ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2834/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de

05 noiembrie 2009, pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul S.M.V. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, anularea

Ordinului nr. 5451 din 05 octombrie 2009 emis de pârât, prin care s-a dispus în

mod nelegal încetarea măsurii detașării în funcția de inspector școlar.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pârâtul nu a avut în vedere certificatele de concediu medical din

care rezulta că a fost în concediu în perioada 02 octombrie 2009-13 octombrie 2009.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat

excepția prematurității acțiunii, arătând că reclamantul a promovat acțiune

înainte de împlinirea termenului de 30 zile de la data de 09 noiembrie 2009 ,

când a fost înregistrată plângerea prealabilă.

Prin sentința nr. 364 din 9 septembrie

2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

contestația formulată de reclamantul S.M.V., împotriva pârâtului Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării și a anulat Ordinul nr. 5451 din 05 octombrie

2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut în esență că reclamantul a formulat plângere

prealabilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind

fără relevanță că nu a așteptat răspunsul pârâtului, atâta vreme cât răspunsul

nu a răspuns nici până la pronunțarea sentinței.

Referitor la legalitatea actului

atacat, prima instanță a reținut că ordinul de detașare a fost emis în perioada

în care reclamantul se afla în incapacitate temporară de muncă, iar potrivit

art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, raporturile de serviciu se

suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în concediu pentru

incapacitate temporară de muncă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.,

recurentul a arătat, în esență, că acțiunea reclamantului este prematur

introdusă, întrucât nu a fost parcursă procedura prealabilă.

Pe fondul cererii introductive,

recurentul a arătat, în esență, că, în cauză, sunt aplicabile prevederile Legii

nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice, astfel că reclamantul nu

deține un raport de serviciu conform Legii nr. 188/1999.

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea

recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu

sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză

va admite

recursul și va

modifica hotărârea instanței de fond în sensul că va

respinge acțiunea reclamantului ca prematur

introdusă, pentru considerentele ce urmează.

Criticile formulate de recurentă cu

privire la prematuritatea cererii reclamantului, precum și cu privire la

neparcurgerea procedurii prealabile urmează a fi primite de instanța de control

judiciar întrucât aceste critici sunt fondate.

Legea contenciosului administrativ

reglementează, prin art. 7, recursul administrativ prealabil obligatoriu ca o

cale mai rapidă de restabilire a legalității, de natură a oferi persoanei

vătămate posibilitatea de a obține rezolvarea mai rapidă a diferendului, prin

recunoașterea dreptului sau a interesului legitim vătămat, fără mijlocirea

instanței, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la

justiție.

Potrivit alin. (1) al acestui text de

lege, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente,

persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității

publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Cercetând cauza sub acest aspect, Înalta

Curte constată că, în ceea ce privește cererea de anulare a Ordinului nr. 5451

din 05 octombrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, reclamantul S.M.V. nu a parcurs procedura impusă de art. 7 din Legea

nr. 554/2004, întrucât a introdus cererea de chemare în judecată la data 04

noiembrie 2009, în aceeași zi în care a expediat prin poștă și plângerea

prealabilă (fila31 din dosarul de fond), deci mai înainte ca autoritatea

publică emitentă să fi cercetat plângerea.

Ori, raportat la dispozițiile art. 11 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că dreptul celui

vătămat printr-un act administrativ individual de a sesiza instanța de

contencios administrativ, respectiv dreptul de a "introduce" acțiunea

în anulare, se naște în termen de șase luni, fie de la data comunicării

răspunsului la plângerea prealabilă, fie de la data expirării termenului de

soluționare a plângerii prealabile.

Ca atare, având în vedere că la data

introducerii acțiunii nu se împlinise termenul legal de soluționare a plângerii

și respectiv nu se finalizase procedura administrativ și că această neobservare

a regulilor imperative instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu poate fi

acoperită, Înalta Curte constată că cererea de anulare a Ordinului nr. 5451 din

05 octombrie 2009 emis de pârât a fost introdusă prematur, motiv pentru care o

va respinge.

De asemenea, constatându-se

nelegalitatea hotărârii judecătorești atacate pe acest aspect, examinarea

motivelor de recurs ce vizează fondul pricinii nu mai este necesară.

Reținând, față de cele expuse,

incidența în speță a motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.,

corelat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa sentința

recurată și va respinge acțiunea formulată de reclamantul S.M.V. ca prematur

introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării împotriva sentinței nr. 364 din 9 septembrie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge acțiunea ca prematur introdusă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 mai 2011.