ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4937/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.M.R.

a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună: 1) Anularea Ordinului Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor din 25 iunie 2008 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița; 2) Obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu ar fi fost emis ordinul nelegal; 3) Reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută anterior; 4) Obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor să emită ordinul de numire a reclamantului în funcția publică de inspector șef adjunct al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița; 5) Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 16 mai 2001 a susținut și câștigat concursul pentru postul de inspector șef al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița, fiind numit prin Ordinul Președintelui autorității pârâte din 24 mai 2001 în această funcție publică pe o perioadă de probă de 3 luni. Prin Ordinul din 11 septembrie 2001 emis de același președinte, reclamantul a fost definitivat în această funcție publică de conducere. La data de 1 septembrie 2006, reclamantul a fost suspendat la cerere din funcția publică de conducere de director executiv al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița, pentru a beneficia de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani.

Prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor din 1 ianuarie 2006, ca urmare a suspendării reclamantului din funcție a fost promovată temporar din această funcție o altă persoană, promovare care a încetat prin Ordinul aceluiași emitent din 30 iulie 2007, motivat de faptul că această funcție nu se mai regăsește în statul de funcții aprobat de conducerea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. Ulterior a fost organizat concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere de inspector șef adjunct al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița, fiind numită definitiv în funcția de conducere o altă persoană.

Prin notificarea din 22 mai 2008 Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor i-a comunicat reclamantului preavizul de 30 de zile iar prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor din 25 iunie 2008 reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița. Reclamantul apreciază că ordinul de eliberare din funcție este lovit de nulitate absolută. Deși, temeiul eliberării din funcția publică a fost reducerea postului ocupat, în realitate, nu a avut loc o reducere a personalului și nici a postului pretins redus, schimbându-se doar denumirea postului din director executiv, în inspector șef adjunct.

Prin întâmpinarea formulată pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a invocat excepția prematurității acțiunii, pe considerentul că reclamantul a formulat acțiunea introductivă direct la instanța de contencios administrativ, fără a sesiza autoritatea cu o plângere prealabilă în condițiile legii. Pârâta a mai susținut și că acțiunea este inadmisibilă în raport și de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2008. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4129 din 14 noiembrie 2009 a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată.

A admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea Ordinului din 15 iunie 2008 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a obligat pârâta la reintegrarea reclamantului în funcția publică similară celei deținute anterior, respectiv aceea de comisar șef adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița. Totodată, a obligat pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor bănești, reprezentând drepturile salariale cuvenite pentru funcția din care a fost eliberat, inclusiv indexările și majorările de care reclamantul ar fi beneficiat începând cu data de 30 iunie 2008 și până la reintegrarea efectivă.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: În ceea ce privește îndeplinirea procedurii prealabile s-a reținut că s-a făcut dovada exercitării acesteia prin înscrisul de la dosar din care rezultă fără echivoc că reclamantul a solicitat Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor revocarea Ordinului din 25 iunie 2008, astfel că a apreciat excepția prematurității acțiunii ca nefondată. S-a reținut că este nefondată și excepția inadmisibilității acțiunii întrucât cererea de chemare în judecată a reclamantului respectă cerințele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că acțiunea este întemeiată, deoarece postul ocupat de reclamant, respectiv acela de director executiv al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița la momentul emiterii ordinului atacat, se regăsește în noua organigramă al acestui oficiu, însă cu o denumire diferită, aceea de inspector șef adjunct.

Din analiza comparativă a fișelor postului celor două posturi s-a reținut că acestea, în realitate, sunt echivalente, astfel că pârâtul nu a adus argumente și nu a administrat probe care să ducă la concluzia unei modificări reale și efective în proporție de peste 50% a atribuțiilor postului, iar avizarea concursului pentru noua funcție nu probează, prin ea însăși, reorganizarea activității pârâtei. Prima instanță reține și faptul că pârâta avea obligația, conform art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, să rezerve postul reclamantului pe perioada suspendării raportului de serviciu, cu ocuparea acestuia temporar până la revenirea pe post a reclamantului.

Pe cale de consecință, instanța de fond a considerat că Ordinul din 25 iunie 2008 este nelegal, impunându-se anularea acestuia și reintegrarea reclamantului în funcția publică de comisar șef adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița în temeiul art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. Întrucât pe parcursul procesului au avut loc modificarea denumirii funcției cât și a Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița conform dispozițiilor art. 7 din H.G. nr. 284/2009, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de comisar șef adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița, cu obligarea la emiterea unui ordin în acest sens precum și la plata drepturilor bănești sub forma drepturilor salariale, în conformitate cu dispozițiile art. 106 din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 30 iunie 2008 și până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. Prin cererea de recurs se aduc, în esență, următoarele critici sentințe atacate: - în mod greșit instanța de fond a apreciat că atribuțiile specifice postului de director executiv sunt asemănătoare cu cele ale postului de inspector șef adjunct, deși la momentul intrării în vigoare a H.G. nr. 748/2007, abrogată ulterior prin H.G. nr. 284/2009, au avut loc modificări de formă, respectiv modificarea denumirii structurii regionale, dar mai ales de fond, prin modificarea atribuțiilor aferente posturilor existente la nivelul instituției, atât la nivel central, cât și la nivel regional și teritorial în proporție mai mare de 50%, schimbându-se inclusiv condițiile specifice de ocupare a funcției respective.

Se arată că instanța, în lipsa unor criterii legale în baza cărora să decidă în privința procentajului de peste 50% a modificărilor operate la nivelul atribuțiilor fișelor de post, a ponderii responsabilităților care le incumbă, în mod eronat a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, cu atât mai mult cu cât actul administrativ contestat a fost emis în baza dispozițiilor art. 97 și 99 din același act normativ, coroborat cu prevederile H.G. nr. 748/2007. De asemenea, se susține că în mod eronat s-a dispus reintegrarea în funcția similară celei deținute anterior, respectiv a celei de comisar șef adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița întrucât nu există echivalență în ceea ce privește atribuțiile celor două posturi.

Mai mult, funcția pentru care s-a solicitat reintegrarea nu mai există, acțiunea reclamantului fiind lipsită de obiect . - instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 97 și 99 din Legea nr. 188/1999, care au reprezentat temeiurile de drept ale eliberării reclamantului din funcția publică, făcând aprecieri asupra legalității ordinului contestat care nu corespund prevederilor menționate. Se precizează că ordinul contestat și-a produs pe deplin efectele, determinat fiind de organizarea autorității pârâte printr-o hotărâre a Guvernului, act normativ a cărui legalitate nu a fost contestată de către reclamant în prezenta cauză, iar instanța nu a fost învestită cu analiza acestei hotărâri.

- instanța de fond în mod greșit a înlăturat apărările cu incidență în cauză, care au vizat faptul că în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 37/2009, funcțiile de conducere în discuție nu mai intră sub incidența Legii nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici. Intimatul reclamant a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Se menționează, în esență, că în mod corect s-a apreciat că funcția în discuție a fost redenumită prin acte normative succesive însă, din analiza comparativă a atribuțiilor, a reieșit că acestea sunt aceleași, fapt ce a determinat admiterea acțiunii. Se susține și faptul că excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată nu poate fi reținută ca fiind fondată întrucât nu a fost formulată în primul ciclu procesual ci doar în recurs.

Precizează intimatul-reclamant și faptul că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 97 și 99 din Legea nr. 188/1999. De asemenea, în mod corect au fost înlăturate apărările legate de incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 întrucât acestea au fost declarate neconstituționale. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de apărările intimatului - reclamant, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. La emiterea Ordinului din 25 iunie 2008 al Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză, s-au avut în vedere dispozițiile H.G.

nr. 748/2007, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, și prevederile art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5), alin. (6), alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată (r 2), privind statutul funcționarilor publici. Cum modul de organizare și funcționare a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a fost stabilit prin H.G. nr. 748/2007, în vigoare la data emiterii ordinului contestat, în raport de aceste dispoziții se va analiza legalitatea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză, fiind nefondate criticile privind incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009. Potrivit art. 6 din acest act normativ, structura organizatorică a Autorității este prevăzută în Anexa I, în raport de care Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș cuprinde județele Argeș, Dâmbovița, Teleorman, Giurgiu, cu sediul în Municipiul Pitești.

În conformitate cu art. 7 din același act normativ Autoritatea are în subordine 12 inspectorate regionale pentru protecția consumatorilor, ca entități cu personalitate juridică, a căror structură organizatorică include oficiile județene pentru protecția consumatorilor și pe cel al Municipiului București, ca entități fără personalitate juridică. Inspectoratele regionale pentru protecția consumatorilor sunt conduse de inspectori șefi, iar oficiile județene pentru protecția consumatorilor se reorganizează prin ordin al președintelui Autorității, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat, și sunt coordonate de inspectori șefi adjuncți. Potrivit art. 7 alin. (2), (3), (4) din H.G.

nr. 748/2007, Inspectoratele Regionale pentru protecția Consumatorilor sunt conduse de inspectori șefi, având un număr maxim de 690 de posturi, iar Oficiile Județene pentru Protecția Consumatorilor sunt coordonate de inspectori șefi adjuncți, cu încadrarea numărului maxim de posturi aprobat ca urmare a reorganizării prin ordin al președintelui Autorității. Deci modul de reorganizare a Oficiilor Județene pentru Protecția Consumatorilor reprezintă un atribut al președintelui Autorității, acestuia revenindu-i competența de a stabili și modul de ocupare a funcțiilor, posturilor prevăzute în organigrama acestor oficii județene. Astfel cum rezultă din prezentarea rezumativă a situației de fapt, pentru postul de inspector șef adjunct al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița s-a organizat concurs, la care reclamantul nu a participat, împrejurare necontestată.

Având în vedere considerentele expuse, este evident că a avut loc o reorganizare a instituției publice, respectiv a Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița, cu atât mai mult cu cât acesta și-a pierdut și personalitatea juridică, fiind inclus în subordinea altei autorități, respectiv Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, astfel că în mod corect au fost reținute prin ordinul contestat dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999. Pe de altă parte, este necontestat că H.G. nr. 748/2007, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și ordinul președintelui acestei Autorități de reorganizare a oficiilor județene pentru protecția consumatorilor nu au constitut obiectul vreunei acțiuni la instanța de contencios administrativ cu privire la legalitatea lor în tot sau în parte.

Prin urmare, cât timp nu a fost contestată legalitatea actului normativ în baza căruia a fost reorganizată Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, criticile privind oportunitatea sau efectivitatea acestei noi organizări nu mai pot fi aduse în discuție în această cauză, cu atât mai mult cu cât obiectul acesteia este diferit. Prin urmare, în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că atribuțiile aferente funcției publice de inspector șef adjunct sau modificat mai puțin de 50% față de atribuțiile funcției de director executiv precum și faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, în lipsa și a unor criterii legale și obiective care să permită analiza comparativă a atribuțiilor fișei postului de director executiv cu cea a inspectorului șef adjunct.

Mai mult, greșit s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția de comisar șef adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița, funcție considerată similară celei deținute anterior, fără a se ține seama de faptul că de la momentul eliberării din funcție și până la data pronunțării sentinței atacate, funcția de director executiv nu mai exista în statul de funcții. Ținând seama de considerentele expuse, prima instanță a interpretat și analizat eronat dispozițiile legale care au constituit temeiul de drept al emiterii Ordinului din 25 iunie 2008 a cărui anulare se solicită.

Întrucât, așa cum s-a reținut a avut loc o reorganizare a activității Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița, fiind redus postul ocupat de reclamant, justificată de modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50%, conform art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, se apreciază că ordinul contestat este legal și în consecință se va respinge acțiunea formulată de reclamant. Prin urmare, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) Teza a I-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și pe fond va respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței civile 4129 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și pe fond respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.