ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1376/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 4 decembrie 2012, reclamantul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI (MECTS) a solicitat obligarea pârâtei S.C.A. A. la plata sumei de 929.058,99 RON, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză .

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Curții de Apel București, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, secția Civilă, față de temeiul de drept al cererii deduse judecății.

Prin sentința civilă nr. 647 din 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția de necompetentă materială a Curții de Apel București și a fost declinată cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția Civilă, reținându-se că raportul juridic dedus judecății este unul de drept civil, întemeiat pe dispozițiile C. civ. privitoare la îmbogățirea fără justă cauză.

Pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Comercială dosarul a fost înregistrat la 27 februarie 2013.

B. a formulat întâmpinare pentru A., la data de 28 martie 2013, arătând că A. s-a desființat.

S-a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii raportat la dispozițiile Legii nr. 51/1995 privind statutul profesiei de avocat, și excepția inadmisibilității, raportat la principiile care guvernează îmbogățirea fără justă cauză în sistemul vechiul C. civ., respectiv principiul subsidiarității îmbogățirii fără justă cauză, arătându-se că reclamantul are posibilitatea contestației la executare ca mijloc procesual prevăzut de lege, conform art. 399 și următoarele C. proc. civ. putând să solicite anularea executării și întoarcerea executării silite.

Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

La data de 28 martie 2013, reclamantul a formulat note de ședință arătând că sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără just temei, iar la 24 aprilie 2013 a depus o precizare în sensul că nu își întemeiază acțiunea pe plată nedatorată.

Față de desființarea A., reclamantul a arătat că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâți pe C. și B..

La termenul din data de 23 mai 2013 instanța a luat act de precizarea cererii și a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâte a avocaților titulari, respectiv C. și B..

Pârâta C. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 6303 din 24 octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013 Tribunalul București, secția a VI-a Comercială a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor B. și D., a respins excepția prematurității cererii, a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 252 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 3897 din 5 decembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamantul MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva deciziei civile nr. 252 din 16 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, decizia fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În motivarea deciziei de casare, Înalta Curte a reținut, în esență, că instanța de apel nu a înlăturat susținerile apelantului și nici nu a explicat raționamentul juridic adoptat. Totodată, s-a apreciat că instanța, în rejudecare, va stabili dacă, în circumstanțele concrete ale cauzei, reclamantul avea sau nu la îndemână o actio de in rem verso, plecând de la premisa că, în raport de data la care s-a realizat controlul Curții de Conturi, când reclamantul a cunoscut întinderea pagubei, executarea silită era deja săvârșită, ceea ce pune în discuție posibilitatea acestuia de mai apela la contestația la executare.

În rejudecarea apelului, prin decizia civilă nr. 914A/2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 6303 din 24 octombrie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2013 Tribunalul București, secția a VI-a Comercială, fiind anulată în parte sentința atacată cu privire la excepția inadmisibilității.

Recursul declarat împotriva acestei decizii a fost constatat nul prin decizia nr. 929 din 24 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În rejudecarea cererii de chemare în judecată de către Tribunalul București, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2013, iar prin sentința civilă nr. 8082 din 21 decembrie 2016, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE (în continuare MEN), solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate iar pe fond admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia nr. 733 din 29 martie 2018 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE solicitând admiterea recursului, anularea deciziei atacate și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 929.058,99 RON.

Recurentul a solicitat repunerea în termen în temeiul art. 103 C. proc. civ.

În susținerea acestei cereri recurentul arată că în speța dedusă judecății, la momentul comunicării hotărârii, persoana căreia i-a fost repartizată comunicarea deciziei atacate a intrat în concediu de odihnă, fiind plecat din țară. Ulterior, consilierul juridic s-a detașat pentru 9 luni la Ministerul de Justiție.

Conducerea Direcției Generale Juridic a aflat despre faptul că nu a fost formulată calea de atac a recursului în data de 3 aprilie 2019 când auditorii publici externi de Curtea de Conturi a României au solicitat recurentului, în vederea efectuării acțiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 17 din 27 august 2018.

Consideră recurentul că, sub acest aspect, sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 103 alin. (2) C. proc. civ. respectiv, "actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării" motiv pentru care solicită admiterea repunerii în termenul de formulare a cererii de recurs.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termen și respingerea recursului, ca tardiv declarat.

Examinând cererea de repunere în termen, Înalta Curte constată următoarele.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Situația invocată de recurent în susținerea cererii nu relevă existența vreunei împrejurări mai presus de voința care să o fi împiedicat să formuleze recursul în termenul procedural reglementat de art. 301 C. proc. civ., ținând cont și de faptul că în cauză recursul a fost declarat după aproape un an de la comunicarea deciziei atacate.

În contextul arătat, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului și, în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. va lua în examinare excepția tardivității declarării recursului.

Potrivit art. 301 C. proc. civ., "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel…". Din dispozițiile citate mai sus rezultă că pentru exercițiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptățită se poate adresa instanței.

În speță a fost atacată cu recurs decizia civilă nr. 733 din 29 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, care i-a fost comunicată recurentului la data de 26 aprilie 2018, iar recursul a fost depus la data de 9 aprilie 2019.

Revenind la prevederile art. 301 C. proc. civ. prin care se impune respectarea acestui termen pentru asigurarea disciplinei procesuale se observă că de la data comunicării deciziei stabilită ca moment de la care încep să curgă cele 15 zile stabilite, depunerea recursului s-a făcut cu depășirea intervalului de timp prevăzut de lege.

Având în vedere că termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor, se va reține că recursul astfel formulat de reclamantul MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE încalcă prevederile art. 301 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă cererea de repunere în termen și să respingă recursul formulat de recurentul-reclamant MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ca fiind tardiv declarat.

Totodată, constatând îndeplinite cerințele art. 274 C. proc. civ., va obliga recurentul să plătească intimatei-pârâte D. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen, formulată de recurent în temeiul art. 103 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva deciziei civile nr. 733/2018 din 29 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca tardiv declarat.

Obligă recurentul să plătească intimatei-pârâte D. suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 septembrie 2019.