ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4783/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 martie

2011 sub nr. 303/44/2011, reclamantul I.B. a solicitat anularea Ordinului nr.

3791 din 1 martie 2011 a M.E.C.T.S. prin care a fost suspendat, din nou, din

funcția publică de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al

Județului Vrancea; reluarea exercitării atribuțiilor de inspector școlar

general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea, cu plata drepturilor

salariale cuvenite de la momentul suspendării la zi și continuarea contractului

de management educațional din 28 martie 2008 până la împlinirea duratei pentru

care a fost încheiat; în temeiul art. 15 alin. (2) coroborat cu dispozițiilor

art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a solicitat constatarea suspendării de

drept a aplicării Ordinului nr. 3791 din 1 martie 2011 a M.E.C.T.S.;

suspendarea executării Ordinului nr. 3791 din 1 martie 2011 a M.E.C.T.S. până

la soluționarea în mod definitiv și irevocabil a acțiunii, în cazul respingerii

capătului 3 de cerere.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că la data 3 martie 2008 a fost numit în funcția

de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea prin

Ordinul nr. 3351 din 3 martie 2008 al Ministrului, prin concurs, iar la data de

28 martie 2008, a încheiat contractul de management educațional pe o durată de

4 ani de zile.

A mai arătat

reclamantul că la data de 25 august 2010, prin Ordinul nr. 4787 din 25 august 2010

a fost suspendat din funcția de inspector școlar general, "până la

rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești", în preambulul făcându-se

referire la Dosarul penal nr. 6707/121/2010 în care acesta are calitatea de

inculpat.

A mai arătat că prin

Sentința nr. 56 din 24 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1134/44/2010,

Curtea de Apel Galați a anulat Ordinul nr. 4787 din 25 august 2010, dispunând

suspendarea aplicării acestuia până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, dând

eficiență principiului constituțional fundamental, respectiv prezumția de

nevinovăție.

S-a mai precizat în

acțiune că, ulterior a fost emis un alt ordin al ministrului, respectiv Ordinul

nr. 3791 din 1 martie 2011 prin care s-a dispus măsura suspendării din funcția

de inspector școlar general.

În drept cererea a

fond întemeiată pe dispozițiile art. 1, 7, 8, 14, 15 și urm. din Legea nr.

554/2004, art. 11 din Legea nr. 84/1995, art. 6, 31, 91 din Legea nr. 127/1997,

republicată.

Hotărârea instanței

de fond.

Prin Încheierea de

ședință din data de 29 septembrie 2011 s-a dispus suspendarea Ordinului nr.

3791/2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin Sentința nr.

370/2011 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul I.B. în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului; s-a anulat Ordinul nr. 3791 din 1 martie 2011 emis de Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și s-a dispus reintegrarea

reclamantului în funcția de Inspector Școlar General la Inspectoratul Școlar al

Județului Vrancea cu plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul

suspendării, la zi și continuarea activității profesionale în baza contractului

de management educațional din 28 martie 2008.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada

existenței unui drept ocrotit de lege, iar măsura dispusă împotriva

reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.G. nr. 37/2009

a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009

pronunțată de Curtea Constituțională a României.

S-a reținut în

sentința atacată că prin modificările aduse de O.G. nr. 37/2009 art. 13 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și

anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici

de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct

ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe

de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ

teritoriale", iar prin reglementările sale, O.G. nr. 37/2009

"afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere

din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte

organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ

teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată cu modificările și

completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile

art. 37 alin. (3) lit. j) din Legea Fundamentală, potrivit cărora statutul

funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că Guvernul a intervenit într-un domeniu

pentru care nu avea competență materială, încălcând, astfel, dispozițiunile

art. 115 alin. (6) din Constituție.

În concluzie, a

reținut judecătorul fondului că actul administrativ atacat este lipsit total de

justificare legală contravenind legii fundamentale, motiv pentru care l-a

anulat ca fiind lipsit de temei juridic.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului (în prezent Ministerul Educației Naționale),

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat în esență că Ordinul nr. 3791/2011 nu a fost emis în baza

O.G. nr. 37/2009, cum greșit a reținut instanța de fond, ci în temeiul Legii

nr. 1/2011 și O.M.E.C.T.S. nr. 3753/2011, art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 53/2003 și față de existența pe rolul Tribunalului Vrancea a Dosarului nr.

697/91/2011, în care reclamantul a fost trimis în judecată pentru fapte

incompatibile cu funcția deținută, respectiv pentru fapte de corupție.

S-a mai arătat în

cererea de recurs că măsura suspendării contractului de muncă reprezintă o

măsură provizorie, de protecție a angajatului, al cărui contract de muncă nu

poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești,

Curtea Constituțională pronunțându-se prin Deciziile nr. 63/1996 și 200/2002 că

aceasta nu încalcă prezumția de nevinovăție.

S-a solicitat

admiterea recursului, casarea Sentinței nr. 370/2011 din 17 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal și respingerea

pe fond a acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este fondată pentru următoarele considerente:

Sentința este

criticabilă din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia

casarea unei hotărâri se poate pronunța "când hotărârea cuprinde motive

(...) străine de natura pricinii".

Astfel, speța dedusă

judecății are ca obiect principal cererea reclamantului de anulare a Ordinului

Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3791 din data

de 1 martie 2011, prin care s-a dispus suspendarea acestuia din funcția de

inspector școlar general.

Înalta Curte constată

că ordinul sus-menționat (dosar fond) a fost emis în conformitate cu

prevederile Legii nr. 1/2011 - Legea Educației Naționale și ale O.M.E.C.T.S.

nr. 3735 din 9 februarie 2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în

sistemul național de învățământ, în baza prevederilor art. 52 alin. (1) lit. c)

din Legea nr. 53/2003 - C. muncii și în considerarea Dosarului nr. 697/91/2011

aflat pe rolul Tribunalului Vrancea în care reclamantul are calitatea de

inculpat pentru infracțiuni de corupție.

Astfel, temeiul

suspendării din funcție l-a constituit art. 52 din alin. (1) lit. c) în prezent

lit. b) C. muncii, care prevedea că angajatorul poate suspenda contractul

individual de muncă în cazul în care angajatul a fost trimis în judecată pentru

fapte penale incompatibile cu funcția deținută.

Ori instanța de fond,

învestită cu soluționarea cauzei, a analizat legalitatea ordinului din prisma

declarării neconstituționalității O.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice, cu referire la art. 13 alin.

(1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei

la această lege, prin care au fost eliminate din categoria funcționarilor

publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv

adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte

organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ teritoriale", act normativ ce nu are incidență în cauză.

Mai reține Înalta

Curte că, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea

judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței pentru a asigura o bună administrare a justiției și de a

face posibil un control judiciar efectiv, motive care trebuie să se refere

speța dedusă judecății, ori în cauză cerința textului de lege nu este

îndeplinită.

De asemenea,

jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul

pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 parag. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în

sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât

dacă susținerile părților sunt analizate de instanță (Albina contra României,

Gheorghe contra României).

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (5) C. proc. civ.

și al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul

și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (în

prezent Ministerul Educației Naționale) împotriva Sentinței nr. 370/2011 din 17

noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza, spre rejudecare aceleiași instanței, Curtea de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 aprilie 2013.

Procesat de GGC - CL