capătul de cerere având ca obiect suspendarea actelor administrative contestate este nefondat, întrucât reclamantul nu a făcut dovada certă a îndeplinirii celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Mai precis, reclamantul nu a individualizat împrejurările de fapt și de drept care pot crea o îndoială serioasă în privința legalității acestor acte administrative, iar paguba iminentă nu poate rezulta doar din simplele trimiteri la existența unor eventuale diferențieri salariale între calitatea de director și cea de profesor sau din durata proceselor. 3) Capătul de cerere având ca obiect anularea fișei de evaluare a activității, precum și a punctajului și calificativului acordat nu poate fi analizat decât cu ocazia cercetării legalității actelor administrative contestate, întrucât acestea sunt doar simple operațiuni administrative care le fundamentează. 4) Capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I.

– D.A.E.P.C.D. este prematur formulat, întrucât există o procedură administrativă de contestare a acestui act administrativ reglementată de ministerul în discuție, procedură urmată de reclamant, care se află în derulare. 5) În cadrul prezentei acțiuni în contencios administrativ nu poate fi analizat calificativul acordat de pârâtul I.Ș. județean Dolj pentru activitatea desfășurată de reclamant ca director în perioada 2008 - 2009. 6) Activitatea de evaluare a reclamantului s-a desfășurat cu respectarea prevederilor cuprinse în Metodologia de evaluare a directorilor unităților școlare, atât în ceea ce privește modul concret de organizare și desfășurare a activității în cadrul Consiliului de Administrație al I.Ș.J.

Dolj, cât și sub aspectul formularisticii și al modului de completare a fișei de evaluare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T.C., care a solicitat, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată. În primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul critică soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepția prematurității capătului de cerere referitor la anularea Deciziei nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I.-D.A.E.P.C.D. Mai precis, recurentul susține că această excepție procesuală a fost invocată de instanță din oficiu și nu a fost pusă în discuția părților în ședință, ceea ce atrage încălcarea dreptului său la apărare.

În al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul menționează că instanța de fond nu a realizat o analiză corectă, completă a tuturor apărărilor sale, fapt care a determinat realizarea unei motivări lapidare și confuze. În plus, aceeași instanță nu a motivat în concret respingerea argumentelor sale în legătură cu nelegalitatea actelor contestate. Al treilea motiv de recurs, fondat pe prevederile pct. 8 C. proc. civ., nu conține critici de nelegalitate. În ultimul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că nu a solicitat, prin acțiunea dedusă judecății, substituirea judecătorului în competențele autorității publice la care și-a desfășurat activitatea, anularea fișei de evaluare, a punctajului și a calificativului, prin acordarea de către instanță a unui alt calificativ, ci a solicitat anularea acestora ca fiind nelegale.

Intimatul M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. I. Astfel, este nefondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care stabilește, prin raportare la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., un caz de casare a hotărârii, atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Acest ultim text legal constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură.

De aceea, se poate susține că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În speță, nu a fost încălcat principiul contradictorialității, astfel cum susține recurentul, întrucât, chiar dacă excepția prematurității nu a fost pusă în discuția părților, soluția pronunțată a fost favorabilă, urmare a faptului că acțiunea astfel cum a fost precizată a fost respinsă pe fondul său. II. În speță, este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real " ascultate " , adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Respectarea acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă. În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât prima instanță a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale. Mai precis, judecătorul fondului cauzei a prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care l-au condus la concluzia netemeiniciei acțiunii deduse judecății. III. Este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., urmare a faptului că actele juridice supuse cenzurii instanței de contencios administrativ au fost corect interpretate de către judecătorul fondului. IV. Nici ultimul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este fondat, pentru argumentele care vor fi prezentate în cele ce urmează. Obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat, vizează: - suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modificată; - anularea fișei de evaluare a activității, precum și a punctajului și calificativului acordat; - anularea Deciziei nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I.-D.A.E.P.C.D.; - anularea Ordinului nr. 5401 din 30 septembrie 2009 emis de M.E.C.I.; - anularea Deciziei nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ș.

județean Dolj; - reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii deciziilor administrative contestate; - obligarea pârâților la o despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, majorate și actualizate, de la data de 8 septembrie 2009 până la data reintegrării efective; - acordarea cheltuielilor de judecată. Prin Decizia nr. 1818 din 9 august 2009 emisă de I.Ș. județean Dolj s-a dispus încetarea contractului de management educațional încheiat de recurent, în calitate de director la Liceul Teoretic " G.M. " C., începând cu data de 8 septembrie 2009. În preambulul acestui act administrativ se arată că măsura dispusă a avut la bază faptul că recurentul, în urma evaluării anuale, a obținut calificativul " nesatisfăcător " , care a fost comunicat în ședința Consiliului de Administrație al I.S.J.

Dolj din data de 31 august 2008. Temeiul de drept al acestei măsuri a fost reprezentat de art. IX pct. 4 din contractul de management educațional, anexă la Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, aprobată prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3142/2006. De menționat faptul că art. IX pct. 4 din contractul aflat în discuție precizează unul dintre cazurile de încetare a acestuia, și anume, dacă, pe perioada mandatului, directorul/directorul adjunct a obținut în urma evaluării anulare sau în urma inspecției speciale efectuate de I.Ș. județean ori de către M.E.C.

calificativul " nesatisfăcător " . Prin Ordinul nr. 5401 din 30 septembrie 2009, M.E.C.I. a dispus eliberarea recurentului din funcția de director la Liceul Teoretic " G.M. " C., începând cu data de emiterii sale. Temeiul de drept al acestui act administrativ unilateral cu caracter individual a fost reprezentat de Metodologia de evaluare a directorilor și directorilor adjuncți de la unitățile de învățământ, aprobată prin O M.E.N. nr. 4990/1998, de Metodologia de numire și salarizare a directorilor și directorilor adjuncți de la unitățile de învățământ preuniversitar de stat, aprobată prin H.G. nr. 224/2005, precum și de prevederile art. 24 alin. (3) din Metodologia de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, aprobată prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 3142/2006.

Cu ocazia emiterii acestui act administrativ a fost avută în vedere și adresa I.S.J. Dolj nr. 1099/2009, înregistrată la M.E.C.I. sub nr. x, prin care s-a solicitat eliberarea recurentului din funcția de director de la Liceul Teoretic " G.M. " C. Prin Decizia nr. 17806 din 23 septembrie 2009 emisă de M.E.C.I.-D.A.E.P.C.D., a fost respinsă ca nefondată contestația administrativă depusă de recurent cu privire la calificativul " nesatisfăcător " obținut în urma evaluării activității desfășurate în anul școlar 2008-2008, în calitate de director al Liceului Teoretic " G.M. " C. Critica recurentului referitoare la nelegalitatea fișei de evaluare, a punctajului și a calificativului acordat nu poate fi primită de instanța de control judiciar pentru motivele care vor fi relevate în continuare.

În primul rând, trebuie amintit faptul că fișa de evaluare, punctajul și a calificativul acordat nu sunt acte administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice. În al doilea rând, acestea au caracterul unor operațiuni administrative, care fundamentează actele administrative contestate în cauză. În plan teoretic, procedeul normal de acțiune al autorităților publice este acela al actului administrativ cu caracter unilateral, cu caracter executoriu, creator de drepturi și obligații față de cei administrați. Desigur, orice act administrativ este supus unui anumit formalism: el trebuie să fie emis în conformitate cu o anumită procedură, în forme determinate în mod expres de norma de drept.

Doctrina administrativă a precizat că eventuala neregularitate a uneia dintre aceste operațiuni nu poate fi invocată decât prin intermediul unei acțiuni formulate împotriva actului administrativ final. În general, textele normative menționează procedura care trebuie să fie parcursă pentru emiterea unui act administrativ determinat. Din cele expuse anterior, rezultă că noțiunea de operațiune este opusă conceptului de act juridic, care este un act emis cu intenția de a produce efecte juridice. Altfel spus, actul administrativ final reprezintă o concluzie a unei serii de operațiuni preparatorii, în contextul în care numai actul final produce un prejudiciu. Sancțiunea nelegalității unui act administrativ intervine atunci când un act preparator care îl fundamentează este la rândul său lovit de viciul nelegalității.

Cu alte cuvinte, dacă există neregularități care privesc un act preparator, trebuie să se aștepte emiterea actului administrativ, iar acesta din urmă să fie contestat, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, în care se poate invoca neregularitățile. Referitor la operațiunile administrative, această formă de activitate a administrației publice poate fi considerată la fel de importantă ca și actul administrativ, deoarece prin ea se ajunge la emiterea și la realizarea în fapt a actului administrativ.

În plan doctrinar, operațiunile administrative pot fi caracterizate prin următoarele trăsături: 1) ele nu concretizează o manifestare de voință, ci sunt forme concrete, materiale, prin care se acționează asupra realității existente; 2) operațiunile administrative au ca trăsătură dominantă scopul pentru care se realizează și care poate consta: în vederea emiterii actelor administrative (în sensul că le determină sau condiționează emiterea, validitate); b) în realizarea celuilalt obiectiv al administrației, respectiv executarea legii. Concluzia firească ce se poate desprinde din cele expuse anterior este aceea că efectele juridice pe care operațiunile administrative le produc sunt acelea pe care le prevăd în mod expres actele normative care le reglementează, iar nu acelea avute în vedere de autoritatea care le săvârșește.

În al treilea rând, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, potrivit căreia acordarea calificativului unui funcționar public reprezintă un atribut exclusiv al autorității publice cu care acesta are raport de serviciu, astfel că instanța de contencios administrativ nu îl poate cenzura, întrucât nu se poate substitui în competențele acesteia. Pe cale de consecință, judecătorul cauzei nu poate să reanalizeze sau să modifice punctajul și calificativul acordat și nici nu poate anula un calificativ conferit unui funcționar public în urma unei proceduri administrative speciale, procedură ce a fost efectuată, în speța de față, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie.

Înalta Curte apreciază că actele administrative anterior individualizate sunt legale, pentru următoarele considerente: Evaluarea activității manageriale desfășurate de recurent a respectat prevederile legale care reglementează această procedură. Mai precis, instanța de control judiciar are în vedere Metodologia de evaluare a directorilor și directorilor adjuncți de la unitățile de învățământ, aprobată prin O.M.E.N. nr. 4990/1998. De asemenea, instanța de recurs consideră că au fost aplicate în mod corect și dispozițiile art. 52 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, astfel cum a fost modificat, care precizează: " (1) Evaluarea personalului didactic de predare, a celui auxiliar, de conducere, de îndrumare și de control se face anual, conform fișei de evaluare elaborată de Ministerul Învățământului.

(2) Fișa de evaluare, corelată cu fișa individuală a postului, se notează prin punctaj de la 1 la 100. (3) Procedura de evaluare se declanșează prin autoevaluare, consemnată în fișa individuală a postului. (4) Pentru personalul didactic de predare, fișa de evaluare, vizată, după caz, de către șeful de catedră sau de către responsabilul comisiei metodice și de către directorul unității școlare este analizată în consiliul de administrație, care, în prezența persoanei în cauză, decide asupra punctajului final. (5) În fișa de evaluare se punctează și activitățile realizate în afara fișei individuale a postului, în domeniul învățământului, precum și în alte activități solicitate de conducerea unității sau de organele ierarhic superioare.

(6) Fișa de evaluare constituie un document de bază pentru stabilirea drepturilor salariale, pentru promovarea și accesul la programele de perfecționare. " În speța de față, instanța de control judiciar constată că procedura de evaluare a recurentului a fost efectuată pentru perioada 1 septembrie 2008 - 31 august 2009, fiind respectat art. 1 din O.M.E.N. nr. 4990/1998, conform căruia evaluarea directorilor se face prin autoevaluare, potrivit fișei postului și prin punctarea activităților de învățământ realizate în afara celor prevăzute în fișa postului, solicitate de organele ierarhic superioare, adică I.Ș.J. Dolj. Susținerea recurentului referitoare la faptul că nu a avut cunoștință de criteriile în baza cărora se stabilesc punctajele în vederea acordării calificativului nu poate fi primită, întrucât aceste criterii, astfel cum au fost cuantificate, s-au regăsit în fișa de evaluare.

Or, recurentul a completat fișa de evaluare și raportul de autoevaluare, acordându-și un punctaj de 92,5 puncte și, prin urmare, a putut lua cunoștință de conținutul său. Pe de altă parte, în fișa de evaluare ce a fost întocmită s-au punctat activitățile desfășurate de recurent, dar au fost evidențiate și neregulile intervenite în activitatea managerială, fapt ce a condus la acordarea calificativului " nesatisfăcător " . Mai precis, în procesul-verbal încheiat la data de 31 august 2009, în urma ședinței Consiliului de Administrație al I.Ș.J. Dolj, există următoarele mențiuni: " Consiliul de Administrație a decis în prezența directorilor punctajul și calificativul final, având la bază autoevaluarea directorilor și evaluarea realizată de inspectorii de sector pe baza dosarelor depuse.

Membrii Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Dolj au analizat și discutat pe baza fișelor de evaluare și propunerilor de punctaj realizate de inspectorii de sector, stabilind punctajul final și calificativele anuale. " Ca atare, în raport de cele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate criticile recurentului referitoare la modalitatea de evaluare a activității sale manageriale. În altă ordine de idei, instanța de control judiciar apreciază că este nefondată critica recurentului referitoare la faptul că nu i-a fost comunicat raportul de evaluare, în condițiile în care a fost înștiințat de punctajul obținut și de calificativul acordat, fapt atestat prin semnătură.

Înalta Curte consideră că nu prezintă relevanță juridică susținerea recurentului în sensul că a avut calificative foarte bune în anii precedenți, întrucât în discuție a fost evaluarea activității manageriale pe anii 2008 - 2009, iar nu pentru perioadele anterioare despre care face mențiune recurentul. Nici critica recurentului referitoare la faptul că actele administrative contestate sunt nelegale, urmare a faptului că au fost emise în perioada în care acesta se afla în concediu medical nu poate fi primită de către instanță. Într-adevăr, recurentul a depus la dosar certificatul de concediu medical seria y nr. z din care rezultă că i s-a acordat un asemenea concediu în perioada 7 septembrie 2009 - 11 septembrie 2009, însă acest act nu are viza plătitorului, în speță unitatea angajatoare.

Ca atare, recurentul nu poate invoca propria culpă, adică necomunicarea actului medical în termenul legal pentru a obține un drept, respectiv anularea măsurii de eliberare din funcția publică de conducere. În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs invocate, iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul T.C. împotriva Sentinței nr. 343 din 7 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 mai 2011.