ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2814/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 517

din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de

reclamantul I.I. și, pe cale de consecință, a dispus anularea

Ordinului nr. 5527 din 7 octombrie 2009, emis de Ministerul Educației,

Cercetării și Inovării cu repunerea reclamantului în

funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 5527 din 7

octombrie 2009.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că din preambulul actului

administrativ contestat rezultă că acesta a fost emis în aplicarea

prevederilor art. 20 alin. (2), art. 31 si art. 101 alin. (2) din Legea nr.

128/1997, dispunându-se ca, începând cu data de 07 octombrie 2009, să

înceteze detașarea reclamantului in funcția de inspector școlar

general adjunct la Inspectoratul Școlar al Județului Gorj.

Împotriva

acestui ordin, reclamantul a formulat plângere prealabilă, care nu a fost

soluționată de către emitentul actului nici până la data

pronunțării hotărârii.

Cu

referire la acest aspect, pârâtul a invocat excepția

prematurității acțiunii, motivată de faptul că

reclamantul s-a adresat instanței mai înainte de termenul de 30 de zile,

prevăzut de lege pentru soluționarea plângerii prealabile.

Instanța

a stabilit că, faptul că până la data introducerii acțiunii

în justiție - 14 octombrie 2009, nu s-a scurs termenul de 30 de zile

prevăzut de lege în favoarea autorității administrative, nu

justifică soluția propusă de pârât, aceea de respingere a

cererii ca prematur introdusă, din moment ce, la data

pronunțării asupra excepției invocate de pârât, termenul de 30

de zile era împlinit, iar pârâtul nu-și îndeplinise obligația de a

rezolva reclamația, astfel cum prevede art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În

exercitarea controlului legalității ordinului contestat instanța

de fond a constatat că reclamantul a fost detașat pentru anul

2008-2009 în funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean Gorj prin Ordinul nr. 4387 din 17 iunie 2009.

Această

detașare a fost prelungită prin Ordinul nr. 4934 din 31 august 2009,

începând cu data de 01 septembrie 2009, până la organizarea concursului de

către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării,

dar nu mai târziu de sfârșitul anului școlar 2009-2010.

Instanța de fond, având în vedere aceste aspecte și

dispozițiile legale menționate, a constatat că pentru încetarea

măsurii detașării era necesară îndeplinirea unuia din cele

două evenimente, fie sfârșitul anului școlar 2009-2010, fie

organizarea concursului pe post, niciunul dintre acestea neavând loc în

cauză.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului (M.E.C.T.S.) a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenta a

arătat, în esență, că, pe de o parte s-a respins în mod

greșit excepția prematurității acțiunii, iar pe de

altă parte că hotărârea a fost dată cu interpretarea

și aplicarea greșită a legii.

Recurentul a arătat că

pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune, dreptul trebuie să

fie actual, să nu fie supus unui termen sau unei condiții suspensive,

și că având în vedere că termenul de soluționare a

plângerii prealabile este de 30 de zile, consideră că dreptul

material la acțiune s-a născut la data de 15 noiembrie 2009, iar

reclamantul a formulat acțiunea în instanță înainte de împlinirea

termenului prevăzut de lege.

Asupra fondului s-a arătat că d

etașarea în interesul

învățământului este o măsură dispusă de

către ministerul educației, în baza prerogativelor prevăzute de

lege, în vederea organizării în mod eficient al bunului mers al

administrației publice.

Recurentul mai arată că la încetarea perioadei în care

reclamantul se află în concediu medical acesta se poate întoarce la

catedră, postul său fiind rezervat.

Mai mult, prin detașarea reclamantului la inspectoratul școlar

în funcția de inspector școlar general adjunct s-a urmărit

realizarea interesului învățământului

prin

organizarea și coordonarea procesului de

învățământ, asigurarea calității acestuia, gestionarea

și administrarea eficientă și efectivă a resurselor umane

și materiale, fapt care în mod practic a fost mai puțin realizabil în

condițiile în care reclamantul se afla în concediu medical.

Recurentul critica hotărârea instanței de fond și sub

aspectul că aceasta constată nelegalitatea Ordinului nr. 5527 din 07

octombrie 2010 fără a verifică dacă, la data emiterii

actului administrativ cu caracter unilateral a existat baza legală,

respectiv dacă au fost respectate prevederile legale a căror punere

în executare s-a realizat.

În

fine, recurentul apreciază că ordinul nr. 5527/2009 privind încetarea

detașării profesorului I.I., din funcția de inspector

școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar al Județului Gorj

a fost emis în conformitate cu prevederile legale cuprinse în preambulul

său iar cel care a dispus măsura detașării poate să

dispună, în interesul învățământului și măsura

încetării detașării.

Examinând

cauza și sentința atacată în raport cu actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Situația

de fapt, expusă în considerentele de față, a fost corect

reținută de instanța de fond, aspect necontestat de către recurent.

În

privința incidenței motivului de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că susținerile autorității

recurente nu pot fi primite.

Judecătorul

fondului a interpretat și aplicat corect atât dispozițiile legale

care vizează excepția prematurității acțiunii invocată

de pârât cât și cele care vizează fondul pricinii.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care

stabilesc caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, această

procedură reprezentând o condiție de admisibilitate a acțiunii

în contencios administrativ, termenul în care autoritatea publică poate rezolva

sesizarea administrativă este de 30 de zile.

Doctrina

și jurisprudența în materie au statuat în mod constant că faptul

că până la data introducerii acțiunii în justiție nu s-a scurs

termenul de 30 de zile, prevăzut de lege în favoarea autorității

administrative, nu justifică soluția de respingere a cererii ca

prematur formulată.

Apare

ca nerelevant faptul că la data introducerii acțiunii – 14 octombrie 2009

- nu expirase termenul de 30 de zile înlăuntrul căruia ministerul

putea să dea un răspuns reclamației administrative înregistrate

la această autoritate la 15 octombrie 2009, din moment ce nici la data pronunțării

pe excepție – 14 decembrie 2009 – un asemenea răspuns nu fusese comunicat

reclamantului.

În

condițiile în care finalitatea prevederilor legale care instituie procedura

prealabilă administrativă era îndeplinită, soluția de

respingere a excepției în discuție este corectă și legală.

Asupra

fondului, este de necontestat că în temeiul art. 31 din Legea nr. 128/1997

(în forma în vigoare la data emiterii ordinului contestat) că eliberarea din

funcțiile de conducere prevăzute la art. 20 din aceeași lege se

face de către cei care au dispus numirea, în condițiile legii,

însă nu aceasta este problema asupra căreia instanța a dat dezlegare,

ci aceea că încetarea detașării, prin Ordinul nr. 5527 din 7

octombrie 2009, s-a dispus cu încălcarea condițiilor stabilite prin

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului

didactic, dispoziții legale enunțate de altfel atât în preambulul cât

și în cuprinsul Ordinului de detașare a reclamantului în funcția

de inspector general adjunct la Inspectoratul Școlar al Județului Gorj.

Nefiind

îndeplinite la momentul dispunerii încetării detașării, nici condiția

organizării concursului pe post de către Ministerul Educației,

Cercetării și Inovării și nici cea privind sfârșitul

anului școlar 2009-2010, nefăcându-se dovada de către autoritatea

pârâtă că măsura încetării detașării a fost

luată în interesul învățământului, concluzia firească

a fost aceea a aplicării dispozițiilor art. 18 alin. (1) cu referire

la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată.

Pentru cele punctate, văzând

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1)

din Legea contenciosului administrativ, precum și art. 274 alin. (1) C.

proc. civ. și dovezile aflate la fila 27 din prezentul dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva sentinței civile

nr. 517 din 18 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata în

favoarea intimatului a sumei de 470 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 mai 2010.