ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6732/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 11.10.2017, sub nr. x/2017, contestatorul Ministerul Educației Naționale a formulat contestație la executare cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2727/2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2009 și, pe cale de consecință, a solicitat și anularea actelor de executare formulate în dosarul de executare nr. 611/a/2011, emise de Biroul Executorilor Judecătorești A. în dosarul nr. x/2011, cu încălcarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2727/2010, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2009, respectiv anularea adresei înregistrate la Ministerul Educației Naționale cu nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 659 din 16.02.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la capătul de cerere nr. x al cererii de chemare în judecată, vizând anularea actelor de executare formulate în dosarul de executare nr. 611/A/2011, emise de BEJ A. și a fost declinată competența de soluționare a acestui capăt de cerere formulat de contestatorul Ministerul Educației Naționale în contradictoriu cu intimatul B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței cu privire la primul capăt de cerere, privind contestație la executare cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu a sentinței civile nr. 2727/2010 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2009.

A fost respinsă excepția tardivității ca neîntemeiată, cu privire la primul capăt de cerere.

A fost disjuns primul capăt de cerere și s-a dispus formarea unui dosar separat cu termen la 04.05.2018, cu citarea părților.

Capătul de cerere disjuns a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2018, la data de 20.02.2018.

Prin sentința civilă nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2018, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu cu intimatul B., ca nefondată.

A fost obligat contestatorul să plătească intimatului suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a apreciat că prin solicitarea sa de explicitare a titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 2727/08.06.2010 în sensul că o nouă reintegrare nu mai este posibilă și nici plata drepturilor bănești în continuare nu mai are temei legal contestatorul tinde la corectarea dispozitivului titlului executoriu care s-ar putea face doar analizând anumite aspecte care vizează fondul cauzei. Modificarea dispozitivului în sensul solicitata de contestator ar conduce și la modificarea argumentelor instanței ceea ce ar echivala cu o încălcare a autorității de lucru judecat.

Împotriva acestei sentința a declarat recurs contestatorul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea recursului s-au arătat următoarele:

Instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosar, în caz contrar, ar fi observat că cererea de chemare în judecată nu se subscrie prevederilor art. 281

1

vechiul C. proc. civ., deoarece atât din cuprinsul contestației la executare unde a fost prezentat istoricul acestor dosare, cât și din înscrisurile depuse, rezultă că sentința civilă nr. 2727/2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2009 a fost pusă în executare. Așadar, Ministerul Educației Naționale nu mai datorează nicio sumă de bani creditorului B., debitul datorat acestuia fiind achitat.

În continuare recurentul-reclamant a prezentat succesiunea actelor emise în legătură cu situația intimatului.

A arătat că intimatul B. a fost numit prin concurs în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Ilfov prin OMECT nr. 3063/2006 și eliberat din funcție prin OMECI nr. 3861/06.05.2009, având ca temei legal O.U.G. nr. 37/2009. Împotriva acestui ordin a formulat atât cerere de suspendare a executării, cât și cerere în anulare a acestuia.

Pe cererea de suspendare, Curtea de Apel București, în dosarul x/2009, a pronunțat sentința civilă nr. 3575/28.10.2009 prin care a dispus suspendarea ordinului nr. 3861/06.05.2009. Fiind executorie de drept, sentința a fost pusă în executare prin OMECI nr. 6161/17.12.2009.

Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 2727/2010 pronunțată în dosarul nr. x/2009, având ca obiect anularea OMECI nr. 3861/06.05.2009, a dispus anularea actului administrativ și reintegrarea reclamantului pe funcția de inspector școlar general. Sentința a fost atacată cu recurs, iar înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2148/12.04.2011 a respins recursul ca nefondat. Prin OMECI nr. 6161/17.12.2009 s-a dispus în art. 1 revenirea pe funcția de inspector școlar general pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 3575/28.10.2009, iar în art. 2 i se suspendă exercitarea atribuțiilor de inspector școlar general până la reevaluarea condițiilor din contractul de management educațional.

În data de 08.01.2010, prin OMECTS nr. 3005/08.01.2010 s-a dispus:

Împotriva acestor două acte administrative, respectiv OMECI nr. 6161/17.12.2009 și OMECTS nr. 3005/08.01.2010 intimatul B. a formulat acțiune în anulare, în dosarul nr. x/2010.

In acest dosar, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 3559/24.09.2010 a dispus anularea art. 2 al ordinului nr. 6161/17.12.2009 și anularea Ordinului nr. 3005/2010. Sentința a fost atacată de minister cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte, în considerentele deciziei civile nr. 2835/18.05.2011 reține că este întemeiat motivul de recurs care privește dispoziția instanței de fond de a fi reintegrat domnul B. în funcție fără limită de timp, deoarece la data de 11 ianuarie 2010 expira durata contractului de management nr. x/2006 încheiat de părțile din proces astfel că, la data soluționării cauzei - 24.09.2010 nu se mai putea dispune reintegrarea; prin urmare a fost admis recursul, a fost modificată sentința atacată în sensul că se respinge capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului în funcția de inspector școlar general și se obligă pârâtul doar la plata drepturilor salariate pentru perioada 17.12.2009-11.01.2010.

Recurentul-contestator a concluzionează arătând că în prezenta contestație instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra actelor de executare din dosarul de executare nr. 611/2011, dacă mai au obiect, în raport de soluțiile pronunțate în alte dosare de instanță care au avut ca obiect executarea aceluiași titlu (dosarul nr. x/2013, dosarul nr. x/2015), pentru lămurirea legalității executării titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2727/2010 prin prisma actelor administrative existente, a normelor de drept incidente și a efectelor pe care le poate avea o hotărâre judecătorească. De fapt, se cerea o lămurire nu în sensul celor prevăzute de art. 281

1

vechiul C. proc. civ., ci asupra întinderii în timp a executării unui titlu.

Prin cea de a doua critică formulată, recurentul-contestator susține că instanța de fond a considerat în mod greșit că se impune respingerea contestației la executare pe motiv că hotărârea care face obiectul contestației la titlu ar avea putere de lucru judecat. În opinia recurentului nu pot fi invocate noi acte administrative sau hotărâri judecătorești, deoarece ne aflăm în situația unei contestații la executare, adică ne aflăm în prezența unor hotărâri judecătorești executate, dar, din punctul de vedere al creditorului, aflate în executare, fără limită de timp și cu somații de executare în care se calculează penalizări la penalizări pentru plata unor drepturi salariale și cheltuieli de executare. Recurentul-contestator apreciază că instanța de fond nu a analizat contestația în executare în integralitatea ei, altfel, ar fi observat că, tocmai aceste argumente au fost susținute în motivarea contestației la executare. De aici, solicitarea de anulare a actelor de executare de la momentul anului 2017, întrucât sentința civilă nr. 2727/2010 și decizia civilă nr. 2835/2011 au fost puse in executare sub aspectul plății drepturilor.

Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În primul rând se arată că în mod greșit se invocă prevederile actualului C. proc. civ. în condițiile în care contestația a fost întemeiată pe prevederile art. 399 și urm. din C. proc. civ. de la 1865.

Intimatul apreciază că recursul este nefondat iar din motivele formulate rezultă că recurentul contestator refuză să recunoască puterea executorie a unei hotărâri judecătorești definitive prin care a fost obligat la reintegrare și la plata drepturilor bănești aferente. În opinia intimatului titlul executoriu este clar și el nu mai poate fi pus în discuție iar așa-zisa revenire pe funcție realizată în luna decembrie 2009 nu poate fi considerată un act de executare a acestui titlu, pe de o parte pentru că aceasta a fost însoțită de suspendarea sa din funcție și, pe de altă parte, această reintegrare s-a realizat anterior hotărârii supuse executării astfel încât nu poate constitui un act de executare a respectivei hotărâri. Intimatul mai arată că Decizia nr. 2835/18.05.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2010 se referă la alte două ordine abuzive ale autorității publice și nu la ordinul nr. 3861 astfel încât nu este incidentă în speță.

În ceea ce privește ordinele ulterioare de detașare pe post, intimatul arată că acestea nu au nicio legătură cu litigiul de față întrucât respectivele ordine nu au fost emise în executarea hotărârii pe care dorește să o execute.

Mai arată și faptul că în condițiile în care a fost numit prin concurs terminarea contractului de management nu conduce automat la eliberarea sa din funcția de inspector ci acest lucru era condiționat de o reevaluare.

Solicită, totodată, plata cheltuielilor de judecată realizate în recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 281

1

din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în speță în raport de legea sub imperiul căreia a fost pronunțată hotărârea la care se referă contestația la executare, "În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice."

În raport de aceste prevederi legale Înalta Curte constată că instanța de fond a fost sesizată, alături de contestația la executare propriu-zisă, și cu o contestație la titlu, în condițiile articolului citat mai sus. Chiar dacă recurentul apreciază că cererea sa nu era întemeiată pe această prevedere legală se constată că instanța de judecată nu este ținută de temeiul de drept invocat de parte instanța de fond procedând, din acest punct de vedere, în mod corect în sensul că a disjuns contestația la executare propriu-zisă de contestația la titlu guvernată de art. 281

1

din C. proc. civ. de a 1865 dată fiind competența diferită de soluționare a celor două forme de contestație la executare.

Așadar, Înalta Curte constată că recurenta-intimată a solicitat, într-adevăr, ca instanța să se pronunțe pe întinderea în timp a dispozitivului sentinței civile nr. 2727/2010 dar, contrar celor susținute de recurent, această cerere este supusă prevederilor art. 281

1

din C. proc. civ. de la 1865.

Pe de altă parte, criticile recurentului referitoare la modalitatea în care instanța s-a pronunțat cu privire la această cerere de lămurire a întinderii în timp a dispozițiilor din cuprinsul sentinței nr. 2727/2010 referitoare la reintegrarea reclamantului și la plata drepturilor bănești sunt întemeiate.

Așa cum a arătat și recurenul-contestator, intimatul B. a fost numit prin concurs în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Ilfov prin OMECT nr. 3063/11.01.2006, fiind încheiat în acest sens contractul ce management din x/20.01.2006 pe o perioadă de 4 ani de la data emiterii ordinului de numire în funcție.

În cursul anului 2009, anterior expirării perioadei de valabilitate a contractului, intimatul a fost eliberat din funcție prin OMECI nr. 3861/06.05.2009, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009.

Împotriva acestui ordin intimatul a formulat atât cerere de suspendare a executării, cât și cerere în anulare a acestuia.

Cu privire la cererea de suspendare, Curtea de Apel București, a pronunțat, în dosarul x/2009, sentința civilă nr. 3575/28.10.2009 prin care a dispus suspendarea ordinului nr. 3861/06.05.2009.

Ca urmare a acestei sentințe a fost emis OMECI nr. 6161/17.12.2009 prin care s-a dispus revenirea intimatului în funcția de inspector școlar general și, totodată i-au fost suspendate atribuțiile până la reevaluarea condițiilor contractului de management educațional.

Ulterior, prin OMECTS nr. 3005/08.01.2010 s-a dispus: încetarea suspendării exercitării atribuțiilor funcției de inspector școlar general revenirea pe funcție; eliberarea intimatului B. din funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar județului Ilfov ca urmare a încetării contractului de management educațional la data de 11.01.2010; abrogarea OMECI nr. 6161/2009.

Aceste două ordine au fost contestate de intimat în cadrul dosarului nr. x/2010 In acest dosar, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 3559/24.09.2010 a dispus anularea art. 2 al ordinului nr. 6161/17.12.2009 și anularea Ordinului nr. 3005/2010. Sentința a fost atacată de Minister cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție. Înalta Curte, în considerentele deciziei civile nr. 2835/18.05.2011 reține că este întemeiat motivul de recurs care privește dispoziția de a fi reintegrat domnul B. în funcție fără limită de timp, deoarece la data de 11 ianuarie 2010 expira durata contractului de management nr. x/2006 încheiat de părțile din proces astfel că, la data soluționării cauzei - 24.09.2010 nu se mai putea dispune reintegrarea; În consecință a modificat sentința în sensul că a dispus respingerea capătului de cerere privind reintegrarea și a obligat la plata drepturilor salariale doar cu privire la perioada 17.12.2009-11.01.2010.

De asemenea, în cadrul acțiunii în anularea ordinului 3861/2009 Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 2727/2010 pronunțată în dosarul nr. x/2009, a dispus anularea actului administrativ, reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior și plata drepturilor bănești cuvenite, indexate, majorate și actualizate . Sentința a fost atacată cu recurs, iar înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2148/12.04.2011 a respins recursul ca nefondat.

Referitor al contestația la titlu, Înalta Curte constată că, având în vedere particularitățile statutului deținut de intimat la momentul emiterii ordinului nr. 3861/2009 nu rezultă cu claritate din dispozitivul și din considerentele sentinței nr. 2727/08.06.2010 dacă repunerea reclamantului în situația anterioară momentului emiterii ordinului nelegal trebuie să se facă cu nesocotirea termenului de patru ani pentru care a fost încheiat contractul de management sau, dimpotrivă, expirarea acestui contract este relevantă pentru întinderea în timp a obligațiilor instituite în sarcina pârâtului din respectivul litigiu.

Aceste aspecte nu au fost analizate în mod explicit de instanță la momentul pronunțării sentinței și nici cu ocazia soluționării recursului dar, pe de altă parte, ele sunt inerente măsurilor dispuse de instanță, în lipsa unei astfel de lămuriri dispozitivul rămânând imprecis, actele de executare a acestuia putând să dobândească un caracter arbitrar. Din acest motiv se impune, în baza art. 281

1

din C. proc. civ. din 1865 lămurirea întinderii dispozitivului sentinței nr. 2727/2010.

Cu privire la acest aspect Înalta Curte constată că la data emiterii ordinului nr. 3861/2009 între reclamant și Ministerul Educației Naționale exista un contract de management educațional încheiat pe o perioadă de 4 ani începând cu data de 11.01.2006, data la care reclamantul a fost numit în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Ilfov. În aceste condiții, funcția pentru care s-a dispus reintegrarea nu era o funcție deținută pe o perioadă nedeterminată ci o funcție deținută pe perioada 11.01.2006-11.01.2010.

Dispunând anularea actului nelegal prin care s-a luat măsura eliberării din funcție înainte de termen a reclamantului instanța de contencios administrativ a dispus și măsuri menite să asigure repunerea părților în situația anterioară or situația anterioară era aceea a unor raporturi afectate de un termen, acest aspect nefiind înlăturat de instanța de judecată întrucât nu făcea obiectul litigiului.

În cadrul recursului formulat împotriva sentinței nr. 2727/08.06.2010 au fost invocate critici referitoare la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul de management, instanța de control judiciar reținând, prin considerentele Deciziei nr. 2148/12.04.2011 următoarele:

"În ceea ce privește motivul de recurs referitor la încetarea contractului de management la expirarea termenului de 4 ani de la încheierea acestuia, respectiv la data de 11.01.2010 se constată că și acesta este nefondat. Astfel, din actele dosarului rezultă că ordinul atacat a fost emis înainte de ajungerea la termen a contractului de management, instanța fiind investită anterior termenului menționat (2 iunie 2009) și tocmai cu verificarea legalității măsurii de încetare a contractului înainte de termen, astfel încât este lipsit de relevanță faptul că în timpul judecății s-a împlinit termenul de 4 ani de durată a contractului"

Așadar analiza instanței de contencios administrativ a fost limitată la situația părților la momentul emiterii ordinului care făcea obiectul judecății, măsura reintegrării cu plata drepturilor bănești aferente trebuind să fie înțeleasă din perspectiva acestor limite. Reintegrarea nu a fost dispusă de instanță, în contextul acestui litigiu, ca o măsură cu efecte pentru viitor ci ca o măsură retroactivă, de înlăturare pentru trecut a efectelor ordinului prin care s-a dispus eliberarea înainte de termen a reclamantului din funcția de inspector școlar. Această "reintegrare" retroactivă nu putea să privească decât perioada cuprinsă între momentul emiterii ordinului nelegal și momentul ajungerii la termen a contractului de management educațional, după acest moment încetarea raporturilor dintre părți nemaifiind consecința actului anulat ci consecința încetării prin ajungere la termen a contractului de management.

În ceea ce privește decizia nr. 2835/18.05.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2010 se constată că în cadrul acesteia s-a apreciat că nu este posibilă reintegrarea reclamantului fără limită de timp în condițiile în care la data de 11 ianuarie 2010 a expirat durata contractului de management nr. x/2006 astfel că la data soluționării cauzei nu se mai putea dispune reintegrarea intimatului și, pe cale de consecință, nici drepturile salariale nu mai puteau fi acordate decât până la data de 11.01.2010.

Diferența de abordare între cele două litigii decurge dintr-o înțelegere diferită a terminologiei utilizate, în cadrul deciziei nr. 2835/18.05.2011 instanța având în vedere imposibilitatea dispunerii unei reintegrări înțeleasă ca măsură cu efecte pentru viitor (reținând, sub acest aspect, că o astfel de măsură nu mai poate fi dispusă după momentul ajungerii la termen a contractului de management) în timp ce în dosarul nr. x/2009 în care au fost pronunțate sentința nr. 2727/08.06.2010 și decizia nr. 2727/08.06.2010 reintegrarea a fost înțeleasă ca o măsură retroactivă, de natură să modifice pentru trecut raporturile dintre părți astfel încât să se înlăture efectele deja produse de actul nelegal (instanța precizând că a fost investită anterior momentului expirării contractului "și tocmai cu verificarea legalității măsurii de încetare a contractului înainte de termen").

În ciuda acestei divergențe de ordin terminologic, poziția instanțelor este una consecventă rezultând, din corecta înțelegere a acestor hotărâri, că anularea ordinului de eliberare din funcție impune repunerea părților în situația anterioară în sensul reintegrării retroactive în funcție a persoanei vătămate începând cu data emiterii ordinului nelegal dar numai până la momentul expirării contractului de management educațional care stătea la baza raporturilor acesteia cu Ministerul Educației Naționale și plata drepturilor bănești aferente acestei perioade.

Faptul că prin decizia nr. 2835/18.05.2011 instanța s-a pronunțat cu privire la alte ordine (respectiv ordinele emise ca urmare a suspendării ordinului nr. 3861/17.12.2009) nu prezintă relevanță întrucât problema de drept era identică și se referea la același contract de management educațional și la efectele ajungerii la termen a acestuia.

În concluzie, în speță se impune lămurirea întinderii dispozitivului sentinței nr. 2727/08.06.2010 în sensul precizării faptului că obligația de reintegrare și de plată a drepturilor bănești aferente este limitată în timp la data împlinirii termenului pentru care a fost încheiat contractul de management educațional nr. x/2006, respectiv 11.01.2010.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Va modifica sentința recurată în sensul că va admite contestația și va dispune lămurirea întinderii dispozitivului sentinței nr. 2727/08.06.2010 în sensul că măsura reintegrării și a plății drepturilor bănești se referă la perioada cuprinsă între momentul emiterii ordinului nr. 3861/2009 și data de 11.01.2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 2109/2018 din 4 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că:

Admite contestația.

Dispune lămurirea întinderii dispozitivului sentinței nr. 2727/08.06.2010 în sensul că măsura reintegrării și a plății drepturilor bănești se referă la perioada cuprinsă între momentul emiterii ordinului nr. 3861/2009 și data de 11.01.2010. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2020.