ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2710/2020

HOTĂRÂRE

10.12.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2710/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

I. Circumstanțele cauzei:

Obiectul cauzei:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 14.05.2020, sub nr. dosar x/2020, contestatorul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu cu intimata A., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea încheierii civile nr. 886/CC/05.02.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca pronunțată în dosarul nr. x/2020, precum și a tuturor actelor de executare silită efectuate în contradictoriu cu contestatorul și B. în dosarul execuțional al BEJ C.. A mai solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1. Prin sentința civilă nr. 39725 din data de 11 august 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, în esență, că din cuprinsul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1043/2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă la 02.02.2017, conform deciziei civile nr. 56R/2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, reiese că debitorul este Ministerul Educației, Cercetării și Inovației (actualmente Ministerul Educației și Cercetării), cu sediul în București, care a fost obligat să restituie în natură, în favoarea creditoarei, imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, fostă str. x, fost nr. 25a, format din teren în suprafață de 597 mp și construcție compusă din subsol, parter și mansardă în suprafață de 481,78 mp.

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 6937 din 18 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Sectorului 1 București a reținut, în esență, că, prin încheierea nr. 886/CC/05.02.2020 dată de Judecătoria Cluj Napoca în dosarul nr. x/2020, instanța a încuviințat, împotriva debitorilor Ministerul Educației Naționale și B., executarea silită a titlului executoriu anterior menționat, pentru obligația de restituire, în natură, a imobilului situat în Cluj Napoca, str. x, jud. Cluj.

Astfel, potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. (forma în vigoare la data formulării cererii de executare silită), contestația se introduce la instanța de executare, și anume judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în condițiile în care creditoarea a înțeles să formuleze cererea de executare și împotriva debitorului B., executarea silită fiind încuviințată inclusiv împotriva acestuia, este mai mult decât evident că Judecătoria Cluj Napoca, ca instanță de la sediul acestui debitor, este competentă să soluționeze prezenta cauză.

Contrar considerentelor sentinței de declinare, la acest moment procesual, nu are relevanță că titlul executoriu nu a stabilit vreo obligație în sarcina debitorului B., această împrejurare ținând de fondul contestației la executare și neputând fi tranșată cu ocazia stabilirii competenței de soluționare a cererii.

Potrivit art. 714 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului."

Or, reținând că executarea silită are ca obiect predarea silită a unui imobil situat în Cluj Napoca, și anume în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare (judecătoria de la sediul debitorului Ministerul Educației Naționale), este mai mult decât evident că instanța inițial învestită era competentă. Astfel, având în vedere că, potrivit art. 116 C. proc. civ., alegerea instanței aparține reclamantului, și anume contestatorului Ministerul Educației Naționale, iar acesta a înțeles să sesizeze inițial Judecătoria Cluj Napoca, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că aceasta este competentă să soluționeze contestația la executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Competența materială și teritorială în soluționarea contestației la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reținut și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 24 martie 2020, potrivit cu care:

"Contestația se introduce la instanța de executare".

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Cluj-Napoca și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, că legiuitorul a stabilit în materia contestațiilor la executare, a cererilor de încuviințare a executării silite, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, o competență teritorială în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, executarea silită a fost demarată în dosarul execuțional nr. x/2020 al BEJ C. împotriva a doi debitori, respectiv Ministerul Educației Naționale și B., având sediile în București și Cluj-Napoca, executarea silită fiind încuviințată împotriva ambilor debitori, iar, la acest moment procesual, nu are relevanță că titlul executoriu nu a stabilit vreo obligație în sarcina debitorului B., această împrejurare ținând de fondul contestației la executare și neputând fi tranșată cu ocazia stabilirii competenței de soluționare a cererii.

Observând că numai unul dintre debitori, anume Ministerul Finanțelor Publice, a înțeles să conteste actele de executare, prin depunerea contestației la executare la Judecătoria Cluj-Napoca, acesta a fixat în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, ca instanță de la sediul unuia din debitori, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) și art. 112 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.