ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3669/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3669/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul cererii deduse judecății
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, anularea ordinului
din 06 mai 2009, emis de către pârât, prin care s-a dispus încetarea
contractului de management educațional încheiat cu reclamanta la data de 28
martie 2008, reintegrarea în funcția deținută și plata unei despăgubiri egale
cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de
care ar fi beneficiat în perioada cuprinsă între eliberarea și repunerea în
funcție.
În fapt, reclamanta a
arătat că la emiterea ordinului contestat s-au avut în vedere numai dispozițiile
O.U.G. nr. 37/2009, ordonanță care a fost declarată neconstituțională prin Decizia
Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009, fără a fi invocată nerespectarea
clauzelor contractuale, astfel că, în condițiile în care din fișa de evaluare pentru
perioada 01 septembrie 2008 - 07 mai 2009 rezultă că a obținut 97 de puncte din
punctajul maxim de 100 de puncte, ordinul apare ca fiind nelegal emis.
Hotărârea instanței de
fond
Prin sentința civilă
nr. 3477 din 16 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și, în consecință, a anulat ordinul din
06 mai 2009, emis de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută și plata unei despăgubiri
egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de
care ar fi beneficiat funcționarul public aferente perioadei cuprinse între eliberarea
și repunerea în funcție.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță, evocând Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 03
decembrie 2009, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.
I pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și Anexei nr. 1 din O.U.G.
nr. 105/2009, care a preluat dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, a reținut că actul
normativ pe baza căruia a fost emis actul administrativ cu caracter individual atacat
a fost abrogat, astfel temeiul juridic ce a stat la baza emiterii sale a dispărut,
ceea ce determină nelegalitatea actului contestat.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe
a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii
cererii reclamantei ca nefondată, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304
pct. 9 și 304¹ C. proc. civ.
În motivarea recursului,
a susținut că actele normative declarate neconstituționale erau în vigoare la momentul
adoptării actelor administrative contestate, ele producându-și efectele de plin
drept numai pentru viitor și până la momentul prevăzut de art. 31 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, respectiv termenul de 45 de zile de la data publicării deciziei
Curții Constituționale în M. Of.
În aceste condiții, contractul
intimatei a încetat de drept în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, situație prevăzută printre
cazurile de încetare prevăzute în contractul de management.
Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată
prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat
pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Înalta Curte constată
că ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din 06
mai 2009 a fost emis exclusiv ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009
privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Prin Decizia nr. 1257
din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate
conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea
O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță
de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, întrucât a fost adoptată
de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit
cărora „Ordonanțele de urgență (…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale
ale statului (…)”.
Ordinul contestat a fost
lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr.
1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției
de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, s-a
constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009.
Instanța de fond a reținut
corect ca principal motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat faptul
că acesta a fost emis în temeiul unei ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea
Constituțională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituționalitate.
De cealaltă parte, autoritatea
publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanța de fond, a
susținut că decizia Curții Constituționale nu poate fi avută în vedere întrucât
a fost pronunțată ulterior emiterii actului administrativ contestat și are putere
numai pentru viitor.
Nu poate fi primită această
susținere a recurentului-pârât, întrucât viciul de constituționalitate constatat
cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative
emise în baza și pentru executarea acesteia, întrucât asemenea acte devin lipsite
de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat
în baza unei dispoziții neconstituționale.
Actele și
măsurile adoptate în baza O.U.G. nr. 37/2009 sunt afectate de viciul de neconstituționalitate
al ordonanței și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de fond.
Menținerea actelor administrative
emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate,
care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor
legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților
fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.
Pe de altă parte, examinând
înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimata deținea, în baza ordinului
din 03 martie 2008 al Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, funcția
publică de conducere de inspector școlar general, funcție pe care a pierdut-o în
urma aplicării O.U.G. nr. 37/2009.
În lumina considerentelor
Deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul
de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999,
anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea
în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea
anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009,
acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor
două ordonanțe de urgență menționate, față de situația de fapt descrisă anterior,
măsura reintegrării intimatei în funcția publică corespunzătoare apare justă și
legală.
În aceste condiții, obligarea
recurentului-pârât la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate
și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat intimata, aferente
perioadei cuprinse între eliberarea și repunerea în funcție, apare ca justă și întemeiată,
în condițiile în care, ca urmare a actelor nelegale emise de către recurent, intimata
a suferit în mod concret un prejudiciu constând în drepturile salariale care i s-ar
fi cuvenit în situația în care actul nelegal nu ar fi intervenit.
Pentru aceste considerente,
apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza
dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin
(1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat
de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței
civile nr. 3477 din 16 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 septembrie 2012.