ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/33/2013, formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare s-a solicitat anularea parțială a Notificării privind situația cererii de rambursare din 20 iulie 2012, notă emisă de Ministerul Educației Naționale din 23 august 2013, în ceea ce privește respingerea la plată a sumelor de la pct. 1, 4 și 5 din notificare.

Prin Sentința nr. 556 din 18 noiembrie 201e a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei, aceasta fiind declinată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 489 din 12 decembrie 2013 a admis excepția necompetenței sale teritoriale; a declinat soluționarea cauzei Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin decizia nr. 2029 din 30 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/33/2013, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/33/2014.

Prin Sentința nr. 391 din 29 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, și în consecință:

S-a anulat în parte Notificarea privind situația cererii de rambursare din 20 iulie 2012 emisă de Ministerul Educației Naționale din 23 august 2013 în ceea ce privește respingerea la plată a sumelor de la pct. 1, pentru 2145,16 lei, pct. 4 pentru 395,56 lei și suma de la pct. 5 pentru 1142,00 lei.

Împotriva Sentinței nr. 391 din 29 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 punctele 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și pe fond, respingerea cererii de anulare ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nelegală și nefondată.

În motivarea recursului, se arată că recurentul a derulat în baza contractului de finanțare POS CCE din 20 aprilie 2011 proiectul "Dezvoltarea infrastructurii de cercetare a SC A. SA prin modernizarea laboratoarelor și dotarea cu noi echipamente", sens în care a efectuat o serie de cheltuieli, solicitate prin Cererea de rambursare din 20 iulie 2012, o parte din aceste cheltuieli fiind respinse de la plată, întrucât nu au îndeplinit condițiile de eligibilitate, respectiv nu au fost prevăzute în cererea de finanțare.

Prin Raportul de verificare din 11 ianuarie 2012 recurentul a fost anunțată cu privire la faptul că au fost respinse sumele solicitate la rambursare prin cererea de rambursare din 20 iulie 2012, fiind emisă și Notificarea privind situația cererii de rambursare din 20 iulie 2012.

Referitor la suma indicată la punctul 1 din notificare, arată că aceasta a fost respinsă întrucât achiziția unui Notebook, conform contractului din 07 iunie 2012 nu a fost prevăzută în cererea de finanțare și trebuia modificată această cerere.

Referitor la sumele indicate la punctele 4 și 5 din notificare, arată că acestea au fost respinse întrucât nu au fost respectate condițiile de eligibilitate prevăzute de Ordinul nr. 1341 din 30 aprilie 2013.

Se mai arată că la data de 20.07.2012 a fost depusă de către reclamantă cererea finală de rambursare nr. 3 și că la fila 9 din Raportul de verificare la fața locului, cheltuielile prevăzute în adresa din 23 august 2013 sunt identice, reclamanta luând la cunoștință de declararea cheltuielilor respective ca fiind neeligibile încă din data de 11 ianuarie 2013. Prin adresa din 31 ianuarie 2013 reclamanta a înaintat obiecțiile la Raportul de verificare din 11 ianuarie 2013, la care i s-a răspuns prin adresa din 19 februarie 2013. Față de aceste constatări, recurenta a formulat contestație, înregistrată din 11 martie 2013, completată prin adresa din 10 aprilie 2013 în care își menținea criticile din adresa din 31 ianuarie 2013.

Ca prim motiv de recurs, invocă nepronunțarea de către instanța de fond asupra excepției inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile, deși această excepție a fost invocată de către pârât prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, apreciind că notificarea din 23 august 2013 privind situația cererii de rambursare din 20 iulie 2013 a cărui anulare se cere, este un act administrativ față de care recurenta nu a formulat plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 și nici nu a formulat contestație în baza legii speciale, respectiv O.U.G. nr. 66/2011.

Apreciază că în speță, contestația înregistrată din 12 martie 2013 a fost formulată împotriva Raportului de verificare la fața locului și nu poate fi considerată plângere prealabilă la Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. x/2012, întrucât notificarea a fost emisă în 23 august 2013, mult după depunerea contestației. Susține că nu se poate considera că acea contestație este o plângere prealabila la un act administrativ care nu era încă emis și nici nu se pot considera două acte administrative, întrucât Raportul de verificare la fața locului cuprinde recomandări, iar Notificarea cuprinde măsuri care produc efecte asupra recurentei.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât critică faptul că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 și ale H.G. nr. 105/2007, referitor la cheltuielile cu achiziția unui anemometru și a unui piranometru, menționate la punctele 4 și 5 din adresa din 23 august 2013.

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative; b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului; c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Potrivit art. l din H.G. nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe:

"

(1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, valoarea minimă de intrare a mijloacelor fixe stabilită în condițiile art. 3 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, este de 1.800 lei."

Conform Ordinului nr. 1341/2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunilor 2.2.3 "Dezvoltarea unor rețele de centre C-D, coordonate la nivel național și racordate la rețele europene și internaționale de profil (GRID, GEANT)", 2.2.4 "Întărirea capacității administrative" și 2.3.2 "Dezvoltarea infrastructurii de C-D a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă pentru C-D" ale Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare" din cadrul Programului operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" 2007 - 2013, în Anexa 3 este indicată Lista cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunii 2.3.2 "Dezvoltarea infrastructurii de C-D a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă pentru C-D a Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare" din cadrul Programului operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" 2007 - 2013.

Recurentul-pârât mai arată că potrivit art. 20 din contractul de finanțare din 20 aprilie 2011, cererea de finanțare este parte integrantă din contract, având aceeași forță juridică, iar prin cererea de finanțare completată de către reclamantă, la punctul 4.1 au fost aprobate fonduri pentru cheltuieli pentru achiziția de active fixe corporale și tot în cererea de finanțare, reclamanta a prezentat bunurile achiziționate ca fiind aparate de măsură care funcționează independent, fiind încadrate în categoria activelor corporale fixe, deși în cadrul Operațiunii 2.3.2, cheltuielile cu materialele de natura obiectelor de inventar nu sunt eligibile. Ori, anemometrul și piranometrul sunt obiecte de inventar.

Consideră recurentul că instanța de fond a făcut confuzie între mijloacele fixe și obiectele de inventar, apreciind că în mod nelegal, s-au declarat aceste echipamente eligibile, de vreme ce valoarea lor este sub pragul prevăzut de art. 1 din H.G. nr. 105/2007, de 1.800 lei, întrucât depășirea acestui prag duce la încadrarea obiectelor la mijloace fixe, cele care au valoarea sub acest prag fiind obiecte de inventar, care nu sunt eligibile.

Se mai susține că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile cererii de finanțare, având în vedere că prin cererea de finanțare s-a menționat că se achiziționează un sistem de calcul 2.2 GHz, 2 GB DDR2, HDD 320 GB (7200 rpm); TFT 20, dar pentru a fi eligibilă o astfel de cheltuială, reclamanta era obligată să solicite încheierea unui act adițional la contractul de finanțare din 21 aprilie 2011 prin care să fie modificate specificațiile echipamentelor de cercetare.

Recurentul consideră că deși instanța de fond a reținut că achiziționarea unui Notebook a fost determinată de evoluția tehnologiei în IT, aceasta nu era o soluție tehnică oportună derulării proiectului, iar pentru a fi declarată cheltuială eligibilă, aceasta trebuia inclusă în cererea de finanțare. Totodată, arată că testerul era prevăzut prin cererea de finanțare a fi achiziționat, însă nu s-a respectat această mențiune, întrucât s-a considerat că nu este necesară achiziționarea separată a unui sistem de calcul. Astfel, față de neîncheierea unui act adițional la cererea de finanțare, care să includă achiziționarea unui Notebook sau prin care să fie modificate specificațiile echipamentelor de cercetare, cheltuielile efectuate cu aceste echipamente sunt neeligibile.

De asemenea, arată că intimata, prin semnarea contractului de finanțare și-a asumat o serie de obligații și avea cunoștință de obligația încheierii unui act adițional.

Intimata-reclamantă SC A. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la motivul de recurs care se referă la nepronunțarea instanței asupra excepției inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile, intimata susține că argumentele recurentei sunt neîntemeiate, apreciind că inadmisibilitatea cererii a fost invocată ca o apărare de fond, iar prima instanță a analizat acest aspect, intimata precizând că procedura prealabilă a fost îndeplinită prin: formularea obiecțiunilor cu privire la raportul de verificare înregistrare din 30 ianuarie 2013; răspunsul recurentului pârât cuprins în adresa din 19 februarie 2013; contestația intimatei înregistrată la pârât din 12 martie 2013; invitația la conciliere formulată de recurent din 12 martie 2013 pentru data de 02 aprilie .2013, când i s-au solicitat unele date suplimentare pentru soluționarea pe cale administrativă a contestației;

nota de completare a contestației din 10 aprilie 2013.

De asemenea, arată că a apelat la procedura administrativă prealabilă, atât la cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cât și la cea specială prevăzută de art. 47din O.U.G. nr. 66/2011, iar cererea introductivă de instanță a fost formulată în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Cu privire la critica potrivit căreia instanța de fond ar fi interpretat eronat dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 și ale H.G. nr. 105/2007, precum și cele ale Ordinului nr. 1341/2008, intimata arată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât aceste echipamente au fost achiziționate în scop de cercetare, pentru dotarea laboratoarelor de cercetare ale Institutului și nu în cadrul lucrărilor de modernizare a clădirii iar "Instrucțiunile privind eligibilitatea cheltuielilor cu lucrările de modernizare/extindere/construcție de clădiri și spații din cadrul Operațiunii 2.3.2.POS CCE", invocate de recurenta pârâtă se referă la modernizare/extindere/construcție de clădiri pentru care:

"

În categoria de dotări sunt eligibile cheltuielile pentru procurarea de bunuri care conform legii intră în categoria mijloacelor sau obiectelor de inventar, precum mobilier, dotări PSI, dotări de uz gospodăresc, dotări de protecția muncii (care nu țin de activitatea de cercetare).

Referitor la lista cheltuielilor eligibile cuprinse în anexa nr. 3 a Ordinului nr. 1341/2008, arată că legiuitorul a instituit o diferență de tratament între diferitele categorii de cheltuieli. Astfel, pentru cheltuielile de la pct. 4 din anexa (aplicații informatice, licențe) se arată în mod expres că sunt eligibile cheltuielile pentru achiziția de active fixe necorporale, în privința cheltuielilor de la pct. 3 din anexă (echipamente IT, instalații, echipamente și instrumente pentru cercetare); nu există o limitare la activele corporale fixe, ci se folosește sintagma active corporale, ceea ce susține interpretarea conform căreia sunt eligibile și cheltuielile efectuate cu achiziția de obiecte de inventar cum este cazul celor descrise anterior.

Consideră că raportat la prevederile pct. 3 din anexa la Ordinul nr. 1341/2008, în mod corect a apreciat prima instanță că sunt eligibile la plata cheltuielilor pentru achiziția echipamentelor de cercetare - piranometrul și anemometrul.

Cu privire la critica potrivit căreia instanța de fond ar fi interpretat eronat dispozițiile cererii de finanțare care reprezintă legea părților, intimata arată că această critică vizează modalitatea de apreciere a probelor de către prima instanță și excede controlului de legalitate astfel cum este reglementat de art. 488 C. proc. civ.

Se mai arată că susținerea recurentei sub acest aspect este și neîntemeiată întrucât, așa cum rezultă din cererea de finanțare, anexa IV la contractul de finanțare, în Lista activelor corporale de achiziționat prin proiect a fost prevăzut un sistem de calcul având caracteristicile tehnice: procesor 2.2 GHZ, memorie 2 GB DDR2, HDD 320 GB (7200 RPM); TFT 20", dar a fost achiziționat un Notebook mult mai performant decât sistemul prevăzut în cererea de finanțare, cu următoarele caracteristici tehnice: procesor Core i7, memorie 6 GB, HDD 640 GB, video NVIDIA GeForce GTS 350M cu 1 GB memorie, monitor HDMI Wide 15,6" LED.

Astfel, arată că având în vedere că laptopul achiziționat are caracteristici superioare față de cele prevăzute pentru sistemul de calcul și pentru a utiliza eficient fondurile proiectului, intimata reclamantă a considerat că nu este necesară achiziționarea separată a unui sistem de calcul, deoarece laptopul poate îndeplini și rolul acestuia. Arată că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că respectarea de către intimată a caracteristicilor tehnice ale bunului ar fi determinat o utilizare ineficientă a fondurilor, întrucât în domeniul IT este cunoscută evoluția tehnologiei.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) din C. proc. civ.; a fost declarat în termen; motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu, recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale) - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva Sentinței nr. 391 din 29 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 25 aprilie 2017, reținându-se totodată că părțile nu au depus un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând cu prioritate inadmisibilitatea acțiunii, în raport de susținerile părților și de înscrisurile de la dosar, Înalta Curte consideră că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că în cauză, între părți a fost purtată o amplă corespondență, anterior demersului judiciar inițiat de către reclamantă.

Astfel, se reține că prin adresa din 31 ianuarie 2013 intimata-reclamantă a înaintat recurentei obiecțiile la Raportul de verificare din 11 ianuarie 2013, înregistrate la recurentă din 30 ianuarie 2013, la care i s-a răspuns prin adresa din 19 februarie 2013, iar față de aceste constatări, recurenta a formulat contestație, înregistrată din 11 martie 2013, completată prin adresa din 10 aprilie 2013, prin care a reiterat criticile din adresa din 31 ianuarie 2013. Totodată, în urma invitației la conciliere formulată de recurent și înregistrată din 25 martie 2013 pentru data de 02 aprilie 2013, reclamantei-intimate i s-au solicitat unele date suplimentare pentru soluționarea pe cale administrativă a contestației.

În aceste condiții, în considerarea întregii corespondențe purtate între părți, criticile sub acest aspect ale recurentei apar ca fiind nefondate, deoarece scopul instituirii unei asemenea proceduri de către legiuitor a fost tocmai acela ca părțile să-și cunoască pretențiile reciproce, creând posibilitatea soluționării diferendelor pe cale amiabilă, scop ce în speță, se constată că a fost atins, părțile anterior înaintării demersului lor în justiție, făcându-și cunoscute reciproc pretențiile.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate de către ambele părți, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

Astfel, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Educației Naționale, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea parțială a Notificării privind situația cererii de rambursare din 20 iulie 2012, notă emisă de Ministerul Educației Naționale din 23 august 2013, în ceea ce privește respingerea la plată a sumelor de la pct. 1, 4 și 5 din notificare.

Raportat la cererea astfel formulată, se constată că prima instanță și-a expus în mod corespunzător argumentele, acestea fiind prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile reclamantei și la apărările formulate de pârât, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului, care a reținut că în speță, reclamanta a justificat achizițiile realizate, pentru care a solicitat declararea ca fiind eligibile a sumelor achitate, având în vedere că de la data formulării cererii și până la achiziționarea bunurilor în discuție, progresul tehnic intervenit ar fi condus la o rentabilitate scăzută în procesul de folosire a acestor bunuri, iar pe de altă parte, ar fi condus la rezultate neperformante, și chiar la imposibilitatea realizării obiectivelor pe care societatea reclamantă și le-a propus.

Criticile formulate de către recurentul-pârât în calea de atac a recursului vizează pe de o parte, aspectul că în mod nelegal, s-au declarat aceste echipamente eligibile, câtă vreme valoarea lor este sub pragul prevăzut de art. 1 din H.G. nr. 105/2007, de 1.800 lei, iar pe de altă parte, este criticată achiziționarea unui Notebook mult mai performant decât sistemul prevăzut în cererea de finanțare, cu următoarele caracteristici tehnice: procesor Core i7, memorie 6 GB, HDD 640 GB, video NVIDIA GeForce GTS 350M cu 1 GB memorie, monitor HDMI Wide 15,6" LED.

Referitor la cheltuielile cu achiziția unui anemometru și a unui piranometru, menționate la punctele 4 și 5 din Notificarea privind situația cererii de rambursare din 20 iulie 2012, înregistrată la instituția pârâtă din 23 august 2013, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că Instrucțiunile privind eligibilitatea cheltuielilor cu lucrările de modernizare/extindere construcție de clădiri și spații din cadrul operațiunii 2.3.2 POS CCE permit încadrarea acestora în categoria mijloacelor sau obiectelor achiziționate în scopul cercetării și nu pentru modernizarea spațiului.

Pentru determinarea eligibilității acestor cheltuieli, Înalta Curte apreciază că este necesar a ne raporta la legislația aplicabilă contractului de finanțare ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (4) lit. d) din H.G. nr. 759 din 11 iulie 2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului și aplicabilă cauzei de față, costuri directe eligibile reprezintă costurile care pot fi atribuite unei anumite activități individuale din cadrul operațiunii și pentru care poate fi demonstrată legătura cu activitatea în cauză.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) din același act normativ, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare;

b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.

Pe de altă parte, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 1341 din 30 aprilie 2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunilor 2.2.3 "Dezvoltarea unor rețele de centre C-D, coordonate la nivel național și racordate la rețele europene și internaționale de profil (GRID, GEANT)", 2.2.4 "Întărirea capacității administrative"

și 2.3.2 "Dezvoltarea infrastructurii de C-D a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă pentru C-D" ale Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare" din cadrul Programului operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" 2007 - 2013:

"

Cheltuielile eligibile pentru operațiunile menționate la art. 1 vor respecta prevederile prezentului ordin, ale H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, precum și ale schemelor de ajutor de stat aprobate pentru operațiunile Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare".

Potrivit art. 4 din același act normativ:

"

Pentru a fi eligibile pentru finanțarea prin operațiunile menționate la art. 1 toate cheltuielile trebuie să facă parte din categoriile de cheltuieli menționate în prezentul ordin, să corespundă obiectivelor Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare"

și să fie coerente cu obiectivele și rezultatele proiectelor propuse spre finanțare".

Mai mult, Anexa 3 a Ordinului nr. 1341/2008, la care de altfel chiar recurentul a făcut referire, prevede lista cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunii 2.3.2 "Dezvoltarea infrastructurii de C-D a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă pentru C-D" a Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare" din cadrul Programului operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" 2007 - 2013, după cum urmează:

"

3.1 echipamente IT și pentru comunicații;

3.2 instalații, echipamente și instrumente independente pentru cercetare."

Analizând contractul de finanțare în discuție, din 20 aprilie 2011 se constată că la art. 1 alin. (1) al acestuia se prevede că "Obiectul acestui contract îl reprezintă acordarea finanțării nerambursabile de către Autoritatea de Management, pentru implementarea Proiectului nr. x, intitulat: Dezvoltarea infrastructurii de cercetare a Secția de contencios administrativ și fiscal SC A. SA prin modernizarea laboratoarelor și dotarea cu noi echipamente (…). Finanțarea nerambursabilă acordată constituie ajutor de stat".

Având în vedere aspectele mai sus relevate, Înalta Curte opinează că susținerile recurentului relativ la faptul că achiziția anemometrului și a piranometrului, menționate la punctele 4 și 5 din Notificarea privind situația cererii de rambursare din 20 iulie 2012, în sensul că aceasta nu ar constitui o cheltuială eligibilă, sunt neîntemeiate, de vreme ce atât Ordinul nr. 1341 din 30 aprilie 2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunilor, cât și H.G. nr. 759 din 11 iulie 2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, nu numai că nu exclud aceste cheltuieli din categoria celor eligibile, ci dimpotrivă, chiar sunt menționate în mod expres, inclusiv în Anexa nr. 3 a Ordinului nr. 1341 din 30 aprilie 2008.

Pe de altă parte, se observă că Ordinul nr. 1341 din 30 aprilie 2008 se referă în mod expres la noțiunea de active corporale, fără a face vreo distincție între obiectele de inventar și mijloacele fixe, distincție pe care recurentul o invocă în susținerea punctului său de vedere și care dacă s-ar aplica, ar conduce la o limitare nejustificată a bunurilor ce s-ar încadra operațiunilor finanțate prin programele operaționale, limitare ce ar excede spiritului și scopului dat de către legiuitor prin aceste norme.

Astfel, dat fiind faptul că legea specială aplicabilă cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, stipulează că sunt considerate a fi cheltuieli exigibile, cheltuielile pentru achiziția de active corporale, constând în echipamente IT și pentru comunicații, precum și în instalații, echipamente și instrumente independente pentru cercetare, categorii în care se includ cele două bunuri achiziționate în cauza de față, susținerile recurentului nu pot fi primite.

În ceea ce privește achiziționarea de către intimata-pârâtă a unui sistem de calcul tip notebook, Înalta Curte constată că declararea de către recurent ca fiind neeligibilă a acestei cheltuieli este de asemenea, neîntemeiată, având în vedere că potrivit Anexei 3 a Ordinului nr. 1341/2008, arătat mai sus, în lista cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunii 2.3.2 "Dezvoltarea infrastructurii de C-D a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă pentru C-D" se regăsesc și cheltuielile pentru achiziție de active corporale constând în echipamente IT și pentru comunicații.

Critica recurentului cu privire la achiziționarea acestui bun vizează faptul că echipamentul achiziționat are parametrii superiori celui menționat în cererea de finanțare și că dacă se dorea achiziționarea unui sistem mai performant, reclamanta trebuia să solicite întocmirea unui act adițional la contractul de finanțare, în acest sens.

Se constată că în cererea de finanțare, anexa IV la Contractul de finanțare, în Lista activelor corporale de achiziționat prin proiect, a fost prevăzut un sistem de calcul având caracteristicile tehnice: procesor 2.2 GHZ, memorie 2 GB DDR2, HDD 320 GB (7200rpm); TFT 20", în fapt fiind achiziționat un Notebook mult mai performant, cu următoarele caracteristici tehnice: procesor Core i7, memorie 6 GB, HDD 640 GB, video NVIDIA GeForce GTS 350M cu 1 GB memorie, monitor HDMI Wide 15,6" LED.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că în mod corect, judecătorul fondului a statuat că respectarea de către reclamantă a caracteristicilor tehnice ale bunului ar fi determinat o utilizare ineficientă a fondurilor, dat fiind evoluția tehnologiei în domeniul IT, precum și luarea în considerare a aspectului că la momentul eventualei achiziții a echipamentului IT cu sistem de operare X PROF, acest sistem nu mai beneficia de suportul tehnic al producătorului pentru asigurarea utilizării eficiente și în condiții de siguranță, întrucât după lansarea sistemului de operare X 7, doar acestuia i s-a mai asigurat de către producător asistența tehnică necesară sistemului de operare.

De asemenea, se constată că în cazul de față, achiziționarea unui produs IT cu caracteristici superioare celui prevăzut inițial, ține de aspecte de oportunitate în folosirea resurselor alocate proiectului, cu atât mai mult cu cât pe de o parte trebuie luat în considerare și timpul scurs de la momentul întocmirii documentației și până la achiziționarea efectivă a bunului, iar pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că pentru a utiliza eficient fondurile proiectului, intimata reclamantă a considerat că nu este necesară achiziționarea separată a unui sistem de calcul, deoarece laptopul poate îndeplini și rolul acestuia, motiv pentru care se apreciată că declararea ca neeligibilă a acestei cheltuieli apare ca nejustificată.

În aceleași context, se apreciază că doar prin achiziționarea unor produse competitive în cadrul proiectului în discuție în dosarul de față, se poate vorbi despre posibilitatea îndeplinirii scopul declarat al proiectului, respectiv modernizarea infrastructurii de cercetare și achiziția de echipamente complexe cu ajutorul cărora, în cadrul Departamentului de Cercetare din SC A. SA se vor putea realiza studii de cercetare a soluțiilor optime de producere și utilizare a energiilor regenerabile, care să ducă la modernizarea/obținerea de prototipuri de instalații care să corespundă cerințelor actuale și viitoare ale pieței.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale) - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva Sentinței nr. 391 din 29 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice (fost Ministerul Educației Naționale) - Direcția Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva Sentinței nr. 391 din 29 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2017.