ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2192/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 220 din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal a r espins, ca nefondată, cererea reclamantului I.B. de suspendare a executării Ordinului nr. 4787 din 25 august 2010 emis de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin care a fost suspendat din funcția publică de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Vrancea, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești ce va fi pronunțată în dosarul nr. 6707/121/2010 aflat pe rolul Tribunalului Galați în care reclamantul are calitatea de inculpat pentru infracțiuni de corupție.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ în litigiu. Astfel, a reținut instanța că natura măsurii dispuse prin actul atacat nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat în condițiile în care clauza privind suspendarea de drept a contractului de management (Cap. VIII – Modificarea contractului – filele 22-25 dosarul de fond), este în vigoare, nefiind relevant faptul că această clauză face obiectul unui alt dosar aflat pe rolul instanței și nu există o hotărâre judecătorească cu privire la constatarea nulității acesteia.

A reținut instanța că suspendarea executării unui act administrativ reprezintă o garanție împotriva efectelor ireparabile, pentru cei vătămați, iar simpla afirmație a reclamantului că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, fără să existe probe din care să rezulte temeinica susținerilor, nu poate fi reținută. Totodată, instanța a avut în vedere că pârâtul nu a făcut altceva decât să aplice clauza contractuală prevăzută la art. VIII din Contractul de management educațional în sensul suspendării de drept a contractului în situația în care managerul educațional a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, în condițiile în care reclamantul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de corupție în dosarul nr. 6707/121/2010 aflat pe rolul Tribunalului Galați.

În ceea ce privește paguba iminentă, instanța a reținut că nici această condiție nu este îndeplinită atât timp cât măsura luată împotriva reclamantului (care nu este una de sancționare) este luată până la soluționarea dosarului penal. 2. Cererea de recurs și apărările intimatului Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel Galați a declarat recurs reclamantul I.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

Susține recurentul-reclamant că, din probele administrate rezultă fără echivoc faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010. Sub aspectul îndeplinirii condițiilor referitoare la existența cazului bine justificat și prevenirea producerii unei pagube, recurentul-reclamant susține că, în urma suspendării din funcție, au fost abandonate proiectele pe linie de învățământ și de eficientizare a activității inspectoratului pe care le inițiase în baza obligațiilor ce îi revin în temeiul contractului de management educațional încheiat la data de 28 martie 2008 și având o durată de 4 ani.

Sub aspectul cazului bine justificat, mai susține recurentul-reclamant că scopul urmărit de minister constă în ocuparea postului pe criterii politice și că este cea de-a treia suspendare dispusă de minister, în condițiile în care, prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele nr. 469/44/2010 și nr. 628/44/2010 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus suspendarea executării ordinelor anterioare de suspendare din funcție. Recurentul-reclamant susține că măsura suspendării din funcție încalcă principiul prezumției de nevinovăție prevăzut de art. 23 alin. (11) din Constituție și de art. 5 2 C. proc. pen. Recurentul-reclamant arată și faptul că a introdus pe rolul Curții de Apel Galați (dosarul nr. 956/44/2010) acțiune în constatarea nulității dispozițiilor art. VIII din Contractul de management educațional, în temeiul cărora a fost emis ordinul contestat.

Totodată, recurentul-reclamant susține că ordinul de suspendare a fost emis la data de 25 august 2010, în condițiile în care comunicatul D.N.A. Galați refertior la trimiterea sa în judecată a fost emis la data de 13 iulie 2010, ceea ce denotă nesiguranța ministerului în privința legalității măsurii dispuse. În final, recurentul-reclamant expune prin comparație situația unui alt profesor care este inculpat în același dosar nr. 6707/121/2010 al Tribunalului Galați, care a fost numit expert în Ministerul Educației.

Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și susținând că în mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că, prin ordinul contestat, ministerul nu a făcut altceva decât să pună în aplicare dispozițiile clauzelor contractului de management educațional semnat și asumat de către reclamant, iar prin actele depuse în probațiune, nu rezultă care este prejudiciul suferit de reclamant sau, eventual, de către inspectorat.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 13 aprilie 2011, recurentul-reclamant arată că, prin sentința nr. 56 din 24 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 1134/44/2010, Curtea de Apel Galați a dispus anularea Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010 și suspendarea executării ordinului până la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Față de această împrejurare, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea cererii ca rămasă fără obiect. 4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma criticilor din recurs, în raport cu dispozițiile invocate de recurent, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 și, precum și în raport cu dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare. Măsura suspendării executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.

Pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat constă în „ împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

În cauză, recurentul-reclamant nu contestă faptul că are calitatea de inculpat în dosarul nr. 6707/121/2010 aflat pe rolul Tribunalului Galați, având ca obiect infracțiuni de corupție. Totodată, ca urmare a acestei împrejurări, este necontestat faptul că Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010 a fost emis în temeiul art. VIII din Contractul de management educațional din 31 iulie 2008 încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului și I.B. (filele 22-25 la dosarul de fond), conform căruia: „Art. VIII. - Contractul de management educațional se suspendă de drept în cazul în care împotriva managerului educațional a fost formulată plângere penală sau a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești”.

În cadrul procedurii sumare desfășurate în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, față de dispozițiile citate din Contractul de management educațional, susținerile recurentului-reclamant nu sunt de natură a conduce la concluzia că în privința actului contestat (Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010) ar exista, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, o îndoială serioasă în privința legalității care să răstoarne prezumția de legalitate de care se bucură ordinul respectiv.

Fără a antama în fond legalitatea actului contestat, Curtea constată că prezumția de legalitate a ordinului nu poate fi răsturnată nici de modul în care vor fi continuate proiectele pe linie de învățământ și de eficientizare a activității inspectoratului inițiate de recurent, nici de suspiciunile reclamantului legate de ocuparea funcției pe criterii politice, nici de intervalul de timp dintre data emiterii comunicatului D.N.A. Galați referitor la trimiterea sa în judecată și data emiterii ordinului și nici de conduita ministerului față de persoane aflate în situații similare.

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant referitoare la suspendările anterioare ale ordinului ministrului, se constată că, în dosarul nr. 469/44/2010 al Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus suspendarea executării Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 3560 din 31 martie 2010, prin care reclamantul a fost suspendat din funcție ca urmare a formulării plângerii penale, iar în dosarul nr. 628/44/2010 al aceleiași instanțe, s-a dispus anularea aceluiași Ordin nr. 3560 din 31 martie 2010. Astfel fiind, aparența de legalitate a Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010 nu poate fi afectată de hotărâri judecătorești definitive, iar nu irevocabile, pronunțate cu privire la legalitatea unui alt ordin.

Totodată, prezumția de legalitate a ordinului în litigiu nu este afectată de introducerea unei acțiuni în constatarea nulității dispozițiilor art. VIII din Contractul de management educațional, atâta timp cât litigiul respectiv nu a fost soluționat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. În același sens, în cadrul cererii de suspendare a executării Ordinului ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4787 din 25 august 2010, față de împrejurările de fapt și în prezența dispozițiilor în vigoare ale art. VIII din Contractul de management educațional, prezumția de legalitate a actului nu este răsturnată de hotărârea definitivă pronunțată de Curtea de Apel Galați, ca instanță de fond, în dosarul nr. 1134/44/2010 având ca obiect atât anularea, cât și suspendarea executării Ordinului respectiv.

Sub aspectul condiției referitoare la prevenirea unei pagube iminente în sensul art. 14 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, se constată că recurentul-reclamant s-a rezumat la a susține că este îndeplinită această condiție, fără a oferi argumente suplimentare și fără a depune la dosarul cauzei nicio dovadă în acest sens. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de Curtea de apel este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul declarat de I.B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.B. împotriva sentinței civile nr. 220 din 18 octombrie 2010 a Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.