ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4937/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4937/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.M.R. a chemat în judecată Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor solicitând instanței ca prin hotărârea

pe care o va pronunța să dispună:

1) Anularea Ordinului

Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor din 25

iunie 2008 prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de conducere

de director executiv al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița;

2) Obligarea pârâtei la

plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și

cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu ar fi fost emis

ordinul nelegal;

3) Reintegrarea reclamantului

în funcția publică deținută anterior;

4) Obligarea pârâtei Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor să emită ordinul de numire a reclamantului

în funcția publică de inspector șef adjunct al Oficiului Județean pentru Protecția

Consumatorilor Dâmbovița;

5) Obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că la data de 16 mai 2001 a susținut și câștigat concursul

pentru postul de inspector șef al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor

Dâmbovița, fiind numit prin Ordinul Președintelui autorității pârâte din 24 mai

2001 în această funcție publică pe o perioadă de probă de 3 luni.

Prin Ordinul din 11

septembrie 2001 emis de același președinte, reclamantul a fost definitivat în această

funcție publică de conducere.

La data de 1

septembrie 2006, reclamantul a fost suspendat la cerere din funcția publică de conducere

de director executiv al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița,

pentru a beneficia de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2

ani.

Prin Ordinul Președintelui

Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor din 1 ianuarie 2006, ca urmare

a suspendării reclamantului din funcție a fost promovată temporar din această funcție

o altă persoană, promovare care a încetat prin Ordinul aceluiași emitent din 30

iulie 2007, motivat de faptul că această funcție nu se mai regăsește în statul de

funcții aprobat de conducerea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Ulterior a fost organizat

concursul pentru ocuparea funcției publice de conducere de inspector șef adjunct

al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița, fiind numită definitiv

în funcția de conducere o altă persoană.

Prin notificarea din

22 mai 2008 Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor i-a

comunicat reclamantului preavizul de 30 de zile iar prin Ordinul Președintelui Autorității

Naționale pentru Protecția Consumatorilor din 25 iunie 2008 reclamantul a fost eliberat

din funcția publică de conducere de director executiv al Oficiului Județean pentru

Protecția Consumatorilor Dâmbovița.

Reclamantul apreciază

că ordinul de eliberare din funcție este lovit de nulitate absolută. Deși, temeiul

eliberării din funcția publică a fost reducerea postului ocupat, în realitate, nu

a avut loc o reducere a personalului și nici a postului pretins redus, schimbându-se

doar denumirea postului din director executiv, în inspector șef adjunct.

Prin întâmpinarea formulată

pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a invocat excepția

prematurității acțiunii, pe considerentul că reclamantul a formulat acțiunea introductivă

direct la instanța de contencios administrativ, fără a sesiza autoritatea cu o plângere

prealabilă în condițiile legii.

Pârâta a mai susținut

și că acțiunea este inadmisibilă în raport și de dispozițiile art. 8 din Legea

nr. 554/2008.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

4129 din 14 noiembrie 2009 a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca nefondată.

A admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea Ordinului din 15 iunie 2008

emis de Președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a obligat

pârâta la reintegrarea reclamantului în funcția publică similară celei deținute

anterior, respectiv aceea de comisar șef adjunct al Comisariatului Județean pentru

Protecția Consumatorilor Dâmbovița.

Totodată, a obligat pârâta

la plata către reclamant a despăgubirilor bănești, reprezentând drepturile salariale

cuvenite pentru funcția din care a fost eliberat, inclusiv indexările și majorările

de care reclamantul ar fi beneficiat începând cu data de 30 iunie 2008 și până la

reintegrarea efectivă.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește îndeplinirea

procedurii prealabile s-a reținut că s-a făcut dovada exercitării acesteia prin

înscrisul de la dosar din care rezultă fără echivoc că reclamantul a solicitat Autorității

Naționale pentru Protecția Consumatorilor revocarea Ordinului din 25 iunie 2008,

astfel că a apreciat excepția prematurității acțiunii ca nefondată.

S-a reținut că este nefondată

și excepția inadmisibilității acțiunii întrucât cererea de chemare în judecată a

reclamantului respectă cerințele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește fondul

cauzei instanța a reținut că acțiunea este întemeiată, deoarece postul ocupat de

reclamant, respectiv acela de director executiv al Oficiului Județean pentru Protecția

Consumatorilor Dâmbovița la momentul emiterii ordinului atacat, se regăsește în

noua organigramă al acestui oficiu, însă cu o denumire diferită, aceea de inspector

șef adjunct. Din analiza comparativă a fișelor postului celor două posturi s-a reținut

că acestea, în realitate, sunt echivalente, astfel că pârâtul nu a adus argumente

și nu a administrat probe care să ducă la concluzia unei modificări reale și efective

în proporție de peste 50% a atribuțiilor postului, iar avizarea concursului pentru

noua funcție nu probează, prin ea însăși, reorganizarea activității pârâtei.

Prima instanță reține

și faptul că pârâta avea obligația, conform art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

privind statutul funcționarilor publici, să rezerve postul reclamantului pe perioada

suspendării raportului de serviciu, cu ocuparea acestuia temporar până la revenirea

pe post a reclamantului.

Pe cale de consecință,

instanța de fond a considerat că Ordinul din 25 iunie 2008 este nelegal, impunându-se

anularea acestuia și reintegrarea reclamantului în funcția publică de comisar șef

adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița în

temeiul art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Întrucât pe parcursul

procesului au avut loc modificarea denumirii funcției cât și a Oficiului Județean

pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița conform dispozițiilor art. 7 din H.G.

nr. 284/2009, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de comisar

șef adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița,

cu obligarea la emiterea unui ordin în acest sens precum și la plata drepturilor

bănești sub forma drepturilor salariale, în conformitate cu dispozițiile art. 106

din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 30 iunie 2008 și până la reintegrarea

efectivă.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Autoritatea Națională pentru

Protecția Consumatorilor.

Prin cererea de recurs

se aduc, în esență, următoarele critici sentințe atacate:

- în mod greșit instanța

de fond a apreciat că atribuțiile specifice postului de director executiv sunt asemănătoare

cu cele ale postului de inspector șef adjunct, deși la momentul intrării în vigoare

a H.G. nr. 748/2007, abrogată ulterior prin H.G. nr. 284/2009, au avut loc modificări

de formă, respectiv modificarea denumirii structurii regionale, dar mai ales de

fond, prin modificarea atribuțiilor aferente posturilor existente la nivelul instituției,

atât la nivel central, cât și la nivel regional și teritorial în proporție mai mare

de 50%, schimbându-se inclusiv condițiile specifice de ocupare a funcției respective.

Se arată că instanța,

în lipsa unor criterii legale în baza cărora să decidă în privința procentajului

de peste 50% a modificărilor operate la nivelul atribuțiilor fișelor de post, a

ponderii responsabilităților care le incumbă, în mod eronat a reținut că în speță

sunt aplicabile dispozițiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, privind

statutul funcționarilor publici, cu atât mai mult cu cât actul administrativ contestat

a fost emis în baza dispozițiilor art. 97 și 99 din același act normativ, coroborat

cu prevederile H.G. nr. 748/2007.

De asemenea, se susține

că în mod eronat s-a dispus reintegrarea în funcția similară celei deținute anterior,

respectiv a celei de comisar șef adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția

Consumatorilor Dâmbovița întrucât nu există echivalență în ceea ce privește atribuțiile

celor două posturi. Mai mult, funcția pentru care s-a solicitat reintegrarea nu

mai există, acțiunea reclamantului fiind lipsită de obiect .

- instanța de fond a interpretat

în mod eronat dispozițiile art. 97 și 99 din Legea nr. 188/1999, care au reprezentat

temeiurile de drept ale eliberării reclamantului din funcția publică, făcând aprecieri

asupra legalității ordinului contestat care nu corespund prevederilor menționate.

Se precizează că ordinul contestat și-a produs pe deplin efectele, determinat fiind

de organizarea autorității pârâte printr-o hotărâre a Guvernului, act normativ a

cărui legalitate nu a fost contestată de către reclamant în prezenta cauză, iar

instanța nu a fost învestită cu analiza acestei hotărâri.

- instanța de fond în

mod greșit a înlăturat apărările cu incidență în cauză, care au vizat faptul că

în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 37/2009, funcțiile de conducere în discuție

nu mai intră sub incidența Legii nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici.

Intimatul reclamant a

formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Se menționează, în esență,

că în mod corect s-a apreciat că funcția în discuție a fost redenumită prin acte

normative succesive însă, din analiza comparativă a atribuțiilor, a reieșit că acestea

sunt aceleași, fapt ce a determinat admiterea acțiunii.

Se susține și faptul că

excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată nu poate fi reținută

ca fiind fondată întrucât nu a fost formulată în primul ciclu procesual ci doar

în recurs.

Precizează intimatul-reclamant

și faptul că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor

art. 97 și 99 din Legea nr. 188/1999.

De asemenea, în mod corect

au fost înlăturate apărările legate de incidența în cauză a dispozițiilor O.U.G.

nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 întrucât acestea au fost declarate neconstituționale.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de apărările intimatului

- reclamant, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi

expuse.

La emiterea Ordinului

din 25 iunie 2008 al Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor,

a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză, s-au avut în vedere dispozițiile

H.G. nr. 748/2007, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru

Protecția Consumatorilor, și prevederile art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1)

lit. b), alin. (3), alin. (5), alin. (6), alin. (7) din Legea nr. 188/1999, republicată

(r 2), privind statutul funcționarilor publici.

Cum modul de organizare

și funcționare a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a fost stabilit

prin H.G. nr. 748/2007, în vigoare la data emiterii ordinului contestat, în raport

de aceste dispoziții se va analiza legalitatea actului administrativ a cărui anulare

s-a solicitat în prezenta cauză, fiind nefondate criticile privind incidența în

cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009.

Potrivit art. 6 din acest

act normativ, structura organizatorică a Autorității este prevăzută în Anexa I,

în raport de care Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș cuprinde

județele Argeș, Dâmbovița, Teleorman, Giurgiu, cu sediul în Municipiul Pitești.

În conformitate cu

art. 7 din același act normativ Autoritatea are în subordine 12 inspectorate regionale

pentru protecția consumatorilor, ca entități cu personalitate juridică, a căror

structură organizatorică include oficiile județene pentru protecția consumatorilor

și pe cel al Municipiului București, ca entități fără personalitate juridică. Inspectoratele

regionale pentru protecția consumatorilor sunt conduse de inspectori șefi, iar oficiile

județene pentru protecția consumatorilor se reorganizează prin ordin al președintelui

Autorității, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat, și sunt coordonate

de inspectori șefi adjuncți.

Potrivit art. 7 alin.

(2), (3), (4) din H.G. nr. 748/2007, Inspectoratele Regionale pentru protecția Consumatorilor

sunt conduse de inspectori șefi, având un număr maxim de 690 de posturi, iar Oficiile

Județene pentru Protecția Consumatorilor sunt coordonate de inspectori șefi adjuncți,

cu încadrarea numărului maxim de posturi aprobat ca urmare a reorganizării prin

ordin al președintelui Autorității.

Deci modul de reorganizare

a Oficiilor Județene pentru Protecția Consumatorilor reprezintă un atribut al președintelui

Autorității, acestuia revenindu-i competența de a stabili și modul de ocupare a

funcțiilor, posturilor prevăzute în organigrama acestor oficii județene.

Astfel cum rezultă din

prezentarea rezumativă a situației de fapt, pentru postul de inspector șef adjunct

al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița s-a organizat concurs,

la care reclamantul nu a participat, împrejurare necontestată.

Având în vedere considerentele

expuse, este evident că a avut loc o reorganizare a instituției publice, respectiv

a Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița, cu atât mai mult

cu cât acesta și-a pierdut și personalitatea juridică, fiind inclus în subordinea

altei autorități, respectiv Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor

Argeș, astfel că în mod corect au fost reținute prin ordinul contestat dispozițiile

art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

Pe de altă parte, este

necontestat că H.G. nr. 748/2007, privind organizarea și funcționarea Autorității

Naționale pentru Protecția Consumatorilor și ordinul președintelui acestei Autorități

de reorganizare a oficiilor județene pentru protecția consumatorilor nu au constitut

obiectul vreunei acțiuni la instanța de contencios administrativ cu privire la legalitatea

lor în tot sau în parte. Prin urmare, cât timp nu a fost contestată legalitatea

actului normativ în baza căruia a fost reorganizată Autoritatea Națională pentru

Protecția Consumatorilor, criticile privind oportunitatea sau efectivitatea acestei

noi organizări nu mai pot fi aduse în discuție în această cauză, cu atât mai mult

cu cât obiectul acesteia este diferit.

Prin urmare, în mod greșit

s-a reținut de instanța de fond că atribuțiile aferente funcției publice de inspector

șef adjunct sau modificat mai puțin de 50% față de atribuțiile funcției de director

executiv precum și faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 100

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999, în lipsa și a unor criterii legale și

obiective care să permită analiza comparativă a atribuțiilor fișei postului de director

executiv cu cea a inspectorului șef adjunct.

Mai mult, greșit s-a dispus

reintegrarea reclamantului în funcția de comisar șef adjunct al Comisariatului Județean

pentru Protecția Consumatorilor Dâmbovița, funcție considerată similară celei deținute

anterior, fără a se ține seama de faptul că de la momentul eliberării din funcție

și până la data pronunțării sentinței atacate, funcția de director executiv nu mai

exista în statul de funcții.

Ținând seama de considerentele

expuse, prima instanță a interpretat și analizat eronat dispozițiile legale care

au constituit temeiul de drept al emiterii Ordinului din 25 iunie 2008 a cărui anulare

se solicită.

Întrucât, așa cum s-a

reținut a avut loc o reorganizare a activității Oficiului Județean pentru Protecția

Consumatorilor Dâmbovița, fiind redus postul ocupat de reclamant, justificată de

modificarea atribuțiilor în proporție de peste 50%, conform art. 100 alin. (4) din

Legea nr. 188/1999, se apreciază că ordinul contestat este legal și în consecință

se va respinge acțiunea formulată de reclamant.

Prin urmare, în temeiul

art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat

cu art. 312 alin. (1) Teza  a I-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul

formulat, va casa sentința recurată și pe fond va respinge acțiunea reclamantului

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței civile

4129 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și pe fond respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2010.