ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin

sentința civilă nr. 220 din 18

octombrie 2010, Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și

fiscal a r

espins, ca

nefondată, cererea reclamantului I.B. de suspendare a executării Ordinului nr. 4787

din 25 august 2010 emis de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, prin care a fost suspendat din funcția publică de

inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea, până la

rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce va fi pronunțată în dosarul nr.

6707/121/2010 aflat pe rolul Tribunalului Galați în care reclamantul are

calitatea de inculpat pentru infracțiuni de corupție.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t)

din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului

administrativ în litigiu.

Astfel, a reținut instanța că natura

măsurii dispuse prin actul atacat nu constituie prin ea însăși un caz bine

justificat în condițiile în care clauza privind suspendarea de drept a

contractului de management (Cap. VIII – Modificarea contractului – filele 22-25

dosarul de fond), este în vigoare, nefiind relevant faptul că această clauză face

obiectul unui alt dosar aflat pe rolul instanței și nu există o hotărâre

judecătorească cu privire la constatarea nulității acesteia.

A reținut instanța că suspendarea

executării unui act administrativ reprezintă o garanție împotriva efectelor ireparabile,

pentru cei vătămați, iar simpla afirmație a reclamantului că sunt îndeplinite cerințele

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără să existe probe din care să

rezulte temeinica susținerilor, nu poate fi reținută.

Totodată, instanța a avut în vedere

că pârâtul nu a făcut altceva decât să aplice clauza contractuală prevăzută la art.

VIII din Contractul de management educațional în sensul suspendării de drept a

contractului în situația în care managerul educațional a fost trimis în

judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, în condițiile

în care reclamantul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de corupție în

dosarul nr. 6707/121/2010 aflat pe rolul Tribunalului Galați.

În ceea ce privește paguba iminentă,

instanța a reținut că nici această condiție nu este îndeplinită atât timp cât măsura

luată împotriva reclamantului (care nu este una de sancționare) este luată până

la soluționarea dosarului penal.

intimatului

Împotriva sentinței pronunțate de

Curtea de apel Galați a declarat recurs reclamantul I.B., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Susține recurentul-reclamant că, din

probele administrate rezultă fără echivoc faptul că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune

suspendarea executării Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului

și sportului nr. 4787 din 25 august 2010.

Sub aspectul îndeplinirii

condițiilor referitoare la existența cazului bine justificat și prevenirea

producerii unei pagube, recurentul-reclamant susține că, în urma suspendării

din funcție, au fost abandonate proiectele pe linie de învățământ și de

eficientizare a activității inspectoratului pe care le inițiase în baza

obligațiilor ce îi revin în temeiul contractului de management educațional

încheiat la data de 28 martie 2008 și având o durată de 4 ani.

Sub aspectul cazului bine

justificat, mai susține recurentul-reclamant că scopul urmărit de minister

constă în ocuparea postului pe criterii politice și că este cea de-a treia

suspendare dispusă de minister, în condițiile în care, prin hotărârile

judecătorești pronunțate în dosarele nr. 469/44/2010 și nr. 628/44/2010 ale

Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus suspendarea executării

ordinelor anterioare de suspendare din funcție.

Recurentul-reclamant susține că

măsura suspendării din funcție încalcă principiul prezumției de nevinovăție

prevăzut de art. 23 alin. (11) din Constituție și de art. 5

2

C.

proc. pen.

Recurentul-reclamant arată și faptul

că a introdus pe rolul Curții de Apel Galați (dosarul nr. 956/44/2010) acțiune

în constatarea nulității dispozițiilor art. VIII din Contractul de management

educațional, în temeiul cărora a fost emis ordinul contestat.

Totodată, recurentul-reclamant

susține că ordinul de suspendare a fost emis la data de 25 august 2010, în

condițiile în care comunicatul D.N.A. Galați refertior la trimiterea sa în

judecată a fost emis la data de 13 iulie 2010, ceea ce denotă nesiguranța

ministerului în privința legalității măsurii dispuse.

În final, recurentul-reclamant

expune prin comparație situația unui alt profesor care este inculpat în același

dosar nr. 6707/121/2010 al Tribunalului Galați, care a fost numit expert în

Ministerul Educației.

Pârâtul

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și susținând că în mod corect

instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că, prin ordinul contestat, ministerul nu a

făcut altceva decât să pună în aplicare dispozițiile clauzelor contractului de

management educațional semnat și asumat de către reclamant, iar prin actele

depuse în probațiune, nu rezultă care este prejudiciul suferit de reclamant

sau, eventual, de către inspectorat.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar la data de 13 aprilie 2011, recurentul-reclamant arată

că, prin sentința nr. 56 din 24 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 1134/44/2010,

Curtea de Apel Galați a dispus anularea Ordinului ministrului educației,

cercetării, tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010 și suspendarea

executării ordinului până la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Față de această

împrejurare, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului și, în

rejudecare, respingerea cererii ca rămasă fără obiect.

Analizând cauza, prin prisma

criticilor din recurs, în raport cu dispozițiile invocate de recurent, care se

circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 și, precum și în

raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Măsura suspendării executării actului

administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și

intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va

cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice

internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului

Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a

suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul

cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea

existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se

bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate

pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se

fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.

Pentru a se dispune măsura de

suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de

art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de

starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin.

(1) lit. ș) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau,

după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice

sau a unui serviciu public.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat constă în „

împrejurările legate de starea de

fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ”.

În cauză, recurentul-reclamant nu

contestă faptul că are calitatea de inculpat în dosarul nr.

6707/121/2010 aflat pe rolul

Tribunalului Galați, având ca obiect infracțiuni de corupție.

Totodată, ca urmare a acestei

împrejurări, este necontestat faptul că Ordinul ministrului educației,

cercetării, tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010 a fost emis în

temeiul art. VIII din Contractul de management educațional din 31 iulie 2008

încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și I.B. (filele

22-25 la dosarul de fond), conform căruia:

„Art. VIII. - Contractul de

management educațional se suspendă de drept în cazul în care împotriva

managerului educațional a fost formulată plângere penală sau a fost trimis în

judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la

rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești”.

În cadrul procedurii sumare

desfășurate în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de suspendare a

executării actului administrativ, față de dispozițiile citate din Contractul de

management educațional, susținerile recurentului-reclamant nu sunt de natură a

conduce la concluzia că în privința actului contestat (Ordinul ministrului

educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010) ar

exista, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o îndoială

serioasă în privința legalității care să răstoarne prezumția de legalitate de

care se bucură ordinul respectiv.

Fără a antama în fond legalitatea

actului contestat, Curtea constată că prezumția de legalitate a ordinului nu

poate fi răsturnată nici de modul în care vor fi continuate proiectele pe linie

de învățământ și de eficientizare a activității inspectoratului inițiate de

recurent, nici de suspiciunile reclamantului legate de ocuparea funcției pe

criterii politice, nici de intervalul de timp dintre data emiterii comunicatului

D.N.A. Galați referitor la trimiterea sa în judecată și data emiterii ordinului

și nici de conduita ministerului față de persoane aflate în situații similare.

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant

referitoare la suspendările anterioare ale ordinului ministrului, se constată

că, în dosarul nr. 469/44/2010 al Curții de Apel Galați – secția de contencios

administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea executării Ordinului

ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3560 din 31

martie 2010, prin care reclamantul a fost suspendat din funcție ca urmare a

formulării plângerii penale, iar în dosarul nr. 628/44/2010 al aceleiași

instanțe, s-a dispus anularea aceluiași Ordin nr. 3560 din 31 martie 2010.

Astfel fiind, aparența de legalitate a Ordinului ministrului educației,

cercetării, tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010 nu poate fi

afectată de hotărâri judecătorești definitive, iar nu irevocabile, pronunțate

cu privire la legalitatea unui alt ordin.

Totodată, prezumția de legalitate a

ordinului în litigiu nu este afectată de introducerea unei acțiuni în constatarea

nulității dispozițiilor art. VIII din Contractul de management educațional, atâta

timp cât litigiul respectiv nu a fost soluționat prin hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă.

În același sens, în cadrul cererii de

suspendare a executării Ordinului ministrului educației, cercetării,

tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010, față de împrejurările de

fapt și în prezența dispozițiilor în vigoare ale art. VIII din Contractul de

management educațional, prezumția de legalitate a actului nu este răsturnată de

hotărârea definitivă pronunțată de Curtea de Apel Galați, ca instanță de fond,

în dosarul

nr. 1134/44/2010 având ca obiect atât anularea, cât și suspendarea

executării Ordinului respectiv.

Sub aspectul condiției

referitoare la prevenirea unei pagube iminente în sensul art. 14 alin. (1) cu

referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, se constată că

recurentul-reclamant s-a rezumat la a susține că este îndeplinită această

condiție, fără a oferi argumente suplimentare și fără a depune la dosarul

cauzei nicio dovadă în acest sens.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de apel este legală și

temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul

declarat de I.B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.B. împotriva

sentinței civile nr. 220 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 aprilie 2011.