Decizia nr. 5908/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.10.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, contestatorul Ministerul Educației Naționale a formulat contestație la executare cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2727/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2009. A mai solicitat anularea actelor de executare formulate în dosarul de executare nr. 611/a/2011, emise de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul nr. x/2011, cu încălcarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2727/2010, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2009, respectiv anularea adresei înregistrate la Ministerul Educației Naționale sub nr. x/2017. Prin sentința civilă nr. 659 din 16.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la capătul de cerere nr. x al cererii de chemare în judecată, vizând anularea actelor de executare formulate în dosarul de executare nr. 611/A/2011, emise de BEJ A. și a fost declinată competența de soluționare a acestui capăt de cerere formulat de contestatorul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu cu intimatul B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. De asemenea, prin aceeași sentință a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la primul capăt de cerere, privind contestația la executare cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu a sentinței civile nr. 2727/2010 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2009; a fost respinsă excepția tardivității ca neîntemeiată, cu privire la primul capăt de cerere; a fost disjuns primul capăt de cerere și s-a dispus formarea unui dosar separat cu termen la 04.05.2018. Capătul de cerere disjuns a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2018, la data de 20.02.2018.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu cu intimatul B., ca nefondată și a fost obligat contestatorul să plătească intimatului suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul Ministerul Educației Naționale, solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței recurate, ca fiind netemeinică și nelegală.

Decizia pronunțată în recurs, ce face obiectul cererii de revizuire Prin decizia nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal; s-a modificat sentința recurată în sensul că s-a admis contestația și s-a dispus lămurirea întinderii dispozitivului sentinței nr. 2727/08.06.2010 în sensul că măsura reintegrării și a plății drepturilor bănești se referă la perioada cuprinsă între momentul emiterii ordinului nr. 3861/2009 și data de 11.01.2010.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire revizuentul B., întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) teza a II-a pct. 2 și pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea acesteia și schimbarea sau anularea deciziei a cărei revizuire o solicită. Prin motivele cererii de revizuire, depuse ulterior, arată în esență că prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs a intrat în soluționarea fondului cauzei, fără a se cere acest lucru de către recurent și a rejudecat pe fond cauza. Consideră că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat și principiul securității juridice, modificând atât dispozitivul, cât și considerentele sentinței nr. 2727 din 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2148 din 12.04.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Susține că deține mai multe titluri executorii împotriva intimatului Ministerul Educației Naționale, care a refuzat sistematic reintegrarea sa, astfel cum s-a dispus de către instanțe. Consideră că pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită s-a făcut cu încălcarea principiului prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește lămurirea titlului executoriu, decizia atacată nesocotind puterea de lucru judecat a următoarelor hotărâri: decizia nr. 2148/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 3000/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 5710/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia nr. 4747/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și decizia nr. 2909/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apărările formulate Intimatul Ministerul Educației Naționale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, având în vedere că prin aceasta nu este evocat fondul cauzei. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că nu este întemeiată excepția inadmisibilității cererii de revizuire din perspectiva invocată de intimatul Ministerul Educației Naționale prin întâmpinare, respectiv aceea că hotărârea a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul. În cauză, se constată că hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire evocă fondul, în condițiile în care prin decizia nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal; s-a modificat sentința recurată în sensul că s-a admis contestația și s-a dispus lămurirea întinderii dispozitivului sentinței nr. 2727/08.06.2010 în sensul că măsura reintegrării și a plății drepturilor bănești se referă la perioada cuprinsă între momentul emiterii ordinului nr. 3861/2009 și data de 11.01.2010. Cu alte cuvinte, soluționând recursul, instanța de recurs, în analiza criticilor susținute prin motivele de recurs, pe care le-a găsit întemeiate, a procedat la modificarea hotărârii recurate și a dat o soluție asupra cererii de lămurire dispozitiv prin care se evocă fondul cauzei. Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 326 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuent, pentru următoarele motive: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. de la 1865, prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare. Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 7 din C. proc. civ. de la 1865, potrivită cărora: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: (...) 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (...) 7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate." Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite condițiile specifice motivelor de revizuire prevăzute de pct. 2 și 7 al art. 322 C. proc. civ. de la 1865. Din perspectiva motivului de revizuire prevăzut de pct. 2 al art. 322 C. proc. civ. de la 1865, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: prin decizia supusă revizuirii, instanța de recurs să fi dat ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), să nu fi dat ceea ce s-a cerut (minus petita) sau să fi dat mai mult decât s-a cerut (plus petita). Acest motiv de revizuire cuprinde trei ipoteze: extra petita (instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut), minus petita (instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut) și plus petita (instanța a dat mai mult decât s-a cerut). Din motivarea prezentei cereri de revizuire, se constată că revizuentul invocă ipoteza extra petita. Motivul de revizuire menționat se referă însă la obiectul cererii cu care a fost învestită instanța, deci la pretențiile concrete formulate prin cererea de chemare în judecată. Astfel, contrar susținerilor revizuentului, prin hotărârea atacată nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât, astfel cum s-a prezentat anterior, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanța de recurs s-a pronunțat asupra recursului declarat împotriva unei hotărâri cu privire la contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Educației Naționale cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2727/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2009. Cu alte cuvinte, în cauză nu este incidentă ipoteza de la art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865, astfel cum susține revizuentul, în condițiile în care prin sintagma "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai acele cereri care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia, au stabilit obiectul dedus judecății, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. Date fiind obiectul acțiunii judiciare, limitele controlului de legalitate și soluțiile pe care instanța de contencios administrativ le poate pronunța, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei revizuire se solicită instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ci verificând legalitatea sentinței pronunțate în contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Educației Naționale cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2727/08.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis recursul și a modificat sentința recurată, lămurind întinderea dispozitivului sentinței nr. 2727/08.06.2010. În ceea ce privește al doilea motiv invocat prin cererea de revizuire, Înalta Curte reține că rațiunea reglementării art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în litigii care s-au derulat între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză juridică. În asemenea situații, executarea hotărârilor pronunțate este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se va prevala de hotărârea care îi este favorabilă, iar soluția ce se impune este revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe aceste dispozițiile nu exercită un control judiciar asupra legalității hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri. Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile anterior menționate, este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă. Se reține, astfel, că o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții: - existența unor hotărâri judecătorești definitive potrivnice; - hotărârile să fie pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; - cea de a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; - hotărârile pretins contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, iar în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă aceasta s-a invocat, să nu se fi analizat. Înalta Curte constată că în raport cu chestiunile litigioase deduse judecății în cele două dosare invocate de către revizuent - soluționate prin decizia nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și sentința civilă nr. 2727/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2009 -, nu este îndeplinită condiția identității cauzei. Astfel, dosarul nr. x/2009 a avut ca obiect cererea reclamantului B. de anulare a Ordinului nr. 3862/06.05.2009, emis de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care acesta a fost eliberat din funcția de Inspector Școlar General al Inspectoratului Școlar Județean Ilfov, iar dosarul nr. x/2018 a avut ca obiect recursul declarat împotriva unei hotărâri cu privire la contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Educației Naționale cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2727/2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2009. Contrar susținerilor revizuentului, Înalta Curte constată că decizia nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2727/2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2009, în privința celor două hotărâri neexistând tripla identitate de părți, obiect și cauză. Prin urmare, în speță, așa cum s-a reținut anterior, considerentele sentinței invocate nu sunt contrare hotărârii a cărei revizuire se solicită în privința aspectului litigios în discuție și ca atare, un asemenea motiv nu poate fi reținut. Pe de altă parte, în soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010). Pentru considerentele anterior expuse, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire din perspectiva motivelor de revizuire invocate de către revizuent, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de B. împotriva deciziei nr. 6732 din 10 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.