ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4747/2011

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, anularea art. 2 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Inovării Nr. 6161 din 17 decembrie 2009, prin care a fost suspendat din funcție, reintegrarea sa în funcția de Inspector Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean Ilfov, precum și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite pe durata suspendării și a cheltuielilor de judecată. Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea solicitând și anularea Ordinului nr. 3005 din 08 ianuarie 2010, prin care s-a dispus, începând cu data de 11 ianuarie 2010, încetarea suspendării exercitării atribuțiilor funcției de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Ilfov, încetarea contractului de management educațional și eliberarea reclamantului din funcția menționată.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3559 din 24 septembrie 2010, a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a anulat atât art. 2 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Inovării nr. 6161 din 17 decembrie 2009, cât și Ordinul MECTS nr. 3005 din 8 ianuarie 2010, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Ilfov, obligând pârâtul la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului de la data suspendării, 17 decembrie 2009, până la data reintegrării efective, precum și la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată, către reclamant. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că instituția pârâtă nu a respectat Sentința civilă nr. 3575 din 28 octombrie 2009, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3861 din 06 mai 2009, suspendare care avea drept consecință revenirea reclamantului în funcția avută anterior emiterii acestui ordin, motiv pentru care ordinele contestate sunt lovite de nulitate, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 3575 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București. Totodată, instanța de fond a reținut că Ordinul nr. 3005 din 08 ianuarie 2010 este lovit de nulitate și ca urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009, pe care se întemeiază acest ordin.

Decizia pronunțată în recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 2835 din 18 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr. 3559 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată, în parte, în sensul că a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului C.I. în funcția de Inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Ilfov și a obligat pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la plata drepturilor salariale numai pentru perioada 17 decembrie 2009 - 11 ianuarie 2010, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a înlăturat susținerile instituției recurente potrivit cărora Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 a fost emis pentru a fi pusă în executare hotărârea judecătorească în baza căreia intimatul trebuia să revină în funcția de inspector școlar general, în condițiile în care, prin art. 2 al Ordinului nr. 6161/2009, recurentul a dispus "suspendarea atribuțiilor de inspector școlar", după revenirea intimatului în această funcție, în disprețul și cu încălcarea autorității de lucru judecat a Sentinței nr. 3575/2009 a Curții de Apel București. Cea de-a doua critică a recurentului, referitoare la anularea pretins greșită a Ordinului nr. 3005/2010, pe motiv că acesta s-a întemeiat pe O.U.G. nr. 105/2009, declarată neconstituțională, a fost apreciată ca fiind nefondată de către instanța supremă, având în vedere că soluția instanței este justificată prin mai multe argumente, nu numai în baza O.U.G. nr. 105/2009. Instanța de recurs a reținut, însă, temeinicia motivului de recurs privind reintegrarea intimatului-reclamant în funcția de inspector școlar al Inspectoratului Școlar Județean Ilfov fără limită de timp, concluzionând că drepturile salariale solicitate nu pot fi acordate decât de la data de 17 decembrie 2009, când recurentul i-a suspendat intimatului exercitarea atribuțiilor funcției de inspector școlar general la I.S.J. Ilfov, până la expirarea Contractului de management 250/2006, respectiv până la data de 11 ianuarie 2010.

Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii Decizia de recurs a fost atacată de intimatul-reclamant C.I. cu o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuentul a arătat că, în ceea ce privește reîncadrarea în funcție și plata drepturilor salariale, soluția pronunțată prin Decizia nr. 2835 din 18 mai 2011 este contrară Sentinței nr. 2727 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2148 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a decis reintegrarea sa în funcția de inspector general al Inspectoratului Școlar al Județului Ilfov. Revizuentul a mai arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că există hotărâri definitive contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, că între acțiunile ce au format obiectul dosarelor nr. 24217/3/2009 și 34/2/2010, în care au fost pronunțate hotărârile menționate, există tripla identitate de părți, obiect și cauză și că în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepția puterii de lucru judecat.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, arătând, în esență, că între cele două pricini nu există identitate de obiect, fiind contestate acte administrative diferite. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că demersul revizuentului nu este fondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține existența puterii de lucru judecat, întrucât obiectul litigiilor este diferit. În practica judiciară s-a reținut că instanța învestită cu calea de atac de retractare a revizuirii nu are atribuția să aprecieze care dintre hotărârile potrivnice conține soluția corectă, ci doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre. În speță, revizuentul invocă existența unei contrarietăți, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., între hotărârile pronunțate în două litigii legate de exercitarea funcției de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Ilfov. Primul proces, soluționat irevocabil prin Decizia nr. 2148 din 12 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect anularea Ordinului nr. 3861 din 6 mai 2009, prin care fusese eliberat din funcția menționată, reîncadrarea în funcție și plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, de care a fost lipsit. Ordinul nr. 3861 din 6 mai 2009 a fost emis temeiul art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009, iar controlul de legalitate exercitat de instanțele de contencios administrativ a avut în vedere că O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, actul administrativ fiind lipsit, astfel, de fundamentul său legal. În cel de-al doilea litigiu au fost supuse controlului de legalitate alte două ordine, ulterioare: Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 prin care s-a dispus revenirea revizuentului în funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar General al Județului Ilfov, ca urmare a punerii în executare a Sentinței nr. 3575 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București și, concomitent, suspendarea exercitării atribuțiilor funcției respective până la reevaluarea condițiilor din contractul de management educațional, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 105/2009, și Ordinul nr. 3005 din 8 ianuarie 2010, prin care revizuentul a fost eliberat din funcție ca urmare a încetării contractului de management educațional. Prin urmare, chiar dacă în ambele acțiuni instanțele au fost învestite și cu cereri privind reintegrarea în funcție și plata drepturilor salariale cuvenite începând cu data emiterii actelor administrative nelegale și până la data reintegrării efective, elementele distinctive menționate mai sus infirmă susținerile revizuentului privind existența identității de obiect și cauză, ca elemente ale puterii de lucru judecat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra revizuirii. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 326 și 328 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.