ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1134/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1134/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 29 octombrie 2010 Curtea
de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea
de suspendarea formulată de reclamantul I.I., în contradictoriu cu pârâtul
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a dispus
suspendarea executării Ordinului nr. 4884 din 31 august 2010 emis de M.E.C.T.S.,
până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 4884 din 31
august 2010 emis de M.E.C.T.S. a încetat detașarea reclamantului în funcția de
inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al județului Gorj
începând cu 31 august 2010.
Având în vedere succesiunea
în timp a actelor de numire și revocare din funcție a reclamantului, instanța de
fond a reținut că această condiție este îndeplinită. Astfel, reclamantul a fost
detașat pe funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al
județului Gorj prin Ordinul M.E.C.I. nr. 4934 din 31 august 2009, pe o perioadă
de 12 luni. Acest act administrativ a fost revocat prin Ordinul M.E.C.I. nr. 5527
din 7 octombrie 2009, determinându-l pe reclamant să conteste în instanță acest
ultim act, soluția fiind de anulare a ordinului de revocare din funcție cu obligarea
de reintegrare a reclamantului (sentința nr. 517 din 18 decembrie 2009 a Curții
de Apel Craiova rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la 27 mai 2010).
În executarea hotărârii a fost emis Ordinul M.E.C.T.S. nr. 4284 din 21 iunie 2010
prin care reclamantul a fost repus pe funcția de inspector școlar general adjunct
la Inspectoratul Școlar al județului Gorj, însă la data de 31 august 2010, după
o perioadă de exercitare a funcției de aproximativ 3 luni, a fost emis ordinul a
cărui suspendare se solicită, de încetare a detașării reclamantului pe funcție.
În acest context, instanța
a apreciat că aspectele invocate de reclamant privind faptul că detașarea a încetat
mai devreme de împlinirea termenului de 12 luni și că ordinul contestat a fost emis
în considerarea Ordinului nr. 4934/2009 privind numirea în funcție a reclamantului,
deși acesta fusese revocat, reclamantul fiind numit ulterior pe funcție în executarea
hotărârii judecătorești prin Ordinul nr. 4284/2010, constituie împrejurări de natură
să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat,
care justifică măsura suspendării.
Condiția existenței unei
pagube iminente este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004
drept prejudiciu material viitor, previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă
gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.
Sub aspectul îndeplinirii
condiției existenței unei pagube iminente în raport de art. 2 alin. (1) lit. ș)
din Legea nr. 554/2004, se reține în prealabil că îndeplinirea acestei condiții
nu poate fi analizată decât subsumat noțiunii de „prejudiciu material viitor, previzibil”
deoarece reclamantul solicită protejarea îndreptățirii sale la funcția ocupată.
Astfel, eventuala executare
a actului administrativ contestat prin care s-a dispus eliberarea din funcție a
reclamantei este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material, constând
în lipsirea de drepturile salariate ce i se cuvin, precum și prejudicii de natură
morală, funcția de conducere în care fusese numit reclamând în primul rând o condiție
deosebită de ordin moral.
Alături de argumentele
expuse mai sus, instanța de fond a avut în vedere și Recomandarea nr. R/89/8 din
13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind
protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Împotriva hotărârii instanței
de fond pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a declarat
recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Împotriva încheierii de
ședință din data de 29 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția
de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care s-a solicitat admiterea
căii extraordinare de atac, cu consecința, în principal, a casării hotărârii recurate
și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și, în subsidiar, a modificării
încheierii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantului
de suspendare a efectelor Ordinului nr. 4884 din 31 august 2010 emis de Ministrul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului până la soluționarea definitivă
și irevocabilă a cauzei.
Recurentul Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a învederat, prin motivele de recurs,
că reclamantul a solicitat suspendarea Ordinului de ministru nr. 4884/2010, însă
deși a primit citația prin care a avut cunoștință de existența litigiului, nu i
s-a comunicat cererea de chemare în judecată, astfel că a fost în imposibilitate
de a-și formula apărările. Pe fondul cererii de suspendare a actului administrativ
s-a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, nefiind întrunite
în cauză condițiile cumulativ prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
a contenciosului administrativ, anume condițiile cazului bine justificai și a prevenirii
unei pagube iminente.
Intimatul I.I. a solicitat,
prin concluziile scrise depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea
ca legală a încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2010 pronunțată de Curtea
de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea, în
esență, că niciunul din motivele de recurs invocate nu este întemeiat.
Recursul este fondat.
Prin acțiunea în contencios
administrativ înregistrată sub nr. 2473/54/2010 la Curtea de Apel Craiova, secția
de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat: a) anularea Ordinului
Ministrului Educației, Cercetării, Tinerelului și Sportului nr. 4884 din 31 august
2010 ca fiind nelegal și repunerea reclamantului în situația anterioară, adică pe
funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Gorj;
b) obligarea intimatului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
la plata diferenței de drepturi salariale dintre funcția de profesor și cea de inspector
școlar general adjunct, pe perioada 7 octombrie 2009-23 iunie 2010 și perioada 1
septembrie 2010 până la data reintegrării pe această funcție, sume de bani actualizate,
ci indicele de inflație până la momentul plății efective; c) suspendarea efectelor
ordinului contestat până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ;
d) obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Așa cum rezultă din practicaua
încheierii de ședință care formează obiectul recursului, pentru termenul de judecată
din data de 29 octombrie 2010 pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului a solicitat comunicarea unei copii a acțiunii reclamantului și a celorlalte
acte aflate la dosar și acordarea unui nou termen de judecată, la această cerere
achiesând și reprezentantul reclamantului. Cu toate acestea, instanța de judecată
a acordat cuvântul, pe cererea de suspendare a executării actului administrativ
atacat pe calea contenciosului administrativ, în lipsa pârâtului, numai reclamantului
și a procedat la admiterea acestei cereri și la suspendarea executării Ordinului
nr. 4884 din 31 august 2010 emis de Ministrul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004
a contenciosului administrativ, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a
cauzei. Prin aceeași încheiere de ședință de la termenul de judecată din data de
29 octombrie 2010 prima instanță, asupra fondului cauzei, a amânat judecarea pricinii
la data de 26 noiembrie 2010, termen pentru care s-a dispus repetarea procedurii
de citare cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
și comunicarea copiei cererii de chemare în judecată.
Potrivit prevederilor
art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările
și completările ulterioare, dispozițiile Legii contenciosului administrativ se completează
cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul
raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele
vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, urmând ca
compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă să fie stabilită de instanță,
cu prilejul soluționării cauzei. Sunt astfel pe deplin aplicabile, și în fața instanței
de contencios administrativ, prevederile art. 114 alin. (2) C. proc. civ., care
stabilește obligația pentru președinte de a dispune, la fixarea primului termen
de judecată, comunicarea către pârât, odată cu citația, a unei copii de pe cererea
de chemare în judecată și de pe înscrisuri, și de a pune în vedere pârâtului că
are obligația de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte
de termenul stabilit pentru judecată.
În procesele în materie
civilă, adică în cele referitoare la orice raport de drept privat și de drept public,
cu excepția celor supuse legii penale, părțile au posibilitatea legală de a participa
în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor
proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părților potrivnice. Aceste
drepturi fundamentale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea
unui principiu fundamental al procesului civil, cel al contradictorialității. Pentru
asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a
pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora se
va soluționa litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și
respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii. Noțiunea
de „proces echitabil” presupune respectarea și aplicarea atât a principiului contradictorialității,
cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul
are îndatorirea să facă respectate și să asigure el însuși principiul contradictorialității
și celelalte reguli ale procesului civil.
În mod evident, procedând
la soluționarea cererii reclamantului de suspendare a executării actului administrativ
fără a comunica în prealabil pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului copia cererii de chemare în judecată și înscrisurile depuse de reclamant
în sprijinul acesteia judecătorul fondului a încălcat principiile fundamentale ale
procesului civil ale contradictorialității și ale respectării dreptului la apărare,
astfel că este lovită de nulitate încheierea de ședință din data de 29 octombrie
2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin
care s-a dispus admiterea cererii reclamantului de suspendare a executării Ordinului
nr. 4884 din 31 august 2010 emis de Ministrul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului. Prin urmare, este incident motivul de casare prevăzut
de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța de fond, prin hotărârea dată, încălcând
formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din
același act normativ.
În raport de cele mai
sus arătate, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea
nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare,
precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) și art. 313 C. proc.
civ., admiterea recursului formulat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului împotriva încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2010, pronunțată
de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, casarea
încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului împotriva încheierii
din 29 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2011.