ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2271/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința

nr. 161 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Galați a fost admisă acțiunea

formulată de reclamantul I.B. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL

EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și, în consecință, a fost

anulat Ordinul nr. 3560 din 31 martie 2010 al Ministerului Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, prin care reclamantul I.B. a fost suspendat din

funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului

Vrancea.

Ca urmare,

instanța a dispus reluarea atribuțiilor de inspector școlar

general al Inspectoratului Școlar al Județului

Vrancea de către reclamant și a fost

obligată autoritatea pârâtă

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să plătească

reclamantului drepturile salariale din momentul suspendării la zi, cu

respectarea contractului de management.

De asemenea,

instanța a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3560

din 31 martie 2010 emis de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului,

până la soluționarea irevocabilă a

prezentei cauze.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea introductivă,

reclamantul I.B. a solicitat în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Ministerul

Educației Cercetării, Tineretului și Sportului anularea Ordinului nr.3560/31

martie 2010, prin care reclamantul a fost suspendat din funcția publică de

inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea, reluarea

exercitării atribuțiilor de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al

Județului Vrancea, cu plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul

suspendării la zi și continuarea contractului de management educațional din 28

martie 2008, până la împlinirea duratei pentru care a fost încheiat.

De asemenea,

s-a solicitat ca, până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil a

prezentei acțiuni, să se dispună suspendarea executării Ordinului

nr. 3560 din 31 martie 2010 al Ministrului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Instanța de

fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut că prin Ordinul nr. 3566

din 31 martie 2010 emis de autoritatea pârâtă a fost suspendat din funcția de

inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al Județului Vrancea

reclamantul B.I.

In motivare,

se invocă adresa nr. 355/DGJC din 18 martie 20910 a Direcției Generale Juridice

și Contencios din cadrul Ministerului Educației, Cercetării Tineretului și

Sportului, conform căreia a fost formulată plângere penală împotriva

reclamantului din acțiunea de față.

Instanța a

reținut că în cauza de față s-a formulat plângere penală, care a fost

soluționată prin Rezoluția de confirmare a neînceperii urmăririi penale din

data de 03 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, prin care

s-a reținut că în cazul reclamantului nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 246 si art. 248 C. pen.

Instanța de

fond a constatat astfel că nu sunt motive temeinice pentru ca reclamantul să

fie suspendat din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar

al Județului Vrancea și că Ordinul nr. 3560 din 31 martie 2010 a fost emis de

autoritatea pârâtă, cu încălcarea esențiala a legii.

De asemenea,

analizând cererea de suspendare a ordinului în litigiu instanța de fond a

constatat că sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și

paguba iminentă, motiv pentru care a admis cererea formulată până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând hotărârea instanței de fond ca

nelegală și netemeinică.

Recurentul a

arătat că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

S-a arătat că

este greșită soluția instanței, care a avut în vedere rezoluția dată de

organele de urmărire penală, întrucât ordinul atacat a fost emis în

considerarea existenței unei plângeri prealabile, iar la data emiterii actului,

prevederile din contractul de management încheiat între părți, prevedeau expres

această situație.

Înalta Curte

de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, mai

înainte de a analiza motivele de recurs formulate, a constatat faptul că recursul

este tardiv.

In

conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. neexercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în

termenul legal atrage decăderea, afară de cazul în care legea dispune altfel

sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus

de voința ei.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat faptul că sentința a

fost comunicată recurentului-pârât la data de 19 iulie 2010, iar cererea de

recurs a fost înregistrată la instanța de fond la data de 6 august 2010, cu

depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art.

301 C. proc. civ.

In aceste

condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de

neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege.

Văzând

dispozițiile art. 301 raportate la art. 101 și art. 102 C. proc. civ., care

prevăd termenul de 15 zile de la comunicare pentru recurs, precum și

modalitatea de calcul a termenului, s-a constatat faptul că cererea de recurs a

fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor imperative ale legii.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va constata tardiv declarat recursul formulat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

împotriva sentinței nr. 161 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal ca tardiv declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 aprilie 2011.