ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 ianuarie 2010, sub nr. 24/43/2010, reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună anularea Ordinului nr. 1289 din 13 noiembrie 2009 emis de intimat, repunerea reclamantului în funcția deținută anterior demiterii prin ordinul menționat, obligarea intimatului la plata drepturilor salariale aferente funcției de la data demiterii și până la reîncadrarea efectivă, precum și la plata daunelor morale, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009, emis de Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, comunicat la data de 16 noiembrie 2009, s-a dispus încetarea contractului de management nr. 125 încheiat între reclamant și intimat la data de 25 mai 2009, pe considerentul obținerii calificativului necorespunzător la evaluarea activității prestate în perioada mai-septembrie 2009. În ce privește temeiul juridic de emitere a ordinului mai sus menționat sunt invocate prevederile art. 5A, lit. d) și art. 9 alin. (1), lit. h) din contractul de management aprobat prin H.G. nr. 527/2009, Ordinul Ministrului nr. 1215 din 19 octombrie 2009 privind constituirea comisiei de evaluare a activității directorilor din Cadrul Comisariatelor Regionale pentru Protecția Consumatorilor, făcându-se de asemenea, referire la adresa nr. 1598/A.N.P.C.

din 02 noiembrie 2009 la care este anexat procesul verbal încheiat la data de 28 octombrie 2009, privind rezultatele obținute de directorii coordonatori în urma evaluării. Întrucât ordinul de încetare a contractului de management a fost comunicat petiționarului la data de 16 noiembrie 2009, fără a fi însoțit de nici un alt act, deși în cuprinsul acestuia se face referire la un proces verbal de evaluare, petiționarul a solicitat la data de 19 noiembrie 2009 intimatei, anularea ordinului menționat, ca fiind nelegal.

Reclamantul a considerat ordinul atacat ca fiind nelegal și lipsit de orice suport probator impunându-se anularea acestuia, repunerea lui în funcția deținută și plata drepturilor salariale aferente perioadei 13 noiembrie 2009 și până la data reintegrării efective în funcția deținută în baza contractului de management nr. 125 din 25 mai 2009. Pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant constă în anularea unui act emis de Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, persoană față de care a fost creat raportul de muncă cu reclamantul.

De asemenea, pârâta a invocat excepția prematurității promovării cererii de chemare în judecată sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De asemenea s-a susținut și faptul că nu a primit nicio solicitare de revocare a Ordinului nr. 1289 din 13 noiembrie 2009. Astfel, reclamantul nu a formulat plângere prealabilă către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, ci către Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, aceasta fiind înregistrată la Registratura Generală a MIMMCMA sub nr. 1165 din 24 noiembrie 2009 și la Cabinetul Ministrului acestei instituții sub nr. 2871 din 23 noiembrie 2009. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a primit o solicitare informală de la MIMMCMA pentru un punct de vedere referitor la situația juridică a reclamantului.

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că ordinul atacat a fost emis în urma unei evaluări pentru perioada mai-septembrie 2009. Cu privire la solicitarea de plată a daunelor morale, pârâta a arătat că este neîntemeiată atâta timp cât nu există niciun fel de dovezi care să evidențieze în concret producerea vreunui prejudiciu. De asemenea, reclamantul este în eroare în momentul în care înțelege să își fundamenteze pretențiile pe dispozițiile Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională. Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea celor două excepții invocate, iar pe fondul cauzei, a invocat și concluziile Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale.

A fost introdus în cauză în calitate de continuator al pârâtului Ministerului întreprinderilor Mici și Mijlocii, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. În temeiul prevederilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ. instanța a dispus unirea cu fondul a celor două excepții invocate de către pârâtă și pronunțându-se cu prioritate asupra acestora. Prin sentința nr. 103 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei plângerii prealabile invocate de către pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor. A admis în parte cererea formulată de către reclamantul P.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în calitate de continuator în drepturi al Ministerului întreprinderilor Mici și Mijlocii și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

A anulat Ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009 emis de Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii. A dispus repunerea reclamantului în funcția anterior avută emiterii ordinului mai sus menționat. A obligat pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri la plata drepturilor salariale aferente funcției, de la data emiterii și până la reîncadrarea efectivă. A respins cererea privind plata daunelor morale. A obligat pârâții la plata sumei de 2039 lei în favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor instanța a reținut, în primul rând că, această instituție este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea Ministerului întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri. Faptul că în baza dispozițiilor art. 1 din O.U.G.

nr. 115/2009, acest minister s-a desființat prin reorganizarea Ministerului Economiei, nu duce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 10 din acest act normativ „unitățile care funcționează în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea ministerelor desființate sau ale căror structuri sau activități au fost preluate potrivit prezentei ordonanțe de urgență trec în mod corespunzător în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea ministerelor nou-înființate", în cazul de fată Ministerul Economiei. Comerțului și Mediului de Afaceri. Curtea a apreciat că implicarea A.N.P.C.

- lui în punerea în aplicare a ordinului de încetare a contractului de management al reclamantului este evidentă, acestui organ administrativ fiindu-i opozabil atât actul administrativ atacat cât și efectele juridice care duc la nașterea, modificarea sau stingerea raportului juridic dintre emitentul actului administrativ și persoana vătămată prin adoptarea acestui act. De asemenea, prima instanță a reținut că, reclamantul desfășurându-și efectiv activitatea de director coordonator adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor din cadrul instituției pârâte, în ipoteza admiterii acțiunii, obligația de reîncadrare în funcția deținută și de plată a despăgubirilor solicitate îi va incumba acestei pârâte.

Astfel că, a apreciat că A.N.P.C. are calitate procesuală pasivă având în vedere asigurarea opozabilității efectelor hotărârii judecătorești față de pârâtă, care impune participarea obligatorie a acestei părți la judecată ca parte a raportului juridic procesual. În privința celei de a doua excepții invocate, a prematurității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța reține că reclamantul s-a adresat emitentului actului administrativ cu o cerere de revocare a acestuia. A.N.P.C. nefiind parte nici în raportul născut prin încheierea contractului de management și nici emitenta actului atacat nu avea nici abilitarea de a-1 revoca sau de a proceda într-un alt mod în sensul rezolvării litigiului pe cale amiabilă.

Cu toate acestea plângerea prealabilă a reclamantului înregistrată la MIMMCTPL sub nr. 792DRP din 23 noiembrie 2009 și la Ministru sub nr. 2871 din 23 noiembrie 2009, a fost transmisă și înregistrată și la A.N.P.C. sub nr. 12087 din 26 noiembrie 2009. Mai mult, a reținut Curtea, la solicitarea ministrului, A.N.P.C. a arătat că nu este încă în măsură să exprime un punct de vedere legal, președintele A.N.P.C. solicitând detalii Departamentului juridic al instituției. În aceste condiții, a reținut instanța, nu se poate susține că pârâta nu a fost înștiințată despre solicitarea reclamantului de revocare a actului pretins nelegal, având posibilitatea să-și exprime un punct de vedere față de această solicitare, motiv pentru care a apreciat că excepția prematurității este neîntemeiată.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a fost angajat în funcția de Director coordonator Adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Mureș ca urmare a promovării unui concurs de proiecte de management organizat de însuși Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri. Urmare a promovării acestui concurs între reclamant și MIMMCMA a fost semnat contractul de management nr. 125 din data de 25 mai 2009. Prin Ordinul Ministrului întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri nr. 125 din 19 octombrie 2009 a fost constituită la nivelul ministerului o comisie care a avut ca obiect evaluarea activității Directorilor Coordonatori și a Directorilor Coordonatori Adjuncți din cadrul structurilor teritoriale ale A.N.P.C.

În urma rezultatelor obținute ca urmare a evaluării respectării indicatorilor de performanță indicați în anexa-parte integrantă a contractelor de management individuale, a fost întocmit de către comisie un proces-verbal de centralizare a datelor obținute. Perioada supusă evaluării a fost mai-septembrie 2009. În ceea ce-1 privește pe reclamant acesta a obținut în urma evaluării, calificativul „satisfăcător" acumulând 6 puncte și ocupând în clasament locul 4 la nivel național. Contractul de management încheiat între părți, prevede la art. 9 cazurile limitative de încetare a sa, între care la lit. b) se prevede situația evaluării ca necorespunzător a directorului coordonator sau adjunct.

Prima instanță a apreciat că nu poate fi reținut temeiul de drept invocat de pârât în ordinul atacat, respectiv art. 9 alin. (1) lit. b) având în vedere că reclamantul a obținut un punctaj la evaluarea comisiei special instituite, care îl califică satisfăcător (6 puncte din 10) și îl situează pe locul IV din totalul celor 47 de comisariate. Mai mult, ordinul atacat își are suportul juridic în prevederile art. 4 lit. 6) din O.U.G. nr. 105/2009. Prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 Curtea Constituțională a declarat neconstituționalitatea dispozițiilor O.U.G.

nr. 105/2009 apreciind că sunt încălcate dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu în care nu are competența materială cu referire la împrejurarea că persoana numită, în urma câștigării unui concurs anume organizat, prin „act administrativ" al ordonatorului principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și care își exercită funcția în baza unui „contract de management" încheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioadă de maxim 4 ani, contract asimilat „contractului individual de muncă". Curtea a conchis că „această construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic al „directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de management". In aceste condiții, a stabilit instanța, actul administrativ atacat este nu numai abuziv și nelegal, ci și netemeinic, întrucât se eșafodează pe o stare de fapt care nu conduce la ideea că reclamantul a fost înlăturat din funcție pentru necorespundere din punct de vedere profesional.

In privința reparării prejudiciului creat prin emiterea actului administrativ nelegal, aceasta constă în primul rând în repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii actului și implicit reactivarea contractului de management și, ca atare, reîncadrarea reclamantului în funcția de director coordonator adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Mureș. A doua consecință este despăgubirea reclamantului cu plata drepturilor salariale aferente funcției de la data demiterii și până la reîncadrarea efectivă. In privința cererii de plată a daunelor morale reclamantul nu a indicat cuantumul prejudiciului moral pretins a fi suferit, situație în care instanța nu poate să se substituie reclamantului și să cuantifice prejudiciul.

Astfel, Curtea a admis în parte cererea, a anulat Ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009, a dispus repunerea reclamantului în funcția anterior avută emiterii ordinului menționat, a obligat pârâtul, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, la plata drepturilor salariale aferente funcției de la data demiterii și până la reîncadrarea efectivă, a respins cererea privind plata daunelor morale și a obligat pârâții la plata sumei de 2039 lei în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta pârâtă A.N.P.C. a criticat sentința, în primul rând, în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa. A invocat prevederile art. 5 alin. (7) din H.G. nr. 4/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor potrivit cărora" ministrul întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de faceri conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotărâre, numește și eliberează din funcție personalul acestuia" Recurenta a arătat că acest fundament juridic a fost avut în vedere și la momentul emiterii Ordinului nr. 1289 din 13 noiembrie 2009, prin care P.A. a fost încadrat cu contract de management în funcția de director coordonator adjunct la Comisariatul județean pentru Protecția Consumatorilor Mureș.

Acest text de lege trebuie coroborat cu dispozițiile art. 1 din O.U.G nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale. Și în ceea ce privește modul de soluționare a excepției prematurității acțiunii acest recurent a apreciat că prima instanță s-a aflat într-o gravă eroare în momentul în care a înțeles să asimileze plângerea prealabilă adresată și transmisă prin consimțământ propriu al reclamantului, ministrului întreprinderilor mici și mijlocii și mediului de afaceri, document prin care se solicită revocare Ordinului nr. 1289 din 13 noiembrie 2009. Pe fond a criticat sentința pentru motivul că reclamantul a fost suspus evaluării respectării indicatorilor de performanță, ca parte componentă a contractelor individuale de management și că nu mai era necesară numirea unei alte comisii de disciplină potrivit H.G.

nr. 1344/2007. Recurentul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri a susținut, în esență, că, prima instanță a soluționat, în mod greșit acțiunea dedusă judecății. Astfel nu au fost avute în vedere prevederile art. 9 pct. 1 lit. b) din Contractul de management și împrejurarea că reclamantul la evaluarea pentru perioada mai-septembrie 2009 a obținut calificatul „necorespunzător". Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Referitor la critica lipsei calității procesuale a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Înalta Curte, constată că în mod greșit prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.N.P.C. Pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios administrativ, nu este suficient ca „pârâtul" să fie o autoritate publică, fiind necesar ca autoritatea publică respectivă să fie emitenta acrului administrativ contestat sau, să nu fi soluționat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau interes legitim. In virtutea principiului disponibilității părții, pentru ca persoana chemată în judecată să dobândească rolul de subiect pasiv este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse obligații corelative unor drepturi, atât drepturile, cât și obligațiile fiind necesar a forma un conținut reglementat de anumite norme juridice.

Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana celui chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Conform dispozițiilor alin. (1) al art. 1 din H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, cu modificările ulterioare: ,,Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, denumită în continuare Autoritate, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri." De asemenea, dispozițiile alin. (7) al art. 5 din H.G.

nr. 4/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, act normativ în vigoare la momentul promovării concursului de ocupare a postului de Director Coordonator Adjunct de către reclamant, stipulează faptul că: „(7) Ministrul întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin prezenta hotărâre, numește și eliberează din funcție personalul acestuia." În cauză, prin Ordinul nr. 813 din 25 mai 2009 emis de ministrul întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri, în temeiul art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, P.A. a fost încadrat cu contract de management în funcția de director coordonator adjunct la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Mureș.

Prin ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009 emis tot de ministrul întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri d-lui P.A. i-a încetat contractul de management încheiat cu Ministerul întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri, ca urmare a obținerii calificativului „necorespunzător", la evaluarea activității prestate pentru perioada mai - septembrie 2009. Înalta Curte constată că A.N.P.C. nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății având în vedere, pe de o parte prevederile art. 5 alin. (7) din H.G. nr. 4/2009 care dau în competența ministrului numirea personalului de conducere din unitățile deconcentrate, iar pe de altă parte faptul că prezentul contract de management a fost încheiat între minister și reclamant, ceea ce presupune respectarea principiului similitudinii actelor juridice.

De asemenea, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, instanța de fond în mod temeinic a reținut că în cauză reclamanta a făcut dovada îndeplinirii plângerii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată. Cu privire la legalitatea actului administrativ atacat În cauză, așa cum a mai arătat în considerentele precedente, prin Ordinul nr. 813 din 25 mai 2009 emis de ministrul întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri, P.A. a fost încadrat cu contract de management în funcția de director coordonator adjunct la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Mureș, în temeiul art. III alin. (4) din O.U.G.

nr. 37/2009. Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 prin care a reglementat modalitatea de ocupare a funcțiilor publice de conducere a serviciilor publice deconcentrate, mai precis schimbarea denumirii acestor funcții. O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională în cadrul unei obiecții de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe. In cadrul controlului a priori realizat pe calea excepției de neconstituționalitate a legii de aprobare a ordonanței de urgență, controlul s-a raportat la actul normativ supus aprobării prin lege, care a format corpul legii respective și care nu poate fi disociată de legea de aprobare.

Prin decizia susmenționată s-a reținut neconstituționalitatea extrinsecă, a O.U.G. nr. 37/2009, întrucât s-a emis de către Guvern o ordonanță de urgență în domeniul rezervat prin Constituție legii organice. Așa cum s-a arătat și în decizia nr. 1257/2009, dar și în jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, legea de aprobare nu poate elimina starea de neconstituționalitate rezultată din Ordonanța prin care Guvernul a reglementat într-o materie din domeniul legii organice. In ceea ce privește O.U.G. nr. 105/2009, prin decizia nr. 1629/2009 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională și această ordonanță de urgență, care a înlocuit O.U.G. nr. 37/2009, deoarece conține aceleași soluții legislative.

In cauză, reclamantul a invocat beneficiul numirii printr-un act administrativ adoptat în baza unei ordonanțe de urgență declarată neconstituțională și lipsa de efecte a unui alt act administrativ emis în baza unei alte ordonanțe de urgență declarată, de asemenea, neconstituțională. Înalta Curte precizează că actele administrative produc efectele pe care legea sau alt act normativ cu aceeași forță juridică le-a prevăzut. Insă, în cauză suntem în prezența unei situații speciale, pentru care se impune a fi aplicate soluțiile jurisdicției constituționale. Puterile discreționare ale autorităților de legiferare, ale Parlamentului și respectiv ale Guvernului, în condițiile art. 108 alin. (3) și art. 115 din Constituția României, sunt însă limitate de prevederile Constituției ca lege fundamentală în stat.

In principiu, Parlamentul ca unică autoritate de legiferare în stat are puteri discreționare, însă cu limitările reglementate în Constituție. In situația legiferării prin ordonanță sau ordonanță de urgență, Guvernul în baza delegării legislative poate interveni în exercitarea nemijlocită a unei atribuții proprii autorității legiuitoare, dar numai în condițiile și limitările aduse prin Constituție, respectiv art. 108 alin. (3) și art. 115 din Constituția României. In ceea ce privește O.U.G. nr. 37/2009, legea de aprobare și implicit cuprinsul normativ al ordonanței a fost declarat neconstituțională, reținându-se de Curtea Constituțională că atât modalitatea de reglementare a funcției publice cât și actul administrativ de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze adoptate cu încălcarea competenței materiale a Guvernului.

Lipsirea de temei constituțional al actului normativ primar, respectiv al O.U.G. nr. 37/2009 are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestuia, respectiv al actului administrativ de numire și a contractului de management. Pierderea legitimității constituționale a actului normativ primar produce efecte directe și imediate asupra actului administrativ, situație în care însăși numirea reclamantului într-o funcție publică de conducere în alte condiții decât cele reglementate prin Legea nr. 188/1999 reprezintă un act nelegal al cărui beneficiu nu poate fi invocat. Viciul de neconstituționalitate al actului normativ primar, al O.U.G. nr. 37/2009 este de natură a antrena și viciul actului administrativ de numire emis în baza acestuia, astfel că actul de numire pe postul respectiv devine inexistent.

Înalta Curte precizează că potrivit prevederilor art. 142 și art. 146 din Constituția României, Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției și unica autoritate care se pronunță asupra constituționalității legilor înainte de promulgare (control a priori) și asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele. Judecătorul de drept administrativ (ca și cel de drept comun) nu judecă legea sau ordonanța, constituționalitatea acestora, dar cenzurează un act administrativ adoptat cu ignorarea unei reguli constituționale, după ce Curtea Constituțională a declarat actul primar neconstituțional. Viciul de neconstituționalitate al Ordonanței de urgență, adoptată cu nesocotirea regimului constituțional atinge și actul administrativ, conferindu-i o existență lipsită de suport legal.

Pe de altă parte și raportul de evaluare a constatat deficiențe în atingerea obiectivelor stabilite prin contractul de management, reclamantul obținând calificativul „nesatisfăcător"în urma evaluării efectuate. Astfel fiind, Înalta Curte constată instanța de fond în mod greșit a dispus anularea Ordinului nr. 1289 din 13 septembrie 2009. In consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte va admite recursurile, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri,ca neîntemeiată și în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și de Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri împotriva sentinței nr. 103 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului P.A. în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri ca neîntemeiată și în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, pentru lipsa calității procesuale pasive. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.