ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1134/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 29 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendarea formulată de reclamantul I.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 4884 din 31 august 2010 emis de M.E.C.T.S., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 4884 din 31 august 2010 emis de M.E.C.T.S. a încetat detașarea reclamantului în funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al județului Gorj începând cu 31 august 2010. Având în vedere succesiunea în timp a actelor de numire și revocare din funcție a reclamantului, instanța de fond a reținut că această condiție este îndeplinită.

Astfel, reclamantul a fost detașat pe funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al județului Gorj prin Ordinul M.E.C.I. nr. 4934 din 31 august 2009, pe o perioadă de 12 luni. Acest act administrativ a fost revocat prin Ordinul M.E.C.I. nr. 5527 din 7 octombrie 2009, determinându-l pe reclamant să conteste în instanță acest ultim act, soluția fiind de anulare a ordinului de revocare din funcție cu obligarea de reintegrare a reclamantului (sentința nr. 517 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la 27 mai 2010). În executarea hotărârii a fost emis Ordinul M.E.C.T.S.

nr. 4284 din 21 iunie 2010 prin care reclamantul a fost repus pe funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al județului Gorj, însă la data de 31 august 2010, după o perioadă de exercitare a funcției de aproximativ 3 luni, a fost emis ordinul a cărui suspendare se solicită, de încetare a detașării reclamantului pe funcție. În acest context, instanța a apreciat că aspectele invocate de reclamant privind faptul că detașarea a încetat mai devreme de împlinirea termenului de 12 luni și că ordinul contestat a fost emis în considerarea Ordinului nr. 4934/2009 privind numirea în funcție a reclamantului, deși acesta fusese revocat, reclamantul fiind numit ulterior pe funcție în executarea hotărârii judecătorești prin Ordinul nr. 4284/2010, constituie împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat, care justifică măsura suspendării.

Condiția existenței unei pagube iminente este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor, previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public. Sub aspectul îndeplinirii condiției existenței unei pagube iminente în raport de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, se reține în prealabil că îndeplinirea acestei condiții nu poate fi analizată decât subsumat noțiunii de „prejudiciu material viitor, previzibil” deoarece reclamantul solicită protejarea îndreptățirii sale la funcția ocupată.

Astfel, eventuala executare a actului administrativ contestat prin care s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantei este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material, constând în lipsirea de drepturile salariate ce i se cuvin, precum și prejudicii de natură morală, funcția de conducere în care fusese numit reclamând în primul rând o condiție deosebită de ordin moral. Alături de argumentele expuse mai sus, instanța de fond a avut în vedere și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Împotriva încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecința, în principal, a casării hotărârii recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță și, în subsidiar, a modificării încheierii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantului de suspendare a efectelor Ordinului nr. 4884 din 31 august 2010 emis de Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Recurentul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a învederat, prin motivele de recurs, că reclamantul a solicitat suspendarea Ordinului de ministru nr. 4884/2010, însă deși a primit citația prin care a avut cunoștință de existența litigiului, nu i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, astfel că a fost în imposibilitate de a-și formula apărările. Pe fondul cererii de suspendare a actului administrativ s-a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală, nefiind întrunite în cauză condițiile cumulativ prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, anume condițiile cazului bine justificai și a prevenirii unei pagube iminente.

Intimatul I.I. a solicitat, prin concluziile scrise depuse la dosar, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea, în esență, că niciunul din motivele de recurs invocate nu este întemeiat. Recursul este fondat.

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 2473/54/2010 la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat: a) anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tinerelului și Sportului nr. 4884 din 31 august 2010 ca fiind nelegal și repunerea reclamantului în situația anterioară, adică pe funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Gorj; b) obligarea intimatului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la plata diferenței de drepturi salariale dintre funcția de profesor și cea de inspector școlar general adjunct, pe perioada 7 octombrie 2009-23 iunie 2010 și perioada 1 septembrie 2010 până la data reintegrării pe această funcție, sume de bani actualizate, ci indicele de inflație până la momentul plății efective; c) suspendarea efectelor ordinului contestat până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios administrativ; d) obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Așa cum rezultă din practicaua încheierii de ședință care formează obiectul recursului, pentru termenul de judecată din data de 29 octombrie 2010 pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a solicitat comunicarea unei copii a acțiunii reclamantului și a celorlalte acte aflate la dosar și acordarea unui nou termen de judecată, la această cerere achiesând și reprezentantul reclamantului. Cu toate acestea, instanța de judecată a acordat cuvântul, pe cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat pe calea contenciosului administrativ, în lipsa pârâtului, numai reclamantului și a procedat la admiterea acestei cereri și la suspendarea executării Ordinului nr. 4884 din 31 august 2010 emis de Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Prin aceeași încheiere de ședință de la termenul de judecată din data de 29 octombrie 2010 prima instanță, asupra fondului cauzei, a amânat judecarea pricinii la data de 26 noiembrie 2010, termen pentru care s-a dispus repetarea procedurii de citare cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și comunicarea copiei cererii de chemare în judecată. Potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile Legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, urmând ca compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă să fie stabilită de instanță, cu prilejul soluționării cauzei.

Sunt astfel pe deplin aplicabile, și în fața instanței de contencios administrativ, prevederile art. 114 alin. (2) C. proc. civ., care stabilește obligația pentru președinte de a dispune, la fixarea primului termen de judecată, comunicarea către pârât, odată cu citația, a unei copii de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisuri, și de a pune în vedere pârâtului că are obligația de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată. În procesele în materie civilă, adică în cele referitoare la orice raport de drept privat și de drept public, cu excepția celor supuse legii penale, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părților potrivnice.

Aceste drepturi fundamentale ale participanților la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, cel al contradictorialității. Pentru asigurarea contradictorialității în procesul civil, instanța are obligația de a pune în discuția părților toate aspectele de fapt și de drept pe baza cărora se va soluționa litigiul. Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit și respectarea dreptului la apărare, este sancționată cu nulitatea hotărârii. Noțiunea de „proces echitabil” presupune respectarea și aplicarea atât a principiului contradictorialității, cât și a dreptului la apărare, iar potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul are îndatorirea să facă respectate și să asigure el însuși principiul contradictorialității și celelalte reguli ale procesului civil.

În mod evident, procedând la soluționarea cererii reclamantului de suspendare a executării actului administrativ fără a comunica în prealabil pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului copia cererii de chemare în judecată și înscrisurile depuse de reclamant în sprijinul acesteia judecătorul fondului a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil ale contradictorialității și ale respectării dreptului la apărare, astfel că este lovită de nulitate încheierea de ședință din data de 29 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus admiterea cererii reclamantului de suspendare a executării Ordinului nr. 4884 din 31 august 2010 emis de Ministrul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Prin urmare, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța de fond, prin hotărârea dată, încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) din același act normativ. În raport de cele mai sus arătate, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) și art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului formulat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva încheierii de ședință din data de 29 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului împotriva încheierii din 29 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.