ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4747/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.I. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, anularea art. 2 din Ordinul Ministrului Educației,

Cercetării și Inovării Nr. 6161 din 17 decembrie 2009, prin care a fost

suspendat din funcție, reintegrarea sa în funcția de Inspector Școlar General

al Inspectoratului Școlar Județean Ilfov, precum și obligarea pârâtului la

plata drepturilor salariale cuvenite pe durata suspendării și a cheltuielilor

de judecată.

Ulterior, reclamantul

și-a completat acțiunea solicitând și anularea Ordinului nr. 3005 din 08

ianuarie 2010, prin care s-a dispus, începând cu data de 11 ianuarie 2010,

încetarea suspendării exercitării atribuțiilor funcției de inspector școlar

general al Inspectoratului Școlar al Județului Ilfov, încetarea contractului de

management educațional și eliberarea reclamantului din funcția menționată.

instanțe

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 3559 din 24 septembrie 2010, a respins excepția lipsei de interes ca

neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a anulat

atât art. 2 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Inovării nr. 6161

din 17 decembrie 2009, cât și Ordinul MECTS nr. 3005 din 8 ianuarie 2010, a

dispus reintegrarea reclamantului în funcția de inspector școlar general al

Inspectoratului Școlar Județean Ilfov, obligând pârâtul la plata drepturilor

salariale cuvenite reclamantului de la data suspendării, 17 decembrie 2009,

până la data reintegrării efective, precum și la plata sumei de 2000 RON

cheltuieli de judecată, către reclamant.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că instituția pârâtă nu a respectat

Sentința civilă nr. 3575 din 28 octombrie 2009, prin care s-a dispus

suspendarea executării Ordinului nr. 3861 din 06 mai 2009, suspendare care avea

drept consecință revenirea reclamantului în funcția avută anterior emiterii

acestui ordin, motiv pentru care ordinele contestate sunt lovite de nulitate,

întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 3575 din

28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București.

Totodată, instanța de

fond a reținut că Ordinul nr. 3005 din 08 ianuarie 2010 este lovit de nulitate

și ca urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor O.U.G. nr.

105/2009, pe care se întemeiază acest ordin.

în recurs

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Tineretului,

Cercetării și Sportului, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 2835

din 18 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva Sentinței nr. 3559 din 24

septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată, în parte, în sensul

că a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului C.I. în

funcția de Inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Ilfov și

a obligat pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la

plata drepturilor salariale numai pentru perioada 17 decembrie 2009 - 11

ianuarie 2010, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a înlăturat susținerile instituției

recurente potrivit cărora Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 a fost emis

pentru a fi pusă în executare hotărârea judecătorească în baza căreia intimatul

trebuia să revină în funcția de inspector școlar general, în condițiile în

care, prin art. 2 al Ordinului nr. 6161/2009, recurentul a dispus

"suspendarea atribuțiilor de inspector școlar", după revenirea intimatului

în această funcție, în disprețul și cu încălcarea autorității de lucru judecat

a Sentinței nr. 3575/2009 a Curții de Apel București.

Cea de-a doua critică

a recurentului, referitoare la anularea pretins greșită a Ordinului nr.

3005/2010, pe motiv că acesta s-a întemeiat pe O.U.G. nr. 105/2009, declarată

neconstituțională, a fost apreciată ca fiind nefondată de către instanța

supremă, având în vedere că soluția instanței este justificată prin mai multe

argumente, nu numai în baza O.U.G. nr. 105/2009.

Instanța de recurs a

reținut, însă, temeinicia motivului de recurs privind reintegrarea

intimatului-reclamant în funcția de inspector școlar al Inspectoratului Școlar

Județean Ilfov fără limită de timp, concluzionând că drepturile salariale

solicitate nu pot fi acordate decât de la data de 17 decembrie 2009, când

recurentul i-a suspendat intimatului exercitarea atribuțiilor funcției de

inspector școlar general la I.S.J. Ilfov, până la expirarea Contractului de

management 250/2006, respectiv până la data de 11 ianuarie 2010.

extraordinare de atac a revizuirii

Decizia de recurs a

fost atacată de intimatul-reclamant C.I. cu o cerere de revizuire întemeiată pe

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea

cererii, revizuentul a arătat că, în ceea ce privește reîncadrarea în funcție

și plata drepturilor salariale, soluția pronunțată prin Decizia nr. 2835 din 18

mai 2011 este contrară Sentinței nr. 2727 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin

Decizia nr. 2148 din 12 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a decis reintegrarea

sa în funcția de inspector general al Inspectoratului Școlar al Județului

Ilfov.

Revizuentul a mai

arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii

întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul că există

hotărâri definitive contradictorii, pronunțate în aceeași pricină, că între

acțiunile ce au format obiectul dosarelor nr. 24217/3/2009 și 34/2/2010, în

care au fost pronunțate hotărârile menționate, există tripla identitate de

părți, obiect și cauză și că în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepția

puterii de lucru judecat.

intimatului

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimatul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, arătând, în esență,

că între cele două pricini nu există identitate de obiect, fiind contestate

acte administrative diferite.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea de

revizuire prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., potrivit

cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe

care se întemeiază, Înalta Curte constată că demersul revizuentului nu este

fondat.

fapt și de drept relevante

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere "dacă există hotărâri

definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite,

în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate".

Rațiunea

reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura

încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au pronunțat

soluții contrare în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și

aceleași părți. Revizuirea nu poate fi însă admisă atunci când hotărârile a

căror contrarietate se invocă nu conțin toate elementele pentru a se reține

existența puterii de lucru judecat, întrucât obiectul litigiilor este diferit.

În practica judiciară s-a reținut că instanța învestită cu calea de atac de

retractare a revizuirii nu are atribuția să aprecieze care dintre hotărârile

potrivnice conține soluția corectă, ci doar să constate dacă prin ultima

hotărâre s-a nesocotit puterea de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre.

În speță, revizuentul

invocă existența unei contrarietăți, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

între hotărârile pronunțate în două litigii legate de exercitarea funcției de

inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Ilfov.

Primul proces,

soluționat irevocabil prin Decizia nr. 2148 din 12 aprilie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a avut ca

obiect anularea Ordinului nr. 3861 din 6 mai 2009, prin care fusese eliberat

din funcția menționată, reîncadrarea în funcție și plata drepturilor salariale

indexate, majorate și reactualizate, de care a fost lipsit.

Ordinul nr. 3861 din

6 mai 2009 a fost emis temeiul art. II alin. (2) din O.U.G. nr. 37/2009, iar

controlul de legalitate exercitat de instanțele de contencios administrativ a

avut în vedere că O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale, actul

administrativ fiind lipsit, astfel, de fundamentul său legal.

În cel de-al doilea

litigiu au fost supuse controlului de legalitate alte două ordine, ulterioare:

Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 prin care s-a dispus revenirea

revizuentului în funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar

General al Județului Ilfov, ca urmare a punerii în executare a Sentinței nr.

3575 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București și, concomitent,

suspendarea exercitării atribuțiilor funcției respective până la reevaluarea

condițiilor din contractul de management educațional, în temeiul art. III din

O.U.G. nr. 105/2009, și Ordinul nr. 3005 din 8 ianuarie 2010, prin care

revizuentul a fost eliberat din funcție ca urmare a încetării contractului de

management educațional.

Prin urmare, chiar

dacă în ambele acțiuni instanțele au fost învestite și cu cereri privind

reintegrarea în funcție și plata drepturilor salariale cuvenite începând cu

data emiterii actelor administrative nelegale și până la data reintegrării

efective, elementele distinctive menționate mai sus infirmă susținerile

revizuentului privind existența identității de obiect și cauză, ca elemente ale

puterii de lucru judecat.

soluției adoptate asupra revizuirii.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 326 și 328 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea de

revizuire formulată de C.I. împotriva Deciziei nr. 2835 din 18 mai 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2011.