ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4203/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4203/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată,
reclamantul M.M.C. a
chemat în judecată pe pârâții Comisariatul Regional pentru Protecția
Consumatorilor Argeș și Ministerul Comerțului și Mediului de Afaceri pentru a
se dispune revocarea Ordinului nr. 1343 din 14 decembrie 2009, prin care i-a
încetat contractul de management din 25 mai 2009, pentru a fi reintegrat în
funcția de director coordonator în cadrul primului pârât, pentru a-i fi plătite
drepturile salariale cuvenite, indexate, majorate și reactualizate, începând cu
momentul emiterii ordinului și până la încadrarea efectivă și pentru a fi
obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii
sale, reclamantul a arătat că a deținut funcția de director coordonator la
Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, începând cu data
de 25 mai 2009, că la data de 24 decembrie 2009 i s-a comunicat prin poștă că
prin Ordinul nr. 1343 din 24 decembrie 2009 i-a încetat contractul de
management, începând cu data de 15 decembrie 2009, ca urmare a calificativului
„necorespunzător” la evaluarea activității prestate, în perioada mai-septembrie
2009 și că la data emiterii acestui ordin se afla în incapacitate temporară de
muncă (în perioada 01 decembrie 2009-18 decembrie 2009).
Reclamantul a evidențiat
nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ, prin aceea că s-a luat în considerație
în mod greșit evaluarea sa în luna mai, deși în perioada 01-24 mai 2009 activitatea
a fost condusă de către directorul interimar, comisar R.R., că evaluarea făcută
pe o perioadă de 4-5 luni este lipsită de obiectivitate, că i s-a refuzat acordarea
concediului legal de odihnă, precum și cererea de încetare a contractului de muncă.
A arătat reclamantul că actul administrativ nu este întemeiat în drept, derogă de
la clauzele contractului de management în ceea ce privește perioada de evaluare,
încalcă normele imperative în privința condițiilor de formă prevăzute de dispozițiile
art. 74 C. muncii, fiind emis ca urmare a unei discriminări politice, interzisă
prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinările formulate
în cauză s-a făcut precizarea că începând cu data de 24 septembrie 2010 a fost desființat
Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, atribuțiile fiind preluate
de către fiecare Comisariat Județean pentru Protecția Consumatorilor care a fost
în subordinea Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, care
a dobândit personalitate juridică și s-a invocat excepția lipsei calității procesuale
pasive a Comisariat Județean pentru Protecția Consumatorilor Argeș, motivând că
nu este emitenta actului supus anulării.
S-a invocat de asemenea
excepția de tardivitate a acțiunii, motivând că a fost depășit termenul de 6 luni
prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) Legea nr. 554/2004.
Pe fond, s-a evidențiat
legalitatea emiterii actului, deoarece contractul de management prevede eliberarea
din funcție, dacă persoana evaluată obține un punctaj necorespunzător.
Prin „completarea” formulată
la data de 10 noiembrie 2010, reclamantul a evidențiat calitatea procesuală pasivă
a A.N.P.C., motivând că pârâta a adus la îndeplinire ordinul atacat și fiind organ
ierarhic superior, se impune a-i fi opozabilă hotărârea.
Instanța a dispus introducerea
în cauză, în calitate de pârâtă, a A.N.P.C., care, formulând întâmpinare, a invocat
excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că ordinul a fost emis
de către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, cât și excepția
de prematuritate a acțiunii, datorită lipsei procedurii prealabile. Cu privire la
fond, pârâta a subliniat respectarea legalității în ceea ce privește emiterea ordinului,
precum și faptul că funcția pentru care reclamantul a solicitat reîncadrarea nu
mai este în ființă în prezent, datorită reorganizării.
Prin sentința civilă
nr. 269/F-CONT din 24 octombrie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și
de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca tardiv formulată, acțiunea
reclamantului M.M.C., în contradictoriu cu pârâții Comisariatul Regional pentru
Protecția Consumatorilor Argeș, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de
Afaceri și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța a reținut, în esență, următoarele:
Prin Ordinul nr. 803 din
25 mai 2009, reclamantul a fost încadrat în baza contractului de management, pentru
o perioadă determinată de 4 ani, în funcția de director coordonator la Comisariatul
Regional pentru Protecția Consumatorilor Argeș, iar prin Ordinul nr. 1343 din 14
decembrie 2009, emis de pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului
și Mediului de Afaceri a încetat contractul de management, ca urmare a obținerii
calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea activității prestate de reclamant,
în perioada mai-septembrie 2009.
Potrivit art. 137 C. proc.
civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției de tardivitate a formulării
acțiunii de către reclamant, reținând că în conformitate cu susținerile formulate
de către reclamant și cu înscrisurile atașate cauzei, ordinul supus anulării i-a
fost comunicat prin poștă la data de 24 decembrie 2009, că reclamantul a formulat
plângerea prealabilă la data de 07 ianuarie 2010 și, deși a primit răspuns la data
de 08 februarie 2010, s-a adresat instanței la data de 27 octombrie 2010, depășindu-se
termenul stabilit de legiuitor.
S-a reținut că sancțiunea
nerespectării acestui termen atrage respingerea acțiunii, ca tardiv formulată, astfel
că, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. a) Legea nr. 554/2004, s-a respins acțiunea
formulată de către reclamant, ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei hotărâri
a declarat recurs M.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de
recurs, reclamantul M.M.C. a arătat în esență următoarele:
- În mod eronat instanța
de fond a reținut că la data de 7 ianuarie 2010 recurentul-reclamant a formulat
plângere împotriva Ordinului nr. 1343 din 14 decembrie 2009, că acesta a primit
răspuns la plângerea prealabilă la data de 8 februarie 2010 - și s-a adresat instanței
la data de 27 octombrie 2010 - cu depășirea termenului stabilit de legiuitor.
Arată recurentul că deși
răspunsul la plângerea prealabilă a fost înregistrat la ieșire la data de 23 februarie
2010, data de comunicare nu este cunoscută - dat fiind faptul că din data de 25
ianuarie 2010 recurentul nu mai locuise în str. EEE, având locuința închiriată.
De asemenea se arată că
data introducerii acțiunii este potrivit ștampilei Curții de Apel Pitești - 30 septembrie
2010, nu 01 octombrie 2010 sau 27 octombrie 2010.
În drept, cererea se întemeiază
pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Pârâții-intimați Comisariatul
Județean pentru Protecția Consumatorilor și Autoritatea Națională pentru Protecția
Consumatorilor au formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea
acesteia ca nefondată.
De asemenea, pârâții-intimați
au invocat excepția lipsei calității procesual pasive.
Ministerul Economiei,
Comerțului și Mediului de Afaceri a formulat de asemenea concluzii scrise și a solicitat
respingerea recursului ca nefondat.
Înalta Curte a pus în
discuția părților excepțiile invocate la termenul din 20 septembrie 2011 în conformitate
cu prevederile art. 137 C. proc. civ..
Constatând că aceste excepții
au fost invocate de pârâți și la instanța de fond care însă a analizat cu prioritate
excepția tardivității acțiunii, recursul fiind formulat împotriva respingerii ca
tardivă a acțiunii reclamantului, rezultă că această excepție privind calitatea
procesual pasivă - nu pot fi analizate decât în subsidiar dacă instanța de fond
ar fi trecut peste excepția tardivității - care este o excepție de învestire a instanței.
În consecință, se vor
respinge excepțiile invocate de intimați.
Analizând cererea de recurs,
motivele invocate, normele legale incidente în cauză și conform art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele
considerente:
În conformitate cu prevederile
art. 11 alin. (1) și (2), (5) Legea nr. 554/2004 -
Cererile prin care se
solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului
pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data
primirii răspunsului la plângerea prealabilă sau, după caz, data comunicării refuzului,
considerat nejustificat, de soluționare a cererii;
b) data
expirării termenului legal de soluționare a cererii, fără a depăși termenul prevăzut
la alin. (2);
c) data
încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor
administrative.
Pentru
motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă
și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii
actului.
Termenul
prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la
alin. (2) este termen de decădere.
Instanța
de fond a apreciat că reclamantul a formulat plângere prealabilă la data de 7 ianuarie
2010 și a primit răspuns la 8 februarie 2010 astfel că în raport de data introducerii
acțiunii - 27 octombrie 2010 - a fost depășit termenul de 6 luni de la data comunicării
răspunderii la plângerea prealabilă.
Este
real faptul că, așa cum susține recurentul comunicarea răspunsului la plângerea
prealabilă a avut loc la altă dată decât cea reținută de instanța de fond și de
asemenea introducerea acțiunii a avut loc la altă dată.
Astfel
potrivit ștampilei poștale aflate dosar fond comunicarea răspunsului la plângerea
prealabilă a fost depusă la poștă în data de 9 februarie 2010 iar potrivit ștampilei
Curții de Apel Pitești acțiunea reclamantului-recurent a fost înregistrată la data
de 30 septembrie 2010.
Se observă
că, și dacă ar avea drept reper pentru calcularea termenului de 6 luni prevăzut
de art. 11 Legea nr. 554/2004 - cele două date, menționate eronat de instanța de
fond, cererea reclamantului - recurent ar fi de asemenea tardivă. Din luna februarie
până în luna septembrie fiind mai mult de 6 luni.
Nu poate
fi primită critica recurentului în sensul că a primit în fapt comunicarea răspunsului
la plângerea prealabilă în luna aprilie 2010 - întrucât nu mai locuia la adresă
- deoarece avea locuința închiriată.
Se reține
că adresa invocată de recurentul - reclamant în acțiunea introdusă la instanța de
fond și în cererea de recurs unde s-a efectuat procedura de citare în această cauză
este de asemenea în str. EEE.
În condițiile
în care nu există nici o dovadă că recurentul-reclamant locuia în fapt la altă adresă
și câtă vreme acesta nu a anunțat despre modificarea adresei de corespondență, motivul
de recurs invocat este apreciat ca nefondat - în considerarea prevederilor art.
98 C. proc. civ. precum și a principiului „nemo auditur propriam turpitudinem”.
Față
de cele arătate mai sus, se reține că acțiunea reclamantului a fost introdusă tardiv,
astfel că în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepțiile invocate
de intimați.
Respinge recursul declarat de M.M.C. împotriva
sentinței nr. 269/F-CONT din 24 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie
2011.