ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1268/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2627 din 7 octombrie

2014, Curtea de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a respins contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii, aplicării titlului

executoriu formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu

cu pârâta C.M., ca neîntemeiată; a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată;

a admis excepția necompetenței materiale pe contestația la executare împotriva adresei

formulate în Dosarul nr. 523/A/2011, a somației din 24 iulie 2014 și a procesului

verbal din 24 iulie 2014, cu privire la cheltuielile de executare și a declinat

competența de soluționare a contestației la executare anterior menționate în favoarea

Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut următoarele aspecte: în ceea ce privește contestația la executare

cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, Curtea a constatat

că aceasta nu este întemeiată, titlul executoriu fiind clar sub aspectul înțelesului,

întinderii și aplicării sale.

Examinând dispozițiile

și considerentele cuprinse în sentința civilă nr. 3477 din 16 mai 2011 a Curții

de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și ale deciziei

civile nr. 3669 pronunțată la 21 septembrie 2012 de către Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, instanța de fond a reținut

că autoritatea avea obligația de a executa obligația de reintegrare a reclamantei

C.M. în funcția deținută anterior și de plată a despăgubirilor cuvenite, pentru

perioada dintre data eliberării și data repunerii în funcție, în termen de 30 de

zile de la pronunțarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3669

din 21 septembrie 2012, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dacă s-ar considera că

autoritatea obligată la reintegrare și plata despăgubirilor poate invoca în cadrul

contestației la executare privind lămurirea înțelesului, întinderii, aplicării titlului

executoriu faptul rămânerii fără obiect a obligației de reintegrare, deși situația

de fapt invocată a intervenit în cursul soluționării recursului, Curtea a constatat

că nu poate fi primită interpretarea contestatorului.

Astfel, a observat judecătorul

fondului, intimata a fost numită în funcție în baza contractului de management,

la 3 martie 2008, pentru o durată de patru ani, iar contractul a încetat, prin emiterea

ordinului nr. 3867, la 7 mai 2009. Prin anularea acestui ordin, părțile sunt repuse

în situația anterioară încetării contractului, ca urmare, reintegrarea privește

perioada rămasă din durata contractului, până la expirarea duratei de patru ani.

Însă, fără îndeplinirea

obligației de reintegrare, a apreciat Curtea, nu se poate considera că această perioadă

rămasă a expirat. Perioada de patru ani ar fi expirat la 3 martie 2012 doar în cazul

în care contractul de management s-ar fi derulat fără întrerupere.

Însă acesta a încetat

după un an și două luni de la încheierea sa, ca urmare a emiterii unui act administrativ

nelegal, iar reluarea raporturilor de serviciu nu se poate realiza fără ca autoritatea

să emită actul administrativ de reintegrare, în executarea hotărârii judecătorești

care constituie titlu executoriu.

Curtea a constatat că

faptul că intimata s-a pensionat nu poate sta la baza admiterii contestației, în

condițiile în care intimata a fost menținută în activitate ca titular, în funcția

didactică, peste vârsta de pensionare, conform deciziilor nr. 475 din 26

aprilie 2013, respectiv nr. 373 din 06 mai 2014.

Având în vedere aceste

considerente, Curtea a respins contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii,

aplicării titlului executoriu, și cererea de suspendare a executării, constatând

că nu există elemente obiective care să justifice o atare măsură provizorie pe perioada

soluționării contestației.

În ceea ce privește contestația

la executare împotriva adresei formulate în Dosarul nr. 523/A/2011, a somației din

24 iulie 2014 și a procesului verbal din 24 iulie 2014, cu privire la cheltuielile

de executare, Curtea a constatat că această cerere nu are un caracter accesoriu

față de contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii, aplicării titlului

executoriu, nefiind incidente dispozițiile art. 17 C. proc. civ.

În susținerea contestației

la executare, M.E.N. arată că suma de 18.723,75 RON, reprezentând cheltuieli de

executare, se compune atât din onorariu executor pentru obligația de a face cât

și din onorariu executor pentru obligația de a da, contrar prevederilor Ordinului

ministrului justiției nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor

minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, cu

modificările ulterioare și contrar chiar și a ceea ce se execută, pentru un singur

act de executare executorul judecătoresc percepând onorariu și pentru obligația

de a face și pentru obligația de a da.

Având în vedere dispozițiile

art. 400 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a contestației la executare anterior menționate

în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Împotriva acestei hotărâri,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul Ministerul Educației

Naționale a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 4 și ale

art. 304

1

C. proc. civ.

Ministerul Educației

Naționale a formulat, prin cererea de recurs, o primă critică vizând respingerea

ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării silite, întemeiate pe dispozițiile

art. 403 C. proc. civ., învederându-se că instanța de fond nici nu a argumentat

respingerea acestei cereri, deși a reținut că sunt întrunite condițiile

prevăzute de lege pentru a putea dispune cu privire la această cerere, până la soluționarea

în mod irevocabil a contestației.

Referitor la respingerea

contestației la executare privind înțelesul, întinderea și aplicarea

titlului executor reprezentat de sentința civilă nr. 3477 din 16 mai 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. 3526/2/2010, hotărârea atacată a fost criticată pentru următoarele

motive:

Aplicarea unei hotărâri

judecătorești în mod temeinic și legal este condiționată de dispozitivul

acesteia, dar și de condițiile și elementele care au apărut în legătură

cu pretențiile deduse judecății, în condițiile în care cauza a fost

analizată în fond și soluționată prin prisma situației de fapt și

de drept învederate instanței de judecată.

Recurentul Ministerul

Educației Naționale a învederat că argumentația instanței de

fond este vădit contradictorie, în condițiile în care deși se reține

că contractul de management a expirat la 3 martie 2012 se constată totuși că

ar fi trebuit invocat acest aspect și în fața instanței de recurs.

Or o expirare a contractului

de management presupune, de facto, imposibilitatea reintegrării; dacă a expirat

contractul de management, prin ajungerea acestuia la termen, părțile neputând

statua peste condițiile la care s-au angajat prin semnarea acestuia, măsura

reintegrării este lipsită de fundament. Chiar dacă, soluția în recurs s-a pronunțat

la o dată ulterioară încetării de drept, situația de fapt și de drept

a contractului de management nu mai putea fi modificată.

În consecință, motivarea

primei instanțe în sensul că ”autoritatea avea obligația de a executa

obligația de reintegrare a reclamantei C.M. în funcția deținută anterior

și de plată a despăgubirilor cuvenite pentru perioada dintre data eliberării

și data repunerii în funcție, în termen de 30 de zile de la pronunțarea

deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3669 din 21 septembrie 2012” a

fost considerată neîntemeiată.

Instanța de fond,

s-a mai precizat, a anulat practic dispozițiile legale ce reglementează cu

privire la existența cazurilor de încetare de drept a unor raporturi juridice,

iar recurenta a opinat că situațiile, reglementate de legiuitor, prin care

raporturile juridice s-au născut, se derulează și încetează în termene clar

stabilite nu pot fi ignorate, încălcate sau interpretate de către părțile raportului

juridic și de către instanța de judecată cu încălcarea perioadei care

reglementează acel raport juridic.

O altă critică formulată

de recurent rezidă în faptul că deși instanța de judecată a reținut

că prin anularea Ordinului nr. 3867/2009 ”părțile sunt repuse în situația

anterioară încetării contractului” în mod eronat aceasta a apreciat că ”reintegrarea

privește perioada rămasă din durata contractului, până la expirarea duratei

de patru ani”.

Motivarea instanței

de fond a fost catalogată ca fiind nelegală întrucât încalcă prevederile contractuale

și realizează o substituire a voinței părților contractante, nicio

prevedere legală nestatuând cu privire la prelungirea contractului de management

cu perioada în care acesta a fost suspendat ca urmare a judecății existente

între părți.

În opinia recurentului

aplicarea corectă a titlului executor se poate realiza doar prin plata despăgubirilor

cuvenite pârâtei C.M., despăgubiri calculate de la data eliberării din funcție

până la data la care se putea efectua reintegrarea, în speță data încetării

de drept a contractului de management.

Obligarea Ministerului

Educației Naționale la efectuarea unei reintegrări a doamnei C.M. ulterior

expirării contractului de management al acesteia, s-a arătat, presupune obligarea

acestei instituții să încalce nu doar ordinul inițial de numire al acesteia,

ci și voința părților exprimată în mod clar și fără niciun echivoc

în contractul de management.

S-a susținut că măsura

reintegrării nu este nelimitată în timp, neputându-se efectua în limitele legale

și raportat la situația de fapt existentă, fiind evident că nimeni nu

poate fi obligat la imposibil, la efectuarea unor operațiuni juridice cu încălcarea

prevederilor legale care statuează cu privire la limitele și condițiile

exercitării unei funcții.

În consecință, reținerea

judecătorului fondului în sensul că ”reluarea raporturilor de serviciu nu se poate

realiza fără ca autoritatea să emită actul administrativ de reintegrare, în executarea

hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu” este nelegală, în

situația în care există o imposibilitate reală, juridică de emitere a unui

ordin de reintegrare după expirarea de drept a perioadei pentru care a fost numită

o persoană.

S-a arătat, de asemenea,

că în mod eronat instanța de fond a reținut că C.M. ar avea raporturi

de serviciu, aceasta nefiind funcționar public în sensul Legii nr. 188/1999

ci personal contractual cu atribuții de îndrumare și control, potrivit

legislației specifice în vigoare la data numirii, pe perioada numirii fiind

rezervată catedra de cadru didactic, catedră la care intimata și-a reluat activitatea

ulterior eliberării din funcția de conducere.

Prin urmare, în mod nelegal

în cadrul dosarului de executare creditoarea a procedat la calcularea despăgubirilor

care i se cuvin de la data eliberării din funcție și până în prezent,

fiind astfel necesar a se lămuri titlul executoriu reprezentat de sentința

civilă nr. 3477/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3526/2010 în vederea

efectuării unei executări corecte.

În speță, s-a apreciat

că prin actele de executare transmise Ministerului Educației Naționale

și înregistrate la data de 29 iulie 2014 executorul judecătoresc nu a procedat

la aplicarea corectă a titlului executoriu efectuând executarea peste întinderea

normală și corectă a acestuia.

În condițiile în

care la data de 3 martie 2012 a expirat de drept perioada pentru care C.M. a fost

numită în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar

al județului Dâmbovița, executarea efectuată de către executorul judecătoresc

cu privire la calculul despăgubirilor ce i se cuvin creditoarei este nelegală, întrucât

potrivit dispozițiilor legale perioada la care se poate referi este aceea dintre

eliberarea din funcție și încetarea de drept a contractului de management

iar o repunere în funcție ulterioare acestei date este imposibilă și ar

încălca nu doar prevederile legale dar și pe cele contractuale stabilite prin

voința părților.

Drepturile bănești

ale creditoarei C.M. trebuiau a fi calculate raportat la perioada dintre eliberarea

din funcție dispusă prin Ordinul nr. 3867 din 6 mai 2009 și data încetării

de drept a contractului de management educațional, dată la care și efectele

ordinului de numire încetaseră de drept, respectiv la data de 3 martie 2012.

Prin urmare, a considerat

recurentul că urmare a executării nelegale efectuate de executorul judecătoresc

care calculează despăgubirile ce i se cuvin creditoarei în mod nelegal, cu încălcarea

titlului executoriu, se impune lămurirea titlului executoriu în vederea executării

corecte în ceea ce privește înțelesul, întinderea și aplicarea acestuia.

În această ordine de idei,

solicitarea formulată de Ministerul Educației Naționale în fața instanței

de fond de explicitare a dispozitivului hotărârii care urmează a fi valorificat

pentru a se putea proceda la o executare silită corectă și legală, pentru a

se putea preîntâmpina aplicarea nelegală a titlului executoriu a fost apreciată

ca fiind justificată, în mod eronat prima instanță prevalându-se de faptul

că nu s-a invocat o eventuală lipsă de obiect a obligației de reintegrare.

A concluzionat recurentul

că întrucât la această dată reintegrarea reclamantei nu mai este posibilă iar executarea

silită pornită împotriva Ministerului Educației Naționale prin actele

de executare contestate, acte de executare care se raportează la o perioadă ulterioară

datei la care se putea efectua reintegrarea în funcția deținută anterior,

este nelegală, se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința

modificării în tot a sentinței atacate și a admiterii acțiunii Ministerului

Educației Naționale.

În cauză intimata C.M.

nu a depus întâmpinare, deși avea această obligație conform dispozițiilor

art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul declarat de Ministerul

Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 2627 din data

de 7 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, este nefondat și urmează a fi respins,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În mod întemeiat instanța

de fond, urmare interpretării și aplicării corecte a legii la circumstanțele

de fapt ale litigiului, a procedat prin sentința recurată la respingerea ca

neîntemeiată atât a contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii

și aplicării titlului executoriu formulată de reclamantul Ministerul Educației

Naționale cât și a cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea

contestației la executare, constatând just, referitor la contestația propriu-zisă,

că titlul executoriu este clar sub aspectul înțelesului, întinderii și

aplicării sale, și, cât privește cererea de suspendare a executării, că

nu subzistă elemente obiective care să justifice luarea măsurii provizorii pe perioada

soluționării contestației.

Potrivit dispozițiilor

art. 399 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și

completările ulterioare, ”De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută

de art. 281

1

, se poate face contestație și în cazul în care

sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului

executoriu (...)”.

Dacă titlul executoriu,

prin dispozitivul său, este clar și fără echivoc, nu poate fi primită cererea

întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., fiind evident

că în nicio situație, sub pretextul ”lămuririi” titlului executoriu, nu poate

fi anulat sau modificat dispozitivul hotărârii (această finalitate putându-se realiza

doar prin intermediul căilor de atac), prin acest mijloc procedural clarificându-se,

interpretându-se doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire

se dorește, pentru a se putea trece la executarea silită.

Dispozițiile în discuție

nu pot fi schimbate prin utilizarea procedurii prevăzute de art. 399 alin. (1) teza

a doua C. proc. civ., iar în cadrul acesteia nu se pot examina împrejurări care

vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă, întrucât ar însemna să se aducă atingere

principiului autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil, și

să se încalce regula de drept a stabilității și siguranței raporturilor

juridice civile, contravenindu-se în final principiului fundamental al preeminenței

dreptului.

Se reține, în litigiu,

că dispozitivul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3477

din data de 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă urmare

respingerii ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, prin decizia nr. 3669 din 21 septembrie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, este incontestabil și neechivoc, prin acesta dispunându-se

anularea Ordinului nr. 3867 din 6 mai 2009 emis de ministrul educației, cercetării

și inovării (prin care s-a dispus încetarea, începând cu data de 7 mai 2009,

a contractului de management educațional încheiat de C.M., în calitate de inspector

școlar general la Inspectoratul Școlar al județului Dâmbovița,

și eliberarea intimatei C.M., cu aceeași dată, din funcția de inspector

școlar general la Inspectoratul Școlar al județului Dâmbovița),

precum și reintegrarea reclamantei C.M. în funcția deținută și

obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate

și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta

aferente perioadei cuprinse între eliberarea și repunerea în funcție.

Prin urmare, dispoziția

din titlul executoriu, de obligare a Ministerului Educației Naționale,

în calitate de succesor al fostului Minister al Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului, la reintegrarea intimatei C.M. în funcția de inspector școlar

general al Inspectoratului Școlar al județului Dâmbovița, și

la plata către aceasta a despăgubirilor cuvenite aferente perioadei cuprinse între

eliberarea și repunerea în funcție, fiind clară, nu necesită nicio lămurire.

Susținerile Ministerului

Educației Naționale în sensul inexistenței obligației de reintegrare

a intimatei și de plată a despăgubirilor, ulterior datei de 3 martie 2012 când

a intervenit expirarea de drept a perioadei de 4 ani a contractului de management

educațional, și pe cale de consecință solicitările acestuia de lămurire

a titlului executoriu în sensul stabilirii obligației de plată a despăgubirilor

în favoarea intimatei C.M. numai până la data de 3 martie 2012 nu pot fi examinate

și primite în cadrul prezentei contestații la titlu, întemeiată pe prevederile

art. 399 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., întrucât aceste împrejurări vizează

fondul cauzei și sunt de natură să repună în discuție dispozițiile

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce se bucură de

autoritate de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate și

că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și completările

ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Educației

Naționale împotriva sentinței civile nr. 2627 din data de 7 octombrie

2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 2627 din 7 octombrie

2014 a Curții de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 martie 2015.