ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3015/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 iunie 2013 sub nr. x/2013, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, A. și B., anularea Ordonanței nr. 5 din 14 noiembrie 2012 emisă de pârâtă.

Prin Ordonanța nr. 5 din 14 noiembrie 2012 pronunțată de Comisia de Cercetare a Averilor constituită în baza Legii nr. 176/2010 din cadrul Curții de Apel București, în temeiul art. 10

4

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996, s-a dispus clasarea cauzei privind pe A.

Prin Sentința civilă nr. 3658 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel București, A. și B. în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 decembrie 2013 sub nr. x/2013.

Prin Sentința civilă nr. 7067 din 3 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, și declinată judecarea cauzei privind pe reclamanta Agenția Naționala de Integritate în contradictoriu cu pârâții Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel București, B. și A., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintată cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Prin Decizia nr. 490 din 6 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013 a fost stabilită competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Agenția Naționala de Integritate în contradictoriu cu pârâții Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel București, B. și A., în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 martie 2016 sub nr. x/2013.

La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. x/2012 constituit pe rolul Comisiei de Cercetare a Averilor constituită în baza Legii nr. 176/2010 din cadrul Curții de Apel București, în care s-a pronunțat Ordonanța nr. 5 din 14 noiembrie 2012 a cărei anulare s-a solicitat.

Prin Sentința civilă nr. 2417 din 14 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel București, A. și B., ca neîntemeiată.

Totodată, a fost obligată reclamanta la plata către pârâtul A. a sumei de 888,98 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței nr. 2417 din 14 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate, criticând-o prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-au arătat următoarele:

Din perspectiva art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ., apreciem că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Hotărârea primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite, pe de o parte, a prevederilor Legii nr. 176/2010, iar pe de altă parte, a prevederilor Legii nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici.

Recurenta consideră că instanța de fond, cu privire la suma de 138.000 euro, a reținut că retragerea sa din contul deținut la C. chiar de către titular anterior lunii decembrie 2008 nu echivalează cu ieșirea din patrimoniu acestuia a sumei, astfel încât la stabilirea cuantumului veniturilor de care persoana cercetată dispunea în perioada verificată nu se poate face abstracție de această sumă.

Mai consideră recurenta că suma retrasă din contul al cărui titular era persoana cercetată la C. în perioada noiembrie 2008 (138.000 euro), nu a fost avută în vedere În condițiile în care operațiunile proveneau din afara perioadei supuse evaluării/cercetării persoanei evaluate, și totodată nu s-a demonstrat că această exista în patrimoniul persoanei evaluate la data începerii perioadei de evaluare.

Nu poate fi primită reținerea instanței de fond motivat de faptul că, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă care să ateste faptul că la data efectuării cheltuielilor acesta se afla în posesia sumei mai sus menționate (sumă care ar fi fost retrasă din conturile bancare înaintea perioadei de evaluare), și din această sumă panele evaluate ar p efectuat aceste cheltuieli.

Cu privire la veniturile anterioare validării mandatului și care în perioada analizată s-au constituit în surse de venit considerări, iar faptul că instanța de fond era obligată să verifice cuantumul tuturor cheltuielilor efectuate în acest context pentru a stabili cuantumul exact al sumelor de bani disponibile în momentul începerii perioadei de evaluare, și care, potrivit instanței de fond, au stat la baza cheltuielilor ulterioare efectuate în perioada analizate.

Contrariu, și anume existența unei sume de bani la data începerii evaluării, trebuie dovedit prin robe certe, indubitabile și care se coroborează în sensul pretins de către intimat. Astfel de probe certe nu au fost administrate de către intimat.

Instanța de fond în justificarea reținerii faptului că suma de 138.000 Euro exista în averea intimatului la data începerii evaluării, reține doar faptul că există o prezumție simplă conform căreia ar fi avut în patrimoniu suma de 138.000 euro la intrarea în mandatul de senator, astfel încât putea justifica o parte din cheltuielile efectuate de acesta în perioada supusă evaluării -19 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009.

În cazul în care această sumă exista în averea intimatului la data începerii mandatului, acesta avea obligația de a declara averea sa, și de a menționa această sumă de bani în declarația de avere, obligație instituită de lege în scopul asigurării integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.

Sumele de bani deținute anterior perioadei de cercetare de către persoana evaluată, sunt declarații formale câtă vreme astfel cum rezultă din probatoriul existent la dosarul cauzei, existența lor la data începerii mandatului nu a probată cu niciun mijloc de probă (act, document bancar, extrase de cont, O.P-uri, transferuri bancare) sau adresă emisă de vreo instituție bancară sau instituție publică.

Cu privire la suma de 14.000 RON reprezentând contravaloarea unui autoturism înstrăinat de intimatul A., Comisia de cercetare a luat în calcul suma de 14.000 RON reprezentând contravaloarea autoturismului înstrăinat de A. la data de 25 februarie 2008, a fost în mod greșit avută în vedere și de către instanța de fond în condițiile în care prin niciun mijloc probă nu a fost dovedită împrejurarea că această suma mai fi fost în ființă la momentul intrării în mandat.

Precizarea din considerentele ordonanței potrivit căreia, bunul mobil figurează în declarația de avere întocmită de persoana cercetată, nu are relevantă, nesubstituind împrejurări ce trebuie dovedite prin mijloace de probă.

Cu privire la suma de 390.000 euro primită cu titlu de donație de la D., socrul persoanei cercetate, a fost apreciată ca justificată suma de 390.000 euro pe care persoana cercetată ar fi primit-o cu titlu de donație de la numitul D.

Apreciem netemeinic probată împrejurarea privind dovedirea acestei sume în condițiile în care, abia în timpul cercetării efectuate de Comisie, donatarii au menționat această sumă printr-o declarație autentică.

În considerarea demnității publice îndeplinite de intimat, lipsa de diligență în întocmirea de acte cu valoare juridică în condițiile primirii unei sume atât de mari cu titlu de donație, îi este imputabilă acestuia.

Consideră recurenta că în mod greșit instanța de fond, cu referire la suma de 380.000 euro sumă despre care intimatul a afirmat că provenea din vânzarea în luna august 2008 a unui apartament proprietate personală a acestora, situat în București, B-dul x, nr. 20, bl. 103, sector 5 și a fost folosită în luna august 2008 pentru cumpărarea unui apartament în str. x București, a reținut că această apărare a fost probată, motivat de faptul că aceste împrejurări sunt nedovedite și fără legătură cu cauza supusă cercetării, perioada excedând celei supuse controlului.

În consecință, critica potrivit căreia algoritmul de calcul folosit de Agenție este unul care greșit și ar conține inadvertențe nu este temeinică. Coerența calculului este dovedită de identificarea, prin raportare la unitatea de timp (fiecare lună cuprinsă în perioada de evaluare) a sumelor ce au reprezentat venituri sau, după caz, cheltuieli ale persoanei cercetate și ale soției acestuia.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, Înalta Curte constată că nu este fondată pentru următoarele considerente:

Prin Ordonanța nr. 5 din 14 noiembrie 2012, pronunțată de către Curtea de Apel București - Comisia de cercetare a averilor, în dosarul nr. x/2012, s-a dispus în temeiul art. 10 indice 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996 modificată prin Legea nr. 176/2010 clasarea cauzei privind pe A.

Prin Raportul de evaluare nr. x/27 iunie 2012 Administrația Națională de Integritate a sesizat Comisia de cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel București, în vederea începerii acțiunii de control și constatarea diferenței semnificative, în sumă de 551.136,79 RON (aproximativ 122.475 euro) potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010 privind averea deținută de dl. A. și familia acestuia și a stării de incompatibilitate potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (6) din același act normativ.

în fapt s-a reținut că persoana cercetată, A., în perioada supusă evaluării 19 decembrie 2008 (data validării în funcția de senator, conform Hotărârii Senatului nr. 68/2008) prezent, a dobândit împreună cu familia bunuri ce depășesc veniturile realizate, calculând o diferență semnificativă în cuantum de 551.136,79 RON (aproximativ 122.475 euro).

În ceea ce privește suma de 138.000 euro

Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat corect că nu se poate aprecia că retragerea sumei de 138.000 euro din contul deținut la C. constituie o ieșire din patrimoniu a acestei sume câtă vreme nu există vreo dovadă a utilizării sale sau a unei destinații precise.

Recurentul arată că nu s-a demonstrat că această sumă a existat în patrimoniul persoanei evaluate la data începerii perioadei de evaluare, însă nu se poate să nu se țină cont de faptul că această sumă a fost evidențiată în declarația de avere, înregistrată de persoana cercetată la Camera Deputaților în anul 2008, astfel că se putea justifica o parte din cheltuielile efectuate de persoana cercetată în perioada supusă evaluării - 19 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009.

Așa cum a reținut și Comisia de cercetare "caracterul licit al cererii se prezumă (art. 44 alin. (8) din Constituția României), astfel că în lipsa unei probe contrare, concrete privind utilizarea acestei sume, nu ar fi justificat să nu fie luată în considerare această sumă, venit deținut în prealabil de persoana cercetată.

În ceea ce privește suma de 14.000 RON

Înalta Curte constată că subzistă aceeași motivare ca la suma anterioară deoarece și în acest caz, contravaloarea autoturismului înstrăinat de persana cercetată a fost obținută în ultimele luni anterioare intrării în mandat i a fost înregistrată în declarația de avere înregistrată la Senatul României sub nr. x/15 decembrie 2008, existând dovedită o confirmare de plată nr. x/25 august 2008.

Referitor la suma de 39.000 euro primită cu titlu de donație de la D., socrul persoanei cercetate

În declarația de avere înregistrată la Senatul României sub nr. x/15 decembrie 2008 se mai menționează suma de 390.000 euro primită cu titlu de donație de la D. (socrul persoanei cercetate).

Cu privire la această sumă, socrii persoanei cercetate D. și E. prin declarația autentificată sub nr. x din 22 octombrie 2012 de Notarul Public F. au precizat că au oferit diverse sume de bani persoanei cercetat, arătând și proveniența acestora, printre care și suma de 380.000 Euro.

Suma a fost oferită, în august 2008 pentru cumpărarea unui apartament în str. x București și provenea din vânzarea în luna august 2008 a unui apartament proprietate personală a acestora, situat în București, B-dul x, nr. 20, bl. 103.

La dosar se află depusă, atașat punctului de vedere al persoanei cercetate, dispoziția de plată pentru apartamentul vândut de D. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 29 iulie 2008 la prețul de 390000 Euro, dispoziție menționată și în raportul de evaluare întocmit de Inspectoratul de Integritate.

Această sumă a fost menționată, în declarația de avere, fiind susținută proveniența acesteia prin declarația autentificată sub nr. x/15 februarie 2012, depusă în fața Inspectoratului de integritate însoțită de dispoziția de plată pentru suma de 390.000 RON reprezentând prețul apartamentului înstrăinat de D. (socrul persoanei cercetate A.), însă în mod greșit reclamanta nu a considerat această sumă ca venit aferent perioadei 2008 - 2009.

În mod judicios a apreciat instanța de fond că raționamentul reclamantei în sensul că aceste sume exced perioadei verificate nun poate fi primit, având în vedere că persoana cercetată a mai avut un mandat de demnitar anterior perioadei în care a evidențiat anumite sume în declarația de avere și nu se poate face abstracție de veniturile, cheltuielile, datoriile (eventual) declarate de persoana cercetată, aceasta având deja un patrimoniu cu bunuri, sume de bani și alte valori.

Faptul că sumele de bani nu au mai fost păstrate în conturi bancare, nu conduce la concluzia cheltuirii lor, în lipsa unor dovezi concrete.

În consecință, concret s-a apreciat că nu există diferențe semnificative în sensul art. 18 din Legea nr. 115/1996, modificată prin Legea nr. 178/2010, între veniturile și cheltuielile persoanei cercetate.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Agenția Națională de Integritate împotriva a Sentinței civile nr. 2417 din 14 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2019.

GGC - CL