ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3669/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, anularea ordinului

din 06 mai 2009, emis de către pârât, prin care s-a dispus încetarea

contractului de management educațional încheiat cu reclamanta la data de 28

martie 2008, reintegrarea în funcția deținută și plata unei despăgubiri egale

cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de

care ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între eliberarea și repunerea în

funcție.

În fapt, reclamanta a

arătat că la emiterea ordinului contestat s-au avut în vedere numai dispozițiile

O.U.G. nr. 37/2009, ordonanță care a fost declarată neconstituțională prin Decizia

Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, fără a fi invocată nerespectarea

clauzelor contractuale, astfel că, în condițiile în care din fișa de evaluare pentru

perioada 01 septembrie 2008 - 07 mai 2009 rezultă că a obținut 97 de puncte din

punctajul maxim de 100 de puncte, ordinul apare ca fiind nelegal emis.

Hotărârea instanței de

fond

Prin sentința civilă

nr. 3477 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și, în consecință, a anulat ordinul din

06 mai 2009, emis de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută și plata unei despăgubiri

egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de

care ar fi beneficiat funcționarul public aferente perioadei cuprinse între eliberarea

și repunerea în funcție.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță, evocând Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 03

decembrie 2009, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.

I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și Anexei nr. 1 din O.U.G.

nr. 105/2009, care a preluat dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, a reținut că actul

normativ pe baza căruia a fost emis actul administrativ cu caracter individual atacat

a fost abrogat, astfel temeiul juridic ce a stat la baza emiterii sale a dispărut,

ceea ce determină nelegalitatea actului contestat.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii

cererii reclamantei ca nefondată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304

pct. 9 și 304¹ C. proc. civ.

În motivarea recursului,

a susținut că actele normative declarate neconstituționale erau în vigoare la momentul

adoptării actelor administrative contestate, ele producându-și efectele de plin

drept numai pentru viitor și până la momentul prevăzut de art. 31 alin. (3) din

Legea nr. 47/1992, respectiv termenul de 45 de zile de la data publicării deciziei

Curții Constituționale în M. Of.

În aceste condiții, contractul

intimatei a încetat de drept în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, situație prevăzută printre

cazurile de încetare prevăzute în contractul de management.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curte constată

că ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din 06

mai 2009 a fost emis exclusiv ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Prin Decizia nr. 1257

din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate

conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea

O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță

de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, întrucât a fost adoptată

de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit

cărora „Ordonanțele de urgență (…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale

ale statului (…)”.

Ordinul contestat a fost

lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.

1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției

de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, s-a

constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009.

Instanța de fond a reținut

corect ca principal motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat faptul

că acesta a fost emis în temeiul unei ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea

Constituțională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituționalitate.

De cealaltă parte, autoritatea

publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanța de fond, a

susținut că decizia Curții Constituționale nu poate fi avută în vedere întrucât

a fost pronunțată ulterior emiterii actului administrativ contestat și are putere

numai pentru viitor.

Nu poate fi primită această

susținere a recurentului-pârât, întrucât viciul de constituționalitate constatat

cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative

emise în baza și pentru executarea acesteia, întrucât asemenea acte devin lipsite

de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat

în baza unei dispoziții neconstituționale.

Actele și

măsurile adoptate în baza O.U.G. nr. 37/2009 sunt afectate de viciul de neconstituționalitate

al ordonanței și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de fond.

Menținerea actelor administrative

emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate,

care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor

legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților

fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Pe de altă parte, examinând

înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimata deținea, în baza ordinului

din 03 martie 2008 al Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, funcția

publică de conducere de inspector școlar general, funcție pe care a pierdut-o în

urma aplicării O.U.G. nr. 37/2009.

În lumina considerentelor

Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul

de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999,

anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea

în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea

anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009,

acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor

două ordonanțe de urgență menționate, față de situația de fapt descrisă anterior,

măsura reintegrării intimatei în funcția publică corespunzătoare apare justă și

legală.

În aceste condiții, obligarea

recurentului-pârât la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate

și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimata, aferente

perioadei cuprinse între eliberarea și repunerea în funcție, apare ca justă și întemeiată,

în condițiile în care, ca urmare a actelor nelegale emise de către recurent, intimata

a suferit în mod concret un prejudiciu constând în drepturile salariale care i s-ar

fi cuvenit în situația în care actul nelegal nu ar fi intervenit.

Pentru aceste considerente,

apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin

(1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței

civile nr. 3477 din 16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2012.