ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4783/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4783/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 martie 2011 sub nr. 303/44/2011, reclamantul I.B. a solicitat anularea Ordinului nr. 3791 din 1 martie 2011 a M.E.C.T.S.
prin care a fost suspendat, din nou, din funcția publică de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea; reluarea exercitării atribuțiilor de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul suspendării la zi și continuarea contractului de management educațional din 28 martie 2008 până la împlinirea duratei pentru care a fost încheiat; în temeiul art. 15 alin. (2) coroborat cu dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a solicitat constatarea suspendării de drept a aplicării Ordinului nr. 3791 din 1 martie 2011 a M.E.C.T.S.; suspendarea executării Ordinului nr. 3791 din 1 martie 2011 a M.E.C.T.S.
până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil a acțiunii, în cazul respingerii capătului 3 de cerere. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data 3 martie 2008 a fost numit în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea prin Ordinul nr. 3351 din 3 martie 2008 al Ministrului, prin concurs, iar la data de 28 martie 2008, a încheiat contractul de management educațional pe o durată de 4 ani de zile. A mai arătat reclamantul că la data de 25 august 2010, prin Ordinul nr. 4787 din 25 august 2010 a fost suspendat din funcția de inspector școlar general, "până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești", în preambulul făcându-se referire la Dosarul penal nr. 6707/121/2010 în care acesta are calitatea de inculpat.
A mai arătat că prin Sentința nr. 56 din 24 februarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 1134/44/2010, Curtea de Apel Galați a anulat Ordinul nr. 4787 din 25 august 2010, dispunând suspendarea aplicării acestuia până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, dând eficiență principiului constituțional fundamental, respectiv prezumția de nevinovăție. S-a mai precizat în acțiune că, ulterior a fost emis un alt ordin al ministrului, respectiv Ordinul nr. 3791 din 1 martie 2011 prin care s-a dispus măsura suspendării din funcția de inspector școlar general. În drept cererea a fond întemeiată pe dispozițiile art. 1, 7, 8, 14, 15 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 11 din Legea nr. 84/1995, art. 6, 31, 91 din Legea nr. 127/1997, republicată.
Hotărârea instanței de fond. Prin Încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2011 s-a dispus suspendarea Ordinului nr. 3791/2011 până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Prin Sentința nr. 370/2011 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul I.B.
în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului; s-a anulat Ordinul nr. 3791 din 1 martie 2011 emis de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de Inspector Școlar General la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea cu plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul suspendării, la zi și continuarea activității profesionale în baza contractului de management educațional din 28 martie 2008. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada existenței unui drept ocrotit de lege, iar măsura dispusă împotriva reclamantului este una lipsită de temei legal, atâta vreme cât O.G.
nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României. S-a reținut în sentința atacată că prin modificările aduse de O.G. nr. 37/2009 art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale", iar prin reglementările sale, O.G.
nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 37 alin. (3) lit. j) din Legea Fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, încălcând, astfel, dispozițiunile art. 115 alin. (6) din Constituție.
În concluzie, a reținut judecătorul fondului că actul administrativ atacat este lipsit total de justificare legală contravenind legii fundamentale, motiv pentru care l-a anulat ca fiind lipsit de temei juridic. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (în prezent Ministerul Educației Naționale), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență că Ordinul nr. 3791/2011 nu a fost emis în baza O.G. nr. 37/2009, cum greșit a reținut instanța de fond, ci în temeiul Legii nr. 1/2011 și O.M.E.C.T.S. nr. 3753/2011, art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 și față de existența pe rolul Tribunalului Vrancea a Dosarului nr. 697/91/2011, în care reclamantul a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcția deținută, respectiv pentru fapte de corupție.
S-a mai arătat în cererea de recurs că măsura suspendării contractului de muncă reprezintă o măsură provizorie, de protecție a angajatului, al cărui contract de muncă nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, Curtea Constituțională pronunțându-se prin Deciziile nr. 63/1996 și 200/2002 că aceasta nu încalcă prezumția de nevinovăție. S-a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței nr. 370/2011 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal și respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și art. 304 1 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, formele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc.
civ., Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente: Sentința este criticabilă din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate pronunța "când hotărârea cuprinde motive (...) străine de natura pricinii". Astfel, speța dedusă judecății are ca obiect principal cererea reclamantului de anulare a Ordinului Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 3791 din data de 1 martie 2011, prin care s-a dispus suspendarea acestuia din funcția de inspector școlar general. Înalta Curte constată că ordinul sus-menționat (dosar fond) a fost emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2011 - Legea Educației Naționale și ale O.M.E.C.T.S.
nr. 3735 din 9 februarie 2011 privind aprobarea unor măsuri tranzitorii în sistemul național de învățământ, în baza prevederilor art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii și în considerarea Dosarului nr. 697/91/2011 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea în care reclamantul are calitatea de inculpat pentru infracțiuni de corupție. Astfel, temeiul suspendării din funcție l-a constituit art. 52 din alin. (1) lit. c) în prezent lit. b) C. muncii, care prevedea că angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care angajatul a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută. Ori instanța de fond, învestită cu soluționarea cauzei, a analizat legalitatea ordinului din prisma declarării neconstituționalității O.G.
nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, cu referire la art. 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, prin care au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de "director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale", act normativ ce nu are incidență în cauză. Mai reține Înalta Curte că, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru a asigura o bună administrare a justiției și de a face posibil un control judiciar efectiv, motive care trebuie să se refere speța dedusă judecății, ori în cauză cerința textului de lege nu este îndeplinită.
De asemenea, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în sensul că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt analizate de instanță (Albina contra României, Gheorghe contra României). Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (5) C. proc. civ. și al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (în prezent Ministerul Educației Naționale) împotriva Sentinței nr. 370/2011 din 17 noiembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare aceleiași instanței, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2013. Procesat de GGC - CL
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.