ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4664/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 10 noiembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamantul D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și Inspectoratul Școlar Județean D.,

anularea Ordinul din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării

și Inovării (M.E.C.I.), decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de către Inspectoratul

Școlar Județean D. (IȘJ D.) și decizia nr. 6409 din 31 august 2009 emisă de către

Inspectoratul Școlar Județean D., suspendarea Ordinului din 30 septembrie 2009 emis

de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și a deciziei nr. 1849 din 08

septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Școlar Județean D. până la soluționarea irevocabilă

a acțiunii în anulare și obligarea pârâtelor la repunerea în situația anterioară,

la plata drepturilor salariale pe perioada 30 septembrie 2009 până la data reîncadrării

efective, precum și la plata de daune morale.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul

Școlar Județean D. a încetat contractul de management, iar prin Ordinul din 30

septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării s-a dispus

eliberarea sa din funcția de director al Liceului Teoretic H.C. din Craiova, pentru

faptul că prin decizia nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de Inspectoratul

Școlar Județean D. îi fusese acordat un punctaj de 57,50 puncte, ceea ce a atras

acordarea calificativului nesatisfăcător.

În opinia reclamantului,

calificativul acordat nu corespunde stării de fapt reale, deoarece în anul anterior

obținuse calificative maxime și îi fusese acordată o diplomă de excelență.

A arătat că actele administrative

contestate sunt nelegale, deoarece nu i-au fost comunicate niciodată, ele fiind

comunicate doar liceului, reclamantul aflându-se internat în spital și ulterior

în concediu medical.

Aflând din presă de demiterea

sa, a atacat actele în cauză, însă în procedura prealabilă i-au fost respinse ca

tardive.

A solicitat suspendarea

executării actelor administrative contestate, motivat de faptul că i-au fost produse

prejudicii de natură morală și materială, apreciind că sunt îndeplinite condițiile

pentru acordarea suspendării.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată, iar în ce privește cererea de suspendare a executării actului

administrativ, a arătat că măsura luată față de reclamant este temeinică și legală,

iar cererea de suspendare este practic nemotivată.

fond.

Prin încheierea din 7

decembrie 2009, Curtea de Apel a admis cererea de suspendare a executării actelor

administrative contestate, formulată de reclamantul D.M. și a dispus suspendarea

Ordinului din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educație, Cercetării și Inovării

și a deciziei nr. 1849 din 08 septembrie 2009 emisă de către Inspectoratul Județean

D., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea actului.

După examinarea cererii

de suspendare formulată în cauză, Curtea de Apel a constatat temeinicia acesteia,

reținând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv:

cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Sub aspectul cazului bine

justificat, prima instanță a constatat că reclamantul prin acțiunea introductivă

invocă aspecte de nelegalitate a actelor a căror anulare se solicită, aspecte ce

pot fi subsumate unor cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. (1) lit. s)

din Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurări legate de necomunicarea actelor administrative,

care sunt de natură să creeze o îndoiala serioasă în privința legalității actelor

administrative.

Sub aspectul existenței

unei pagube iminente, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

drept prejudiciu material viitor, previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public, prima instanță

a reținut că îndeplinirea acestei condiții nu poate fi analizată decât subsumat

noțiunii de „prejudiciu material viitor, previzibil”, deoarece reclamantul solicită

protejarea îndreptățirii sale la funcția ocupată, iar nu și sub aspectul perturbării

previzibile și grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu

public, deoarece acest aspect excede interesului reclamantului afirmat în acțiunea

introductivă.

A apreciat astfel prima

instanță că eventuala executare a actului administrativ contestat prin care s-a

dispus eliberarea din funcția este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de

ordin material, constând în lipsirea drepturilor salariale ce i se cuvin, acesta

fiind singurul mijloc prin care reclamantul își asigură întreținerea, precum și

prejudicii de natură morală.

Alături de argumentele

expuse mai sus, instanța a avut în vedere și Recomandarea nr. R/89/8 din 13

septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind

protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Ținând seama de considerentele

de ordin legal expuse în prezenta hotărâre, de recomandările Comitetului de Miniștri

și pentru a evita excesul de putere din partea angajatorului, precum și în raport

de circumstanțele cauzei, Curtea a apreciat că executarea actului administrativ

este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecințe în patrimoniul

reclamantului și în ceea ce privește imaginea sa publică.

Curtea a reținut că executarea

propriu-zisă și efectivă a dispoziției de eliberare din funcție trebuie să se realizeze

numai după ce justiția s-a pronunțat și a stabilit legalitatea actelor administrative

contestate.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, considerând-o

netemeinică.

În motivele de recurs

se critică soluția instanței de fond deoarece nu sunt îndeplinite condițiile pentru

a fi admisă suspendarea actului administrativ emis.

Motivarea instanței privind

îndeplinirea cerinței cazului bine justificat prin „necomunicarea actelor administrative”

se consideră că nu se subscrie definiției date de legiuitor „cazului bine justificat”

și legalitatea unui act nu poate fi contestată pentru aspectele legate de procedura

comunicării.

În mod greșit, instanța

de fond a considerat a fi îndeplinită condiția cazului bine justificat prin echivalarea

legalității unui act de cerințele ulterioare emiterii lui, respectiv de comunicarea

actului.

În ceea ce privește cea

de-a doua condiție, a pagubei iminente, instanța de fond nu a constatat dacă din

împrejurările cauzei rezultă un prejudiciu material viitor dar previzibil.

S-a susținut că nu poate

fi reținută o pagubă iminentă nici în cazul reclamantului care s-a întors la catedra

pe care a avut-o rezervată la unitatea de învățământ, nici în cazul unității de

învățământ.

Referitor la recomandările

la care se referă instanța, s-a opinat că nu sunt aplicabile speței pentru că recomandările

nu se interpretează în sensul că suspendarea unui act administrativ se dispune prin

simpla formulare a unei cereri de suspendare, ci recomandarea vizează producerea

de daune grave particularilor, aspect care nu este incident în cauză, iar instanța

de fond a considerat că simplele afirmații ale reclamantului sunt suficiente pentru

admiterea acțiunii.

Ordinul a cărui suspendare

se solicită se bucură de prezumția de legalitate care nu poate fi răsturnată prin

invocarea unor argumente care țin de fondul cauzei.

Dacă se obține calificativ

nesatisfăcător, prin „decizia administrativă” nu se face decât punerea în aplicare

a legii, respectiv eliberarea din funcție.

S-a depus la dosar certificatul

emis de Curtea de Apel Craiova nr. 2985/54/2009 din 18 iunie 2010.

recurs.

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

În fața instanței de fond

s-a solicitat, între altele, suspendarea Ordinului din 30 septembrie 2009 emis de

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și a deciziei nr. 1849 din 8

septembrie 2009 emisă de Inspectoratul Școlar Județean D. iar prin încheiere atacată

s-a dispus suspendarea acestora până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.

Într-adevăr, actul administrativ

unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el

însuși titlu executoriu.

Suspendarea actului administrativ,

ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă

o situație de excepție de la regula executării din oficiu.

În temeiul art. 15 din

Legea nr. 554/2004, suspendarea actului administrativ se poate solicita și prin

cererea adresată instanței competente pentru anularea actului atacat, dar dacă sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul

bine justificat și paguba iminentă.

„Cazul bine justificat”

este definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate

de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ.

În speță, această condiție

este îndeplinită pentru că reclamanta a invocat motive de nelegalitate ale actelor

atacate.

În cadrul cererii de suspendare

nu se poate face o analiză a acestor motive pentru că ele vor fi analizate de instanța

care verifică legalitatea actului contestat, dar în cazul suspendării textul legii

cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

„Paguba iminentă”, cea

de-a doua condiție cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui

act administrativ, este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, republicată,

ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Din probele administrate

rezultă și îndeplinirea condiției „pagubei iminente” pentru că prin executarea actului

administrativ s-ar produce reclamantului un prejudiciu material viitor și previzibil

și nu este necesară îndeplinirea și a condiției privind perturbarea previzibilă

gravă a funcționării unei autorități publice.

Referitor la critica din

motivele de recurs ce vizează inaplicabilitatea Recomandării R/89/8 a Comitetului

de Miniștri și Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului

Europei se constată că acestea sunt nefondate.

Instanța de fond a făcut,

în mod corect, referiri la acestea pentru că ele recomandă luarea de măsuri provizorii

în cazul în care executarea unei decizii administrative este de natură să provoace

daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, astfel încât executarea

deciziilor administrative să țină seama de interesele și drepturile persoanelor

particulare.

Însă, aceste referiri

au fost precedate de o analiză a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004, care dau posibilitatea suspendării unui act administrativ în măsura în

care se dovedesc cele două condiții cumulativ.

Mai mult, la dosar s-a

depus și dovada soluționării acțiunii în anulare de către instanța de fond și prin

sentința civilă nr. 230 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, a fost anulat

Ordinul din 30 septembrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării

și deciziile nr. 1849 din 8 septembrie 2009 și nr. 6409 din 31 august 2009 emise

ale Inspectoratului Școlar Județean D. a fost dispusă reintegrarea reclamantului

în funcția deținută anterior și a obligat pârâtul Inspectoratul Școlar Județean

D. la plata de drepturi salariale începând cu 30 septembrie 2009 și până la reintegrarea

efectivă.

De aceea, în baza

art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului împotriva încheierii

din 07 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2010.