ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3812/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3812/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 428 din 9 noiembrie 2009

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta C.N.C. în

contradictoriu

cu pârâtele A.N.S.V.S.A. și D.S.V.S.A. Olt, a anulat Ordinul nr. 69577 din 23

aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A., a dispus reintegrarea reclamantei în funcția

deținută anterior și a obligat pârâta să achite reclamantei toate drepturile de

natură salarială începând cu data eliberării din funcție și până la

reîncadrarea efectivă.

Pentru a pronunța această soluție instanța

de fond a reținut că r

eclamanta și-a

întemeiat acțiunea în mod generic pe dispozițiile Legii nr.

188/1999 și

cele ale Legii nr. 554/2004, însă analiza conținutului acesteia conduce la concluzia

că, aceasta se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 9 alin. (

4) și (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât s-a

solicitat anularea actului administrativ

emis în baza unei ordonanțe a

guvernului.

Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității

acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de D.S.V.S.A. Olt ca neîntemeiate.

S-a mai constatat că prin Ordinul

Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 69577 din 23 aprilie 2009 s-a dispus eliberarea

reclamantei din funcția de director executiv adjunct a D.S.V.S.A. Olt, începând

cu data de 23 aprilie 2009, acordându-se un preaviz de 30 de zile

calendaristice.

Ordinul a fost întemeiat pe

dispozițiile Legii nr. 188/1999, O.G. nr. 42/2004, O.U.G. nr. 37/2009 și H.G. nr.

130/2006.

Din analiza ordinului contestat

rezultă că la baza adoptării măsurii de eliberare din funcția publică se află

exclusiv reorganizarea statuată prin actul normativ cu putere de lege,

respectiv art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009.

Curtea de apel a mai reținut

că dispozițiile actului normativ în aplicarea

căruia acesta a fost emis, au

fost declarate neconstituționale.

Efectele deciziei Curții

Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și

nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de

neconstituționalitate,

iar pe de altă parte, prin intermediul

mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție,

art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 9 alin. (4) din Legea

nr. 554/2004 și în alte cauze.

Instanța de fond a mai apreciat că,

în mod distinct, ordinul atacat conținea și un alt motiv de nelegalitate, și

anume acela al neaplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2009.

Potrivit acestui act normativ „Persoanele care ocupă funcții de conducere în

instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării vor fi

trecute pe un post vacant

în cadrul

structurii organizatorice aprobate potrivit legii.

Împotriva hotărârii instanței de

fond pârâtele A.N.S.V.S.A. și D.S.V.S.A. Olt au declarat recurs criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

I. A.N.S.V.S.A., în motivarea

recursului arată că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal fiind

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De asemenea, recurenta apreciază că

în cauza de față plângerea prealabilă este obligatorie și poate fi exercitată

oricând înainte de intentarea acțiunii în fața instanței de contencios

administrativ.

Întrucât solicitarea intimatei -

reclamante a fost de anulare a Ordinului nr. 69577 din 23 aprilie 2009 emis de

Președintele A.N.S.V.S.A. rezultă că în speță nu sunt incidente prevederile

art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta nu a contestat o

ordonanță sau dispoziții dintr-o ordonanță, așa cum în mod neîntemeiat a

reținut instanța de fond.

Este adevărat că în cadrul acțiunii

în anularea Ordinului nr. 69577 din 23 aprilie 2009 emis de Președintele

A.N.S.V.S.A. intimata-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a

unei ordonanțe de urgență, aspect care însă nu face incidente în cauză

dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care se referă la

contestarea unei ordonanțe sau unor dispoziții dintr-o ordonanță.

Recurenta mai învederează că temeiul

legal al emiterii ordinului au fost dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, astfel a

procedat în conformitate cu aceste dispoziții legale imperative, în vigoare la

acel moment, cu respectarea întocmai și în tot a termenelor și condițiilor

prevăzute în O.U.G. nr. 37/2009.

Întrucât, atât ilegalitatea

obiectivă cât și ilegalitatea subiectivă a unui act administrativ cu executare

imediată sau prin operațiuni determinate ca număr sau durată se apreciază la

momentul emiterii sale, rezultă că ordinul contestat, fiind emis la data de 23

aprilie 2009 în baza unor dispoziții legale imperative în vigoare la acel

moment, este temeinic și legal.

De asemenea, recurenta mai apreciază

ca fiind netemeinică și nelegală și reținerea instanței în sensul că „ordinul

emis conținea și un alt motiv de nelegalitate, și anume acela al nerespectării

dispozițiilor art. 4 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2009"

II. D.S.V.S.A. Olt în recursul

formulat susține că instanța de fond a apreciat că instituția D.S.V.S.A. Olt,

chiar dacă nu este emitenta ordinului de demitere, are calitate procesuală,

întrucât funcția intimatei reclamantă se regăsește în structura organizatorică.

Or, tocmai acesta este motivul

pentru care instituția nu are calitate procesuală pasivă, întrucât funcția de Director

executiv adjunct nu se mai regăsește în organigrama D.S.V.S.A. Olt.

De fapt, calitatea procesuală pasivă

presupune existența unei identități între pârât și cel care este obligat în

același raport juridic.

Deoarece solicitarea intimatei reclamante

a fost de anulare a Ordinului Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 69577, rezultă că

în cazul de față nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr.

554/2004, întrucât aceasta nu a contestat o ordonanță sau dispoziții dintr-o

ordonanță.

Instanța de fond a reținut aceste

aspecte, vis-a-vis de faptul că intimata

reclamantă

a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009, dar, în

opinia noastră, acest aspect nu duce la aplicarea în cauză a dispozițiilor art.

7 alin. (5)

din Legea nr. 554/2004, care se referă strict la contestarea

unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

În cauză este necontestat că Ordinul

nr. 69577 din 23 aprilie 2009 a fost emis de către președintele A.N.S.V.S.A. ca

urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice care, la art. III alin. (1)

și (3) a stabilit că:

„(1) Funcțiile publice, funcțiile

publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă

calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor

și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență,

care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se

desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență.

(3) La expirarea termenului prevăzut

la alin. (1) din prezenta ordonanță de urgență, serviciile publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la

prezenta ordonanță de urgență vor fi conduse de un director coordonator al

serviciului public deconcentrat. Directorul coordonator este ajutat de unul sau

mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează”.

De asemenea, este necontestat că

prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a

unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat

că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare

a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate,

fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din

Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(…) nu pot afecta regimul

instituțiilor fundamentale ale statului(…)”.

Or, a argumentat Curtea

Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria

funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director

executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că O.U.G.

nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of.

nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a

fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și

26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea

conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au

constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității

căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.

În plus, Curtea Constituțională a

reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat

și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile

sale sunt general obligatorii.

În esență, instanța de fond a

motivat că actul administrativ atacat – Ordinul nr. 69577 din 23 aprilie 2009,

este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia

Curtea Constituțională a statuat că este afectată de un viciu de

neconstituționalitate.

De cealaltă parte, autoritatea

publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanța de fond, a

susținut, în esență, că legalitatea unui act administrativ trebuie să fie

verificată în raport cu cadrul legal în vigoare la data emiterii actului

administrativ și nu în funcție de evenimente survenite ulterior, precum

declararea neconstituționalității sau abrogarea actului normativ în temeiul

căruia a fost emis actul administrativ respectiv, ceea ce este parțial

adevărat.

Într-adevăr, având în vedere că

actul administrativ este emis pentru organizarea executării legii sau aplicarea

în concret a legii, deci în baza și în limitele legii, rezultă că instanța

trebuie să-și limiteze verificarea conformității actului administrativ cu

legea, raportându-se la data emiterii sau adoptării actului administrativ.

Art. 126 alin. (6) din Constituție

și art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

completările și modificările ulterioare, au instituit o soluție juridică nouă,

de natură să lipsească de efecte juridice un act administrativ care a fost dat

în baza unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanță care au fost declarate ca

fiind neconstituționale.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1)-(4)

din Legea nr. 554/2004:

„1) Persoana vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe

poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de

excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este

constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

2) Instanța de contencios

administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere

motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

3) După pronunțarea Curții

Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă

termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost

declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz

contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.

4) În situația în care decizia de

declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă

cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios

administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an,

calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul

Oficial al României, Partea I”.

Deci, cu alte cuvinte, un act

administrativ care a fost dat în baza unei ordonanțe sau dispoziție dintr-o

ordonanță declarată ulterior neconstituțională, poate fi lipsit de efectele

sale, dacă este atacat în termenele prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004,

cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

De asemenea, Înalta Curte constată

că instanța de fond în mod corect a respins excepția inadmisibilității acțiunii

pentru lipsa procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive

a D.S.V.S.A. Olt, reținând că acestea sunt neîntemeiate.

În concluzie, Înalta Curte va

menține soluția instanței de fond, urmând să respingă recursurile formulate ca

fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de A.N.S.V.S.A.

și de D.S.V.S.A. Olt, împotriva sentinței civile nr. 428 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23

septembrie 2010.