ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2835/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, anularea art. 2 din Ordinul Ministrului Educației, Cercetării

și Inovării nr. 6161 din 17 decembrie 2009, reintegrarea sa în funcția de inspector

școlar general al Inspectoratului Școlar Județean I., precum și obligarea pârâtului

la plata drepturilor salariale cuvenite pe durata suspendării și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în urma câștigării concursului organizat de Ministerul Educației,

Cercetării și Tineretului și în temeiul Ordinului Ministrului Educației, Cercetării

și Tineretului nr. 3063/2006 a fost numit inspector școlar general al Inspectoratului

Școlar Județean I., iar prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Inovării

nr. 3861 din 06 mai 2009, emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, a fost demis din funcția

de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean I.

de Curtea de apel

Prin sentința civilă

nr. 3559 din 24 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de interes ca neîntemeiată, a

admis cererea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a anulat atât art. 2 din Ordinul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 6161 din 17

decembrie 2009, cât și Ordinul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului nr. 3005 din 8 ianuarie 2010.

Totodată, Curtea de apel

a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de inspector școlar general al Inspectoratului

Școlar Județean I., obligând pârâtul la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului

de la data suspendării, 17 decembrie 2009 până la data reintegrării efective, precum

și la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată, către reclamant.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 3575 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă

și irevocabilă s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3861 din 06 mai 2009,

iar prin Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 s-a dispus în art. 2 suspendarea

exercitării atribuțiilor funcției de inspector școlar general la Inspectoratul

Școlar Județean  I. de către reclamant, până la reevaluarea condițiilor din contractul,de

management.

Astfel, instanța de fond

a constatat că pârâtul a nu a respectat sentința civilă nr. 3575 din 28

octombrie 2009, prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 3861

din 06 mai 2009, suspendare care avea drept consecință revenirea reclamantului în

funcția avută anterior emiterii acestui ordin, motiv pentru care acest ordin este

lovit de nulitate, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile

nr. 3575 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București.

În ceea ce privește excepția

lipsei de interes invocată de pârât, prima instanță a reținut că și după emiterea

Ordinului nr. 3005 din 08 ianuarie 2010 prin care pârâtul a dispus , începând cu

data de 11 ianuarie 2010, încetarea suspendării exercitării atribuțiilor funcției

de Inspector Școlar General la Inspectoratul Școlar Județean I. și începând cu aceeași

dată, încetarea contractul de management educațional, reclamantul are totuși un

interes în promovarea acțiunii, deoarece Ordinul nr. 3005 din 08 ianuarie 2010 produce

efecte doar de la 11 ianuarie 2010, fără a se dispune nimic pe perioada anterioară

emiterii acestui ordin.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că expirarea perioadei de 4 ani pentru care s-a încheiat contractul

de management educațional, nu duce automat la încetarea sa, având în vedere că pârâtul

l-a împiedicat pe reclamant să execute acest contract, prin nerespectarea unei hotărâri

judecătorești.

Totodată, instanța de

fond a mai reținut că Ordinul nr. 3005 din 08 ianuarie 2010 este lovit de nulitate

și ca urmare a declarării neconstituționalității dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009,

pe care se întemeiază acest ordin.

pârâtul Ministerul Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Tineretului, Cercetării și Sportului,

care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând următoarele:

În mod greșit prima instanță

a considerat că prin Ordinul nr. 6161 din 17 decembrie 2009 Ministerul Educației,

Cercetării și Inovării se încalcă autoritatea de lucru judecat, rezultată din sentința

nr. 3575 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, deoarece Ordinul menționat

anterior nu face altceva decât să pună în executare această hotărâre, iar la

art. 2 se dispune cu privire la reevaluarea Contractului de management educațional;

conform art. III din O.U.G. nr. 105/2009.

S-a arătat că nu mai era

nevoie ca instanța să dispună reintegrarea intimatului, deoarece aceasta se realiza

ca urmare a soluției de anulare a art. 2 din Ordinul nr. 6161/2009, intimatul fiind

reintegrat în baza art. 1 din acest act normativ, care dispunea revenirea lui în

funcția de Inspector Școlar General.

Cea de-a doua critică

formulată de pârât privește anularea pretins greșită a ordinului nr. 3005/2010,

ca urmare a declarării neconstituționalității O.U.G. nr. 105/2009, deși acest Ordin

nu se întemeiază pe această Ordonanță, ci pe prevederile contractului de management,

a cărui durată de 4 ani expira la 11 ianuarie 2010, prin soluția pronunțată Curtea

de Apel București prelungind nejustificat durata unui contract, peste voința părților

contractante.

Ultima critică vizează

imposibilitatea reintegrării reclamantului în funcția deținută anterior, după data

e 11 ianuarie 2010, peste durata contractului de management convenită de părți,

nelegală fiind și obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale până la reintegrarea

efectivă, în condițiile în care aceasta se situa în afara duratei contractului de

management.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C.

proc. civ. , Înalta Curte constată următoarele:

Prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în sensul că intimatul – reclamant a fost numit inspector

școlar al Inspectoratului Școlar Județean Ilfov prin Ordinul Ministrului Educației

și Cercetării și Tineretului nr. 3063/2006, ca urmare a câștigării concursului organizat

la 19 decembrie 2005 de către recurentul - pârât.

Între părți s-a încheiat

contractul de management nr. 250 din 23 ianuarie 2006  pe o durată de 4 ani, conform

art. III din contract, însă prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Inovării

nr. 3861 din 6 mai 2009 intimatul a fost demis.

Prin sentința nr.

3575 din 28 octombrie 2009 Curtea de Apel București a dispus suspendarea executării

Ordinului de demitere nr. 3861/2009.

Recurentul a emis Ordinul

nr. 6161 din 17 decembrie 2009 prin care a dispus revenirea intimatului în funcția

de inspector școlar general - art. 1 și suspendarea executării atribuțiilor funcției

de inspector școlar general – art. 2.

Susținerile recurentului

că acest ultim Ordin a fost emis pentru a fi pusă în executare hotărârea judecătorească

în baza căreia intimatul trebuia să revină în funcția de inspector școlar general,

este nereală, din moment ce prin art. 2 al Ordinului nr. 6161/2009 recurentul a

dispus „suspendarea atribuțiilor de inspector școlar”, după revenirea intimatului

în această funcție, în disprețul și cu încălcarea autorității de lucru judecat a

sentinței nr. 3575/2009 a Curții de Apel București.

Aprecierea recurentului

că nu mai era nevoie ca instanța să dispună reintegrarea sa, întrucât aceasta se

impunea a se realiza, drept consecință a anulării art. 2 din Ordinul nr. 6168/2009,

este nejustificată, deoarece, pe de-o parte , instanța s-a pronunțat asupra a ceea

ce i s-a cerut de către reclamant prin acțiunea introductivă, conform art. 129

alin. (6) C. proc. civ., iar pe de altă parte este îndoielnic faptul că recurentul

- pârât ar fi executat o obligație implicită, din moment ce a întreprins măsuri

pentru a nu pune în executare o hotărâre judecătorească definitivă.

Cea de-a doua critică

a recurentului vizează anularea pretins greșită a Ordinului nr. 3005/2010, pe motiv

că acesta s-a întemeiat pe O.U.G. nr. 105/2009, declarată neconstituțională, deși

Ordinul este emis în baza contractului de management nr. 250/2006, este nefondată.

Recurenta critică de fapt

motivarea hotărârii și nu soluția instanței, care este justificată prin mai multe

argumente , nu numai în baza O.U.G. nr. 105/2009, neexistând motive de retractare.

Astfel, Curtea de Apel

București a reținut corect că prin Ordinul nr. 3005/2010 recurentul a dispus încetarea

suspendării exercitării atribuțiilor funcției de inspector școlar general la Inspectoratul

Școlar Județean I. și încetarea contractului de management încheiat cu intimatul,

instanța apreciind că intimatul are interes în anularea acestui Ordin, pentru a

se clarifica situația acestuia începând cu data emiterii Ordinului nr. 6161 din

17 decembrie 2009.

Este în schimb întemeiat

motivul de recurs care privește dispoziția instanței de a fi reintegrat intimatul

– reclamant în funcția de inspector școlar al Inspectoratului Școlar Județean I,

fără limită de timp, din moment ce la data de 11 ianuarie 2010 expira durata contractului

de management nr. x din anul 2006 încheiat de părțile din proces astfel că la data

soluționării cauzei - 24 septembrie 2010 nu se mai putea dispune reintegrarea intimatului.

Pe cale de consecință,

nici drepturile salariale solicitate de intimatul - reclamant nu puteau fi acordate

decât de la data de 17 decembrie 2009, când recurentul i-a suspendat exercitarea

atribuțiilor funcției de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean

I. până la expirarea contractului de management nr. x din anul 2006 – 11 ianuarie

2010.

4.

Soluția instanței de recurs

În temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului și va modifica sentința

atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere privind reintegrarea intimatului

- reclamant și va obliga recurentul-pârât la plata drepturilor salariale cuvenite

reclamantului numai pentru perioada 7 decembrie 2009 – 11 ianuarie 2010, urmând

a se menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței

nr. 3559 din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în parte, în sensul că respinge capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului

C.I. în funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean I.

și obligă pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului la

plata drepturilor salariale numai pentru perioada 17 decembrie 2009 – 11 ianuarie

2010.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2011.