ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3812/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 428 din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.N.C. în contradictoriu cu pârâtele A.N.S.V.S.A. și D.S.V.S.A. Olt, a anulat Ordinul nr. 69577 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A., a dispus reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior și a obligat pârâta să achite reclamantei toate drepturile de natură salarială începând cu data eliberării din funcție și până la reîncadrarea efectivă.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că r eclamanta și-a întemeiat acțiunea în mod generic pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 și cele ale Legii nr. 554/2004, însă analiza conținutului acesteia conduce la concluzia că, aceasta se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 9 alin. ( 4) și (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât s-a solicitat anularea actului administrativ emis în baza unei ordonanțe a guvernului. Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de D.S.V.S.A. Olt ca neîntemeiate. S-a mai constatat că prin Ordinul Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 69577 din 23 aprilie 2009 s-a dispus eliberarea reclamantei din funcția de director executiv adjunct a D.S.V.S.A.

Olt, începând cu data de 23 aprilie 2009, acordându-se un preaviz de 30 de zile calendaristice. Ordinul a fost întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, O.G. nr. 42/2004, O.U.G. nr. 37/2009 și H.G. nr. 130/2006. Din analiza ordinului contestat rezultă că la baza adoptării măsurii de eliberare din funcția publică se află exclusiv reorganizarea statuată prin actul normativ cu putere de lege, respectiv art. III alin. (1) și alin. (11) din O.U.G. nr. 37/2009. Curtea de apel a mai reținut că dispozițiile actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis, au fost declarate neconstituționale.

Efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, art. 31 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 și în alte cauze. Instanța de fond a mai apreciat că, în mod distinct, ordinul atacat conținea și un alt motiv de nelegalitate, și anume acela al neaplicării dispozițiilor art. 4 alin. (1)-(3) din O.U.G. nr. 1/2009. Potrivit acestui act normativ „Persoanele care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtele A.N.S.V.S.A. și D.S.V.S.A. Olt au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. I. A.N.S.V.S.A., în motivarea recursului arată că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De asemenea, recurenta apreciază că în cauza de față plângerea prealabilă este obligatorie și poate fi exercitată oricând înainte de intentarea acțiunii în fața instanței de contencios administrativ. Întrucât solicitarea intimatei - reclamante a fost de anulare a Ordinului nr. 69577 din 23 aprilie 2009 emis de Președintele A.N.S.V.S.A.

rezultă că în speță nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta nu a contestat o ordonanță sau dispoziții dintr-o ordonanță, așa cum în mod neîntemeiat a reținut instanța de fond. Este adevărat că în cadrul acțiunii în anularea Ordinului nr. 69577 din 23 aprilie 2009 emis de Președintele A.N.S.V.S.A. intimata-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a unei ordonanțe de urgență, aspect care însă nu face incidente în cauză dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care se referă la contestarea unei ordonanțe sau unor dispoziții dintr-o ordonanță. Recurenta mai învederează că temeiul legal al emiterii ordinului au fost dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009, astfel a procedat în conformitate cu aceste dispoziții legale imperative, în vigoare la acel moment, cu respectarea întocmai și în tot a termenelor și condițiilor prevăzute în O.U.G. nr. 37/2009. Întrucât, atât ilegalitatea obiectivă cât și ilegalitatea subiectivă a unui act administrativ cu executare imediată sau prin operațiuni determinate ca număr sau durată se apreciază la momentul emiterii sale, rezultă că ordinul contestat, fiind emis la data de 23 aprilie 2009 în baza unor dispoziții legale imperative în vigoare la acel moment, este temeinic și legal. De asemenea, recurenta mai apreciază ca fiind netemeinică și nelegală și reținerea instanței în sensul că „ordinul emis conținea și un alt motiv de nelegalitate, și anume acela al nerespectării dispozițiilor art. 4 alin. (1)-(3) din O.U.G.

nr. 1/2009" II. D.S.V.S.A. Olt în recursul formulat susține că instanța de fond a apreciat că instituția D.S.V.S.A. Olt, chiar dacă nu este emitenta ordinului de demitere, are calitate procesuală, întrucât funcția intimatei reclamantă se regăsește în structura organizatorică. Or, tocmai acesta este motivul pentru care instituția nu are calitate procesuală pasivă, întrucât funcția de Director executiv adjunct nu se mai regăsește în organigrama D.S.V.S.A. Olt. De fapt, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel care este obligat în același raport juridic. Deoarece solicitarea intimatei reclamante a fost de anulare a Ordinului Președintelui A.N.S.V.S.A. nr. 69577, rezultă că în cazul de față nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta nu a contestat o ordonanță sau dispoziții dintr-o ordonanță.

Instanța de fond a reținut aceste aspecte, vis-a-vis de faptul că intimata reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 37/2009, dar, în opinia noastră, acest aspect nu duce la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care se referă strict la contestarea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În cauză este necontestat că Ordinul nr. 69577 din 23 aprilie 2009 a fost emis de către președintele A.N.S.V.S.A.

ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice care, la art. III alin. (1) și (3) a stabilit că: „(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezenta ordonanță de urgență, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulți adjuncți, în limita numărului de posturi care se desființează”. De asemenea, este necontestat că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului(…)”. Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

În esență, instanța de fond a motivat că actul administrativ atacat – Ordinul nr. 69577 din 23 aprilie 2009, este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituționalitate. De cealaltă parte, autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanța de fond, a susținut, în esență, că legalitatea unui act administrativ trebuie să fie verificată în raport cu cadrul legal în vigoare la data emiterii actului administrativ și nu în funcție de evenimente survenite ulterior, precum declararea neconstituționalității sau abrogarea actului normativ în temeiul căruia a fost emis actul administrativ respectiv, ceea ce este parțial adevărat.

Într-adevăr, având în vedere că actul administrativ este emis pentru organizarea executării legii sau aplicarea în concret a legii, deci în baza și în limitele legii, rezultă că instanța trebuie să-și limiteze verificarea conformității actului administrativ cu legea, raportându-se la data emiterii sau adoptării actului administrativ. Art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările și modificările ulterioare, au instituit o soluție juridică nouă, de natură să lipsească de efecte juridice un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanță care au fost declarate ca fiind neconstituționale.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004: „1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. 2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond.

3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. 4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I”. Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanțe sau dispoziție dintr-o ordonanță declarată ulterior neconstituțională, poate fi lipsit de efectele sale, dacă este atacat în termenele prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004, cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a D.S.V.S.A. Olt, reținând că acestea sunt neîntemeiate. În concluzie, Înalta Curte va menține soluția instanței de fond, urmând să respingă recursurile formulate ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de A.N.S.V.S.A. și de D.S.V.S.A. Olt, împotriva sentinței civile nr. 428 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2010.