ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4203/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată,

reclamantul M.M.C. a

chemat în judecată pe pârâții Comisariatul Regional pentru Protecția

Consumatorilor Argeș și Ministerul Comerțului și Mediului de Afaceri pentru a

se dispune revocarea Ordinului nr. 1343 din 14 decembrie 2009, prin care i-a

încetat contractul de management din 25 mai 2009, pentru a fi reintegrat în

funcția de director coordonator în cadrul primului pârât, pentru a-i fi plătite

drepturile salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizate, începând cu

momentul emiterii ordinului și până la încadrarea efectivă și pentru a fi

obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

sale, reclamantul a arătat că a deținut funcția de director coordonator la

Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, începând cu data

de 25 mai 2009, că la data de 24 decembrie 2009 i s-a comunicat prin poștă că

prin Ordinul nr. 1343 din 24 decembrie 2009 i-a încetat contractul de

management, începând cu data de 15 decembrie 2009, ca urmare a calificativului

„necorespunzător” la evaluarea activității prestate, în perioada mai-septembrie

2009 și că la data emiterii acestui ordin se afla în incapacitate temporară de

muncă (în perioada 01 decembrie 2009-18 decembrie 2009).

Reclamantul a evidențiat

nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ, prin aceea că s-a luat în considerație

în mod greșit evaluarea sa în luna mai, deși în perioada 01-24 mai 2009 activitatea

a fost condusă de către directorul interimar, comisar R.R., că evaluarea făcută

pe o perioadă de 4-5 luni este lipsită de obiectivitate, că i s-a refuzat acordarea

concediului legal de odihnă, precum și cererea de încetare a contractului de muncă.

A arătat reclamantul că actul administrativ nu este întemeiat în drept, derogă de

la clauzele contractului de management în ceea ce privește perioada de evaluare,

încalcă normele imperative în privința condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile

art. 74 C. muncii, fiind emis ca urmare a unei discriminări politice, interzisă

prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinările formulate

în cauză s-a făcut precizarea că începând cu data de 24 septembrie 2010 a fost desființat

Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, atribuțiile fiind preluate

de către fiecare Comisariat Județean pentru Protecția Consumatorilor care a fost

în subordinea Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, care

a dobândit personalitate juridică și s-a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive a Comisariat Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș, motivând că

nu este emitenta actului supus anulării.

S-a invocat de asemenea

excepția de tardivitate a acțiunii, motivând că a fost depășit termenul de 6 luni

prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) Legea nr. 554/2004.

Pe fond, s-a evidențiat

legalitatea emiterii actului, deoarece contractul de management prevede eliberarea

din funcție, dacă persoana evaluată obține un punctaj necorespunzător.

Prin „completarea” formulată

la data de 10 noiembrie 2010, reclamantul a evidențiat calitatea procesuală pasivă

a A.N.P.C., motivând că pârâta a adus la îndeplinire ordinul atacat și fiind organ

ierarhic superior, se impune a-i fi opozabilă hotărârea.

Instanța a dispus introducerea

în cauză, în calitate de pârâtă, a A.N.P.C., care, formulând întâmpinare, a invocat

excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că ordinul a fost emis

de către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, cât și excepția

de prematuritate a acțiunii, datorită lipsei procedurii prealabile. Cu privire la

fond, pârâta a subliniat respectarea legalității în ceea ce privește emiterea ordinului,

precum și faptul că funcția pentru care reclamantul a solicitat reîncadrarea nu

mai este în ființă în prezent, datorită reorganizării.

Prin sentința civilă

nr. 269/F-CONT din 24 octombrie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea

reclamantului M.M.C., în contradictoriu cu pârâții Comisariatul Regional pentru

Protecția Consumatorilor Argeș, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 803 din

25 mai 2009, reclamantul a fost încadrat în baza contractului de management, pentru

o perioadă determinată de 4 ani, în funcția de director coordonator la Comisariatul

Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, iar prin Ordinul nr. 1343 din 14

decembrie 2009, emis de pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului

și Mediului de Afaceri a încetat contractul de management, ca urmare a obținerii

calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea activității prestate de reclamant,

în perioada mai-septembrie 2009.

Potrivit art. 137 C. proc.

civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției de tardivitate a formulării

acțiunii de către reclamant, reținând că în conformitate cu susținerile formulate

de către reclamant și cu înscrisurile atașate cauzei, ordinul supus anulării i-a

fost comunicat prin poștă la data de 24 decembrie 2009, că reclamantul a formulat

plângerea prealabilă la data de 07 ianuarie 2010 și, deși a primit răspuns la data

de 08 februarie 2010, s-a adresat instanței la data de 27 octombrie 2010, depășindu-se

termenul stabilit de legiuitor.

S-a reținut că sancțiunea

nerespectării acestui termen atrage respingerea acțiunii, ca tardiv formulată, astfel

că, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) Legea nr. 554/2004, s-a respins acțiunea

formulată de către reclamant, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs M.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de

recurs, reclamantul M.M.C. a arătat în esență următoarele:

- În mod eronat instanța

de fond a reținut că la data de 7 ianuarie 2010 recurentul-reclamant a formulat

plângere împotriva Ordinului nr. 1343 din 14 decembrie 2009, că acesta a primit

răspuns la plângerea prealabilă la data de 8 februarie 2010 - și s-a adresat instanței

la data de 27 octombrie 2010 - cu depășirea termenului stabilit de legiuitor.

Arată recurentul că deși

răspunsul la plângerea prealabilă a fost înregistrat la ieșire la data de 23 februarie

2010, data de comunicare nu este cunoscută - dat fiind faptul că din data de 25

ianuarie 2010 recurentul nu mai locuise în str. EEE, având locuința închiriată.

De asemenea se arată că

data introducerii acțiunii este potrivit ștampilei Curții de Apel Pitești - 30 septembrie

2010, nu 01 octombrie 2010 sau 27 octombrie 2010.

În drept, cererea se întemeiază

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Pârâții-intimați Comisariatul

Județean pentru Protecția Consumatorilor și Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor au formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea

acesteia ca nefondată.

De asemenea, pârâții-intimați

au invocat excepția lipsei calității procesual pasive.

Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri a formulat de asemenea concluzii scrise și a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a pus în

discuția părților excepțiile invocate la termenul din 20 septembrie 2011 în conformitate

cu prevederile art. 137 C. proc. civ..

Constatând că aceste excepții

au fost invocate de pârâți și la instanța de fond care însă a analizat cu prioritate

excepția tardivității acțiunii, recursul fiind formulat împotriva respingerii ca

tardivă a acțiunii reclamantului, rezultă că această excepție privind calitatea

procesual pasivă - nu pot fi analizate decât în subsidiar dacă instanța de fond

ar fi trecut peste excepția tardivității - care este o excepție de învestire a instanței.

În consecință, se vor

respinge excepțiile invocate de intimați.

Analizând cererea de recurs,

motivele invocate, normele legale incidente în cauză și conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu prevederile

art. 11 alin. (1) și (2), (5) Legea nr. 554/2004 -

Cererile prin care se

solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data

primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului,

considerat nejustificat, de soluționare a cererii;

b) data

expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul prevăzut

la alin. (2);

c) data

încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor

administrative.

Pentru

motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă

și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii

actului.

Termenul

prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la

alin. (2) este termen de decădere.

Instanța

de fond a apreciat că reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 7 ianuarie

2010 și a primit răspuns la 8 februarie 2010 astfel că în raport de data introducerii

acțiunii - 27 octombrie 2010 - a fost depășit termenul de 6 luni de la data comunicării

răspunderii la plângerea prealabilă.

Este

real faptul că, așa cum susține recurentul comunicarea răspunsului la plângerea

prealabilă a avut loc la altă dată decât cea reținută de instanța de fond și de

asemenea introducerea acțiunii a avut loc la altă dată.

Astfel

potrivit ștampilei poștale aflate dosar fond comunicarea răspunsului la plângerea

prealabilă a fost depusă la poștă în data de 9 februarie 2010 iar potrivit ștampilei

Curții de Apel Pitești acțiunea reclamantului-recurent a fost înregistrată la data

de 30 septembrie 2010.

Se observă

că, și dacă ar avea drept reper pentru calcularea termenului de 6 luni prevăzut

de art. 11 Legea nr. 554/2004 - cele două date, menționate eronat de instanța de

fond, cererea reclamantului - recurent ar fi de asemenea tardivă. Din luna februarie

până în luna septembrie fiind mai mult de 6 luni.

Nu poate

fi primită critica recurentului în sensul că a primit în fapt comunicarea răspunsului

la plângerea prealabilă în luna aprilie 2010 - întrucât nu mai locuia la adresă

- deoarece avea locuința închiriată.

Se reține

că adresa invocată de recurentul - reclamant în acțiunea introdusă la instanța de

fond și în cererea de recurs unde s-a efectuat procedura de citare în această cauză

este de asemenea în str. EEE.

În condițiile

în care nu există nici o dovadă că recurentul-reclamant locuia în fapt la altă adresă

și câtă vreme acesta nu a anunțat despre modificarea adresei de corespondență, motivul

de recurs invocat este apreciat ca nefondat - în considerarea prevederilor art.

98 C. proc. civ. precum și a principiului „nemo auditur propriam turpitudinem”.

Față

de cele arătate mai sus, se reține că acțiunea reclamantului a fost introdusă tardiv,

astfel că în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate

de intimați.

Respinge recursul declarat de M.M.C. împotriva

sentinței nr. 269/F-CONT din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie

2011.