ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4201/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 141

din 20 mai 2010 a Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea reclamantului I.B.

în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

și, în consecință, a fost dispusă suspendarea executării ordinului nr. 3560 din

31 martie 2010 emis de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost numit în funcția de inspector

școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea prin Ordinul nr. 3351

din 03 martie 2008 emis de Ministerul Educației, ca urmare a promovării concursului

pentru ocuparea funcției de inspector școlar general din data de 22 februarie 2008,

ale cărui rezultate au fost validate de minister.

Instanța a reținut că

ulterior concursului, la data de 28 martie 2008, a fost încheiat contractul de management

educațional, pe o durată de 4 ani, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din contract.

Instanța de fond a constatat

că la data de 31 martie 2010 a fost emis ordinul nr. 3560, prin care recurentul

a fost suspendat din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar

al Județului Vrancea „până la soluționarea definitivă a cercetărilor penale sau

a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, după caz”.

În preambulul acestui

ordin se face referire la adresa din 18 martie 2010 a Direcției Generale Juridic

și Contencios din cadrul Ministerului, fără a se specifica, pe scurt, conținutul

acesteia.

Instanța de fond a constatat

că sunt întrunite în cauză condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente,

astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în privința cazului

bine justificat, instanța a reținut existența unor îndoieli serioase în privința

legalității actului administrativ, întrucât a fost reținută, ca temei al suspendării

din funcție, o adresă care atestă că s-a formulat o plângere penală împotriva reclamantului,

fără o minimă descriere a situației de fapt.

Instanța a reținut și

faptul că suspendarea reclamantului din funcție este de natură a-i produce pagube,

ce constau în imposibilitatea de a onora angajamentele asumate în calitatea de inspector

școlar general, cu consecința prejudicierii imaginii sale publice, precum și cu

consecințe negative în activitatea instituției.

de pârât

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantului în temeiul

art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și al art. 304

1

C. proc.

civ.

În esență, recurentul-pârât

a criticat sentința pentru nerespectarea prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004,

care impun două condiții cumulative pentru suspendarea executării actului administrativ:

cazul bine justificat și paguba iminentă.

În opinia recurentului-pârât,

în speță nu este îndeplinită condiția pagubei iminente, constând într-un prejudiciu

material viitor, dar previzibil cu evidență, sau perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorizații publice sau a unui serviciu public, condiție în definirea

căreia legiuitorul a avut în vedere protejarea instituției publice.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constă că recursul nu este fondat.

de drept relevante

Actul administrativ a

cărui suspendare de executare a fost solicitată pe calea prevăzută de art. 14 din

Legea nr. 554/2004 este ordinul nr. 3560 din 31 martie 2010, prin care Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a dispus suspendarea intimatului-reclamant

din funcția de Inspector Școlar General al Județului Vrancea, până la soluționarea

definitivă a unei plângeri penale formulate împotriva acestuia.

În drept, ordinul a fost

întemeiat pe prevederile art. 20 alin. (2) ‚ art. 24 alin. (6), art. 31 și art.

101 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu

modificările și completările ulterioare.

Soluția de admitere a

cererii de suspendare a executării ordinului reflectă interpretarea și aplicarea

corectă a art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond reținând îndeplinirea

celor două condiții definite în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din aceeași lege,

pe baza unei analize adecvate a probei cu înscrisuri administrate, în limitele reglementării

acestei proceduri speciale, care nu permit prejudecarea fondului.

În ceea ce privește condiția

iminenței unei pagube, a cărei îndeplinire este contestată de recurentul-pârât,

prima instanță a reținut că suspendarea din funcție atrage imposibilitatea onorării

angajamentelor asumate de inspectorul școlar general, cu consecința prejudicierii

imaginii publice a intimatului-reclamant și a afectării activității instituției

publice.

Concluzia la care a ajuns

judecătorul fondul își găsește pe deplin suportul în înscrisurile administrate în

cauză, care oferă argumente consistente în sensul că activitatea inspectoratului

școlar poate fi perturbată grav ca urmare a instabilității înregistrate la nivelul

conducerii acestuia, prin succesiunea de acte juridice intervenite cu privire la

ocuparea funcției de inspector general, context în care se înscrie ordinul vizat

în litigiul de față.

Astfel, intimatul-reclamant

a fost numit în funcție prin ordinul nr. 3351 din 03 martie 2008, în baza căruia

a fost încheiat contractul de management din 31 iulie 2008, pe o perioadă determinată

de 4 ani. Prin ordinul nr. 3853 din 06 mai 2009, emis în baza O.U.G. nr. 37/2009,

s-a dispus încetarea contractului de management, dar executarea acestui ordin a

fost suspendată prin sentința nr. 143 din 04 iunie 2009 a Curții de Apel Galați,

secția contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5029

din 11 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, pentru ca, ulterior reinstalării în funcție, ministerul

de specialitate să emită ordinul ce formează obiectul cauzei de față, în baza unei

adrese a Direcției Generale Juridic și Contencios (adresa din 18 martie 2010), conform

căreia a fost formulată o plângere penală. În privința plângerii prealabile, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Vrancea a emis rezoluția nr. 764/P/2010 din 03 mai 2010,

prin care a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de intimatul-reclamant.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței

nr. 141 din 20 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2010.