ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2148/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2727 din 8 iunie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.I. , în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a dispus anularea Ordinului nr. 3861 din 6 mai 2009 emis de pârât, precum și obligarea acestuia de a-1 reîncadra pe reclamant în funcția avută anterior emiterii ordinului, cu achitarea drepturilor bănești cuvenite, indexate, majorate și actualizate.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că ordinul atacat, prin care s-a dispus că începând cu data de 7 mai 2006 încetează contractul de management educațional încheiat de reclamant în calitate de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Ilfov (fiind eliberat din funcție), se fundamentează, practic, exclusiv pe prevederile modificatoare ale Legii nr. 188/1999 aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, acesta neputând fi verificat întrucât nu are o motivare în fapt, necuprinderea elementelor obligatorii ducând la încălcarea normelor constituționale și a legilor aplicabile în materie, respectiv Codul Muncii și Statutul funcționarului public.

S-a mai reținut că O.U.G. a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale și, întrucât deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, se impune constatarea nelegalității ordinului contestat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 C. proc. civ. Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât susține în esență că ordinul a cărei anulare se solicită a fost emis în vederea punerii în executare a O.U.G. nr. 37/2009, care potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 47/1992 a Curții Constituționale și-a încetat efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, astfel încât în acest interval de timp, ordonanța și-a produs efectele.

In al doilea rând, recurentul critică sentința și susține că instanța de fond nu a sesizat faptul că la data de 11 ianuarie 2010 a încetat contractul de management al reclamantului, fiind emis Ordinul MECTS nr. 3005/2010, acesta neputând fi prelungit prin voința instanței. Recursul este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Curtea Constituțională prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a reținut în esență că „prin reglementările sale, O.U.G.

nr. 37/2009 „afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organele ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin Lege organică, iar prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție". O.U.G. nr. 37/2009, aprobată prin lege de către Parlament a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale și apoi a fost abrogată prin O.U.G.

nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, însă nu pot fi ignorate elementele de neconstituționalitate reținute, în special înfrângerea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, „Guvernul intervenind într-un domeniu pentru care nu avea competența materială". Prin urmare ordinul atacat nu are temei legal, în mod corect, prima instanță dispunând anularea lui. Revenind la contractul de management educațional încheiat de intimatul-reclamant, se observă că acesta nu se regăsește în nici una din situațiile prevăzute pentru încetarea contractului, ba mai mult potrivit adresei nr. 33781 din 16 octombrie 2007, în urma evaluării activității manageriale desfășurată de către intimat i s-a acordat calificativul „foarte bine", fapt ce constituie un argument în plus al emiterii nelegale a Ordinului atacat.

Cât privește susținerea recurentului-pârât în sensul că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 47/1992, înalta Curte reține că potrivit acestui text, pe durata termenului de 45 de zile, „dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". Prin urmare O.U.G. nr. 37/2009 a încetat să își producă efectele de la momentul publicării Deciziei nr. 1257 a Curții Constituționale și, oricum în intervalul de timp de 45 de zile a fost emisă O.U.G. nr. 105/2009 de abrogare a O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care la rândul său a fost declarat neconstituțional. In acest context, argumentul menționat mai sus și susținut de recurentul-pârât nu a re suport legal, motivul de recurs fiind nefondat.

In ceea ce privește motivul de recurs referitor la încetarea contractului de management la expirarea termenului de 4 ani de la încheierea acestuia, respectiv la data de 11 ianuarie 2010, se constată că și acesta este nefondat. Astfel, din actele dosarului rezultă că ordinul atacat a fost emis înainte de ajungerea la termen a contractului de management, instanța fiind învestită anterior termenului menționat (2 iunie 2009) și tocmai cu verificarea legalității măsurii de încetare a contractului înainte de termen, astfel încât este lipsit de relevanță faptul că în timpul judecății s-a împlinit termenul de 4 ani de durată a contractului. Pentru toate aceste considerente, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, cuprinzând motivele, pe care se sprijină, aceasta fiind dată cu aplicarea corectă a legii, instanța de fond interpretând corect actul juridic dedus judecății.

Totodată, văzând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către intimatul C.I. In consecință, în baza art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, împotriva sentinței civile nr. 2727 din 8 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul-pârât la 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 aprilie 2011.