ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 14/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 20 ianuarie 2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean Botoșani și Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, a formulat contestație împotriva actului administrativ emis de Inspectoratul Școlar Județean Botoșani nr. P76 din 9 decembrie 2016, solicitând anularea actului administrativ contestat, admiterea contestației inițiale împotriva modului de organizare și a rezultatelor concursului pentru ocuparea postului de director al Colegiului Național "Mihai Eminescu" Botoșani, anularea rezultatului concursului și obligarea pârâtului la reluarea în totalitate a examenului pentru ocuparea postului de director al Colegiului Național "Mihai Eminescu" Botoșani, începând cu prima probă, respectiv cu Proba scrisă.

La primul termen de judecată, reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând și anularea art. 19 alin. (2) din Metodologia aprobată prin Ordinul MENCS nr. 5080 din 31 august 2016, motivat de faptul că interdicția de contestare a probei scrise și a probei "analiza curricumului vitae", încalcă liberul acces la justiție reglementat de art. 21 din Constituția României.

Acest din urmă capăt de cerere a fost disjuns, dispunându-se formarea dosarului nr. x/2017, înregistrat pe data de 28 aprilie 2017.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a Ordinului MENCS nr. 5080 din 31 august 2016, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani.

Prin Sentința nr. 650 din 2 mai 2017, Tribunalul Botoșani a declinat competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice București, cauză ce avea ca obiect anularea Ordinului nr. 5080/2016, în favoarea Curții de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017, din 19 mai 2017.

La termenul din 20 septembrie 2017, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinare.

Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

În mod greșit, prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, fără a intra în cercetarea fondului cauzei, plecând de la premisa lipsei procedurii prealabile și reținând că înscrisurile depuse la dosar în acest sens nu fac dovada efectuării procedurii prealabile.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, apreciind că înscrisul depus la dosarul cauzei de reclamant și intitulat "plângere prealabilă" nu are un număr de înregistrare la Ministerul Educației Naționale și Cercetării Șțiințifice și că nici din alte probe nu rezultă că acest înscris a fost înaintat pârâtului.

Mai mult, a mai reținut instanța că, din adresa nr. x din 30 martie 2017, depusă la dosar și cu privire la care reclamantul pretinde că ar cuprinde răspunsul la plângerea prealabilă, nu rezultă că aceasta ar fi un răspuns la plângerea înfățișată de acesta.

Înalta Curte nu poate împărtăși soluția judecătorului fondului pentru că reflectă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor normative aplicabile în speță, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."

În doctrina relevantă se apreciază că reglementarea procedurii administrative prealabile este pe deplin justificată, având ca scop atât protecția autorității publice emitente care, prin repararea eventualelor erori săvârșite cu ocazia emiterii actului, poate evita chemarea sa în judecată în calitate de pârât, suportarea unor cheltuieli suplimentare ori plata unor daune mai mari și chiar lezarea prestigiului său prin pierderea unui proces public, cât și pe cea particularului care are posibilitatea de a obține anularea actului printr-o procedură mai simplă și scutită de taxă de timbru.

De asemenea, în jurisprudența Curții Constituționale s-a arătat că norma în discuție reprezintă un mijloc de remediere a eventualei nelegalității a actului administrativ atacat, prin examinarea lui de către organul emitent sau de către organul ierarhic superior (Decizia nr. 184 din 6 martie 2007).

Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.

Ca atare, se poate observa faptul că voința legiuitorului a fost în sensul că interesul procesual nu mai este unul public, ci unul privat, mai precis al celui în favoarea căruia se recunoaște dreptul de a o invoca.

În cauza pendinte, recurentul a formulat plângere prealabilă la Ministerul Educației Naționale, plângere expediată prin poștă, conform recipisei existente la dosarul de recurs.

Ca atare, contrar celor statuate de judecătorul fondului, cererea de chemare judecată nu este inadmisibilă, în condițiile în care partea a respectat prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 136 din 25 septembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 ianuarie 2020.

GG - MM