ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, la data de 18 ianuarie 2010, sub nr. 24/43/2010,

reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul întreprinderilor

Mici și Mijlocii și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, ca

prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să dispună anularea Ordinului nr. 1289

din 13 noiembrie 2009 emis de intimat, repunerea reclamantului în funcția

deținută anterior demiterii prin ordinul menționat, obligarea intimatului la

plata drepturilor salariale aferente funcției de la data demiterii și până la

reîncadrarea efectivă, precum și la plata daunelor morale, obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea

cererii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009,

emis de Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de

Afaceri, comunicat la data de 16 noiembrie 2009, s-a dispus încetarea

contractului de management nr. 125 încheiat între reclamant și intimat la data

de 25 mai 2009, pe considerentul obținerii calificativului necorespunzător la

evaluarea activității prestate în perioada mai-septembrie 2009.

În ce privește

temeiul juridic de emitere a ordinului mai sus menționat sunt invocate

prevederile art. 5A, lit. d) și art. 9 alin. (1), lit. h) din contractul de

management aprobat prin H.G. nr. 527/2009, Ordinul Ministrului nr. 1215 din 19

octombrie 2009 privind constituirea comisiei de evaluare a activității directorilor

din Cadrul Comisariatelor Regionale pentru Protecția Consumatorilor, făcându-se

de asemenea, referire la adresa nr. 1598/A.N.P.C. din 02 noiembrie 2009 la care

este anexat procesul verbal încheiat la data de 28 octombrie 2009, privind

rezultatele obținute de directorii coordonatori în urma evaluării.

Întrucât

ordinul de încetare a contractului de management a fost comunicat

petiționarului la data de 16 noiembrie 2009, fără a fi însoțit de nici un alt

act, deși în cuprinsul acestuia se face referire la un proces verbal de

evaluare, petiționarul a solicitat la data de 19 noiembrie 2009 intimatei,

anularea ordinului menționat, ca fiind nelegal.

Reclamantul a

considerat ordinul atacat ca fiind nelegal și lipsit de orice suport probator

impunându-se anularea acestuia, repunerea lui în funcția deținută și plata

drepturilor salariale aferente perioadei 13 noiembrie 2009 și până la data

reintegrării efective în funcția deținută în baza contractului de management

nr. 125 din 25 mai 2009.

Pârâta

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare

prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâta a

invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând că obiectul

cererii de chemare în judecată formulată de reclamant constă în anularea unui

act emis de Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și

Mediului de Afaceri, persoană față de care a fost creat raportul de muncă cu

reclamantul.

De asemenea,

pârâta a invocat excepția prematurității promovării cererii de chemare în

judecată sub aspectul nerespectării dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

De asemenea

s-a susținut și faptul că nu a primit nicio solicitare de revocare a Ordinului

nr. 1289 din 13 noiembrie 2009. Astfel, reclamantul nu a formulat plângere

prealabilă către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, ci

către Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de

Afaceri, aceasta fiind înregistrată la Registratura Generală a MIMMCMA sub nr. 1165

din 24 noiembrie 2009 și la Cabinetul Ministrului acestei instituții sub nr. 2871

din 23 noiembrie 2009.

Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor a primit o solicitare informală de la

MIMMCMA pentru un punct de vedere referitor la situația juridică a

reclamantului.

Pe fondul

cauzei pârâta a arătat că ordinul atacat a fost emis în urma unei evaluări

pentru perioada mai-septembrie 2009.

Cu privire la

solicitarea de plată a daunelor morale, pârâta a arătat că este neîntemeiată

atâta timp cât nu există niciun fel de dovezi care să evidențieze în concret

producerea vreunui prejudiciu. De asemenea, reclamantul este în eroare în

momentul în care înțelege să își fundamenteze pretențiile pe dispozițiile

Deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională.

Reclamantul a

formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea celor două

excepții invocate, iar pe fondul cauzei, a invocat și concluziile Deciziei nr. 1629

din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale.

A fost introdus în cauză în calitate de continuator al

pârâtului Ministerului întreprinderilor Mici și Mijlocii, Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri.

În temeiul prevederilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ.

instanța a dispus unirea cu fondul a celor două excepții invocate de către

pârâtă și pronunțându-se cu prioritate asupra acestora.

Prin sentința nr. 103 din 24 iunie 2010 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a lipsei plângerii

prealabile invocate de către pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor.

A admis în parte cererea formulată de către

reclamantul P.A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Comerțului

și Mediului de Afaceri în calitate de continuator în drepturi al Ministerului

întreprinderilor Mici și Mijlocii și Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor.

A anulat Ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009 emis

de Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii.

A dispus repunerea reclamantului în funcția anterior

avută emiterii ordinului mai sus menționat.

A obligat pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri la plata drepturilor salariale aferente funcției, de la

data emiterii și până la reîncadrarea efectivă.

A respins cererea privind plata daunelor morale.

A obligat pârâții la plata sumei de 2039 lei în

favoarea reclamantului cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

următoarele considerente:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor instanța

a reținut, în primul rând că, această instituție este organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea

Guvernului și în coordonarea Ministerului întreprinderilor Mici și Mijlocii,

Comerțului și Mediului de Afaceri.

Faptul că în baza dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 115/2009,

acest minister s-a desființat prin reorganizarea Ministerului Economiei, nu

duce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, întrucât în

conformitate cu dispozițiile art. 10 din acest act normativ „unitățile care

funcționează în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea ministerelor

desființate sau ale căror structuri sau activități au fost preluate potrivit

prezentei ordonanțe de urgență trec în mod corespunzător în subordinea, în

coordonarea sau sub autoritatea ministerelor nou-înființate", în cazul de

fată Ministerul Economiei. Comerțului și Mediului de Afaceri.

Curtea a apreciat că implicarea A.N.P.C. - lui în

punerea în aplicare a ordinului de încetare a contractului de management al

reclamantului este evidentă, acestui organ administrativ fiindu-i opozabil atât

actul administrativ atacat cât și efectele juridice care duc la nașterea,

modificarea sau stingerea raportului juridic dintre emitentul actului

administrativ și persoana vătămată prin adoptarea acestui act.

De asemenea, prima instanță a reținut că, reclamantul

desfășurându-și efectiv activitatea de director coordonator adjunct al

Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor din cadrul instituției

pârâte, în ipoteza admiterii acțiunii, obligația de reîncadrare în funcția deținută

și de plată a despăgubirilor solicitate îi va incumba acestei pârâte.

Astfel că, a apreciat că A.N.P.C. are calitate

procesuală pasivă având în vedere asigurarea opozabilității efectelor hotărârii

judecătorești față de pârâtă, care impune participarea obligatorie a acestei

părți la judecată ca parte a raportului juridic procesual.

În privința celei de a doua excepții invocate, a

prematurității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța reține că

reclamantul s-a adresat emitentului actului administrativ cu o cerere de

revocare a acestuia.

A.N.P.C. nefiind parte nici în raportul născut prin

încheierea contractului de management și nici emitenta actului atacat nu avea

nici abilitarea de a-1 revoca sau de a proceda într-un alt mod în sensul rezolvării

litigiului pe cale amiabilă.

Cu toate acestea plângerea prealabilă a reclamantului

înregistrată la MIMMCTPL sub nr. 792DRP din 23 noiembrie 2009 și la Ministru

sub nr. 2871 din 23 noiembrie 2009, a fost transmisă și înregistrată și la A.N.P.C.

sub nr. 12087 din 26 noiembrie 2009.

Mai mult, a reținut Curtea, la solicitarea

ministrului, A.N.P.C. a arătat că nu este încă în măsură să exprime un punct de

vedere legal, președintele A.N.P.C. solicitând detalii Departamentului juridic

al instituției.

În aceste condiții, a reținut instanța, nu se poate

susține că pârâta nu a fost înștiințată despre solicitarea reclamantului de

revocare a actului pretins nelegal, având posibilitatea să-și exprime un punct

de vedere față de această solicitare, motiv pentru care a apreciat că excepția

prematurității este neîntemeiată.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut

că reclamantul a fost angajat în funcția de Director coordonator Adjunct al

Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Mureș ca urmare a

promovării unui concurs de proiecte de management organizat de însuși

Ministerul întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de

Afaceri.

Urmare a promovării acestui concurs între reclamant și

MIMMCMA a fost semnat contractul de management nr. 125 din data de 25 mai 2009.

Prin Ordinul Ministrului întreprinderilor Mici și

Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri nr. 125 din 19 octombrie 2009 a

fost constituită la nivelul ministerului o comisie care a avut ca obiect

evaluarea activității Directorilor Coordonatori și a Directorilor Coordonatori

Adjuncți din cadrul structurilor teritoriale ale A.N.P.C.

În urma rezultatelor obținute ca urmare a evaluării

respectării indicatorilor de performanță indicați în anexa-parte integrantă a

contractelor de management individuale, a fost întocmit de către comisie un

proces-verbal de centralizare a datelor obținute.

Perioada supusă evaluării a fost mai-septembrie 2009.

În ceea ce-1 privește pe reclamant acesta a obținut în

urma evaluării, calificativul „satisfăcător" acumulând 6 puncte și ocupând

în clasament locul 4 la nivel național.

Contractul de management încheiat între părți, prevede

la art. 9 cazurile limitative de încetare a sa, între care la lit. b) se

prevede situația evaluării ca necorespunzător a directorului coordonator sau

adjunct.

Prima instanță a apreciat că nu poate fi reținut

temeiul de drept invocat de pârât în ordinul atacat, respectiv art. 9 alin. (1)

lit. b) având în vedere că reclamantul a obținut un punctaj la evaluarea

comisiei special instituite, care îl califică satisfăcător (6 puncte din 10) și

îl situează pe locul

IV

din totalul celor 47 de

comisariate.

Mai mult, ordinul atacat își are suportul juridic în

prevederile art. 4 lit. 6) din O.U.G. nr. 105/2009.

Prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 Curtea

Constituțională a declarat neconstituționalitatea dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009

apreciind că sunt încălcate dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție,

întrucât Guvernul a intervenit într-un domeniu în care nu are competența

materială cu referire la împrejurarea că persoana numită, în urma câștigării

unui concurs anume organizat, prin „act administrativ" al ordonatorului

principal de credite în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea căruia

funcționează serviciul public deconcentrat respectiv și care își exercită

funcția în baza unui „contract de management" încheiat cu ordonatorul

principal de credite, pe o perioadă de maxim 4 ani, contract asimilat

„contractului individual de muncă". Curtea a conchis că „această

construcție juridică deficitară și confuză ridică problema statutului juridic

al „directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de

management".

In aceste condiții, a stabilit instanța, actul

administrativ atacat este nu numai abuziv și nelegal, ci și netemeinic,

întrucât se eșafodează pe o stare de fapt care nu conduce la ideea că

reclamantul a fost înlăturat din funcție pentru necorespundere din punct de

vedere profesional.

In privința reparării prejudiciului creat prin

emiterea actului administrativ nelegal, aceasta constă în primul rând în

repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii actului și implicit

reactivarea contractului de management și, ca atare, reîncadrarea reclamantului

în funcția de director coordonator adjunct al Comisariatului Județean pentru

Protecția Consumatorilor Mureș.

A doua consecință este despăgubirea reclamantului cu

plata drepturilor salariale aferente funcției de la data demiterii și până la

reîncadrarea efectivă.

In privința cererii de plată a daunelor morale

reclamantul nu a indicat cuantumul prejudiciului moral pretins a fi suferit,

situație în care instanța nu poate să se substituie reclamantului și să

cuantifice prejudiciul.

Astfel, Curtea a admis în parte cererea, a anulat

Ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009, a dispus repunerea reclamantului în

funcția anterior avută emiterii ordinului menționat, a obligat pârâtul,

Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, la plata drepturilor

salariale aferente funcției de la data demiterii și până la reîncadrarea

efectivă, a respins cererea privind plata daunelor morale și a obligat pârâții

la plata sumei de 2039 lei în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta pârâtă A.N.P.C. a criticat sentința, în

primul rând, în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității

procesuale pasive a sa.

A invocat prevederile art. 5 alin. (7) din H.G. nr.

4/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru

Protecția Consumatorilor potrivit cărora" ministrul întreprinderilor mici

și mijlocii, comerțului și mediului de faceri conduce aparatul propriu al

ministerului, stabilit prin hotărâre, numește și eliberează din funcție

personalul acestuia"

Recurenta a arătat că acest fundament juridic a fost

avut în vedere și la momentul emiterii Ordinului nr. 1289 din 13 noiembrie 2009,

prin care P.A. a fost încadrat cu contract de management în funcția de director

coordonator adjunct la Comisariatul județean pentru Protecția Consumatorilor

Mureș. Acest text de lege trebuie coroborat cu dispozițiile art. 1 din O.U.G

nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul

administrației publice centrale.

Și în ceea ce privește modul de soluționare a

excepției prematurității acțiunii acest recurent a apreciat că prima instanță

s-a aflat într-o gravă eroare în momentul în care a înțeles să asimileze

plângerea prealabilă adresată și transmisă prin consimțământ propriu al

reclamantului, ministrului întreprinderilor mici și mijlocii și mediului de

afaceri, document prin care se solicită revocare Ordinului nr. 1289 din 13

noiembrie 2009.

Pe fond a criticat sentința pentru motivul că

reclamantul a fost suspus evaluării respectării indicatorilor de performanță,

ca parte componentă a contractelor individuale de management și că nu mai era

necesară numirea unei alte comisii de disciplină potrivit H.G. nr. 1344/2007.

Recurentul Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri a susținut, în esență, că, prima instanță a soluționat, în

mod greșit acțiunea dedusă judecății. Astfel nu au fost avute în vedere

prevederile art. 9 pct. 1 lit. b) din Contractul de management și împrejurarea

că reclamantul la evaluarea pentru perioada mai-septembrie 2009 a obținut

calificatul „necorespunzător".

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile

formulate și dispozițiile legale aplicabile,

constată că recursurile sunt fondate

pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare:

Referitor la

critica lipsei calității procesuale a Autorității Naționale

pentru

Protecția Consumatorilor.

Înalta Curte, constată că în mod greșit prima instanță

a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.N.P.C.

Pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o

acțiune în contencios administrativ, nu este suficient ca „pârâtul" să fie

o autoritate publică, fiind necesar ca autoritatea publică respectivă să fie

emitenta acrului administrativ contestat sau, să nu fi soluționat în termenul

legal ori să fi refuzat nejustificat de a rezolva o cerere a reclamantului

referitoare la un drept sau interes legitim.

In virtutea principiului disponibilității părții,

pentru ca persoana chemată în judecată să dobândească rolul de subiect pasiv

este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse obligații corelative unor

drepturi, atât drepturile, cât și obligațiile fiind necesar a forma un conținut

reglementat de anumite norme juridice.

Cu alte cuvinte, calitatea procesuală pasivă presupune

existența unei identități între persoana celui chemat în judecată și cel

obligat în raportul juridic dedus judecății.

Conform dispozițiilor alin. (1) al art. 1 din H.G. nr.

284/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru

Protecția Consumatorilor, cu modificările ulterioare: ,,Autoritatea Națională

pentru Protecția Consumatorilor, denumită în continuare Autoritate, este organ

de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică,

în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului întreprinderilor mici și

mijlocii, comerțului și mediului de afaceri."

De asemenea, dispozițiile alin. (7) al art. 5 din H.G.

nr. 4/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului întreprinderilor

Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, act normativ în vigoare la

momentul promovării concursului de ocupare a postului de Director Coordonator

Adjunct de către reclamant, stipulează faptul că: „(7) Ministrul

întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri conduce

aparatul propriu al ministerului, stabilit prin prezenta hotărâre, numește și

eliberează din funcție personalul acestuia."

În cauză, prin Ordinul nr. 813 din 25 mai 2009 emis de

ministrul întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri,

în temeiul art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009, P.A. a fost încadrat cu

contract de management în funcția de director coordonator adjunct la

Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Mureș.

Prin ordinul nr. 1289 din 13 noiembrie 2009 emis tot

de ministrul întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de

afaceri d-lui P.A. i-a încetat contractul de management încheiat cu Ministerul întreprinderilor

mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri, ca urmare a obținerii

calificativului „necorespunzător", la evaluarea activității prestate

pentru perioada mai - septembrie 2009.

Înalta Curte constată că A.N.P.C. nu are calitate

procesuală pasivă în litigiul dedus judecății având în vedere, pe de o parte

prevederile art. 5 alin. (7) din H.G. nr. 4/2009 care dau în competența

ministrului numirea personalului de conducere din unitățile deconcentrate, iar

pe de altă parte faptul că prezentul contract de management a fost încheiat

între minister și reclamant, ceea ce presupune respectarea principiului

similitudinii actelor juridice.

De asemenea, Înalta Curte constată că excepția inadmisibilității

acțiunii este neîntemeiată, instanța de fond în mod temeinic a reținut că în

cauză reclamanta a făcut dovada îndeplinirii plângerii prealabile prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Cu privire la legalitatea actului administrativ atacat

În cauză, așa cum a mai arătat în considerentele

precedente, prin Ordinul nr. 813 din 25 mai 2009 emis de ministrul

întreprinderilor mici și mijlocii, comerțului și mediului de afaceri, P.A. a

fost încadrat cu contract de management în funcția de director coordonator

adjunct la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Mureș, în

temeiul art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009.

Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 37/2009 și

O.U.G. nr. 105/2009 prin care a reglementat modalitatea de ocupare a funcțiilor

publice de conducere a serviciilor publice deconcentrate, mai precis schimbarea

denumirii acestor funcții.

O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională

prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională

în cadrul unei obiecții de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe.

In cadrul controlului a priori realizat pe calea

excepției de neconstituționalitate a legii de aprobare a ordonanței de urgență,

controlul s-a raportat la actul normativ supus aprobării prin lege, care a

format corpul legii respective și care nu poate fi disociată de legea de

aprobare.

Prin decizia susmenționată s-a reținut neconstituționalitatea

extrinsecă, a O.U.G. nr. 37/2009, întrucât s-a emis de către Guvern o ordonanță

de urgență în domeniul rezervat prin Constituție legii organice.

Așa cum s-a arătat și în decizia nr. 1257/2009, dar și

în jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, legea de aprobare nu

poate elimina starea de neconstituționalitate rezultată din Ordonanța prin care

Guvernul a reglementat într-o materie din domeniul legii organice.

In ceea ce privește O.U.G. nr. 105/2009, prin decizia

nr. 1629/2009 Curtea Constituțională a declarat neconstituțională și această

ordonanță de urgență, care a înlocuit O.U.G. nr. 37/2009, deoarece conține

aceleași soluții legislative.

In cauză, reclamantul a invocat beneficiul numirii

printr-un act administrativ adoptat în baza unei ordonanțe de urgență declarată

neconstituțională și lipsa de efecte a unui alt act administrativ emis în baza

unei alte ordonanțe de urgență declarată, de asemenea, neconstituțională.

Înalta Curte precizează că actele administrative

produc efectele pe care legea sau alt act normativ cu aceeași forță juridică

le-a prevăzut.

Insă, în cauză suntem în prezența unei situații

speciale, pentru care se impune a fi aplicate soluțiile jurisdicției

constituționale.

Puterile discreționare ale autorităților de

legiferare, ale Parlamentului și respectiv ale Guvernului, în condițiile art. 108

alin. (3) și art. 115 din Constituția României, sunt însă limitate de

prevederile Constituției ca lege fundamentală în stat.

In principiu, Parlamentul ca unică autoritate de

legiferare în stat are puteri discreționare, însă cu limitările reglementate în

Constituție.

In situația legiferării prin ordonanță sau ordonanță

de urgență, Guvernul în baza delegării legislative poate interveni în

exercitarea nemijlocită a unei atribuții proprii autorității legiuitoare, dar

numai în condițiile și limitările aduse prin Constituție, respectiv art. 108

alin. (3) și art. 115 din Constituția României.

In ceea ce privește O.U.G. nr. 37/2009, legea de

aprobare și implicit cuprinsul normativ al ordonanței a fost declarat neconstituțională,

reținându-se de Curtea Constituțională că atât modalitatea de reglementare a

funcției publice cât și actul administrativ de numire reprezintă construcții

juridice deficitare și confuze adoptate cu încălcarea competenței materiale a

Guvernului.

Lipsirea de temei constituțional al actului normativ

primar, respectiv al O.U.G. nr. 37/2009 are ca efect încetarea de drept a

actelor subsecvente emise în temeiul acestuia, respectiv al actului

administrativ de numire și a contractului de management.

Pierderea legitimității constituționale a actului

normativ primar produce efecte directe și imediate asupra actului

administrativ, situație în care însăși numirea reclamantului într-o funcție

publică de conducere în alte condiții decât cele reglementate prin Legea nr. 188/1999

reprezintă un act nelegal al cărui beneficiu nu poate fi invocat.

Viciul de neconstituționalitate al actului normativ

primar, al O.U.G. nr. 37/2009 este de natură a antrena și viciul actului

administrativ de numire emis în baza acestuia, astfel că actul de numire pe

postul respectiv devine inexistent.

Înalta Curte precizează că potrivit prevederilor art. 142

și art. 146 din Constituția României, Curtea Constituțională este garantul

supremației Constituției și unica autoritate care se pronunță asupra

constituționalității legilor înainte de promulgare (control a priori) și asupra

excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele.

Judecătorul de drept administrativ (ca și cel de drept

comun) nu judecă legea sau ordonanța, constituționalitatea acestora, dar

cenzurează un act administrativ adoptat cu ignorarea unei reguli

constituționale, după ce Curtea Constituțională a declarat actul primar

neconstituțional.

Viciul de neconstituționalitate al Ordonanței de

urgență, adoptată cu nesocotirea regimului constituțional atinge și actul

administrativ, conferindu-i o existență lipsită de suport legal.

Pe de altă parte și raportul de evaluare a constatat

deficiențe în atingerea obiectivelor stabilite prin contractul de management,

reclamantul obținând calificativul „nesatisfăcător"în urma evaluării

efectuate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată instanța de fond

în mod greșit a dispus anularea Ordinului nr. 1289 din 13 septembrie 2009.

In consecință, pentru considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, republicată, Înalta Curte va admite

recursurile, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea

reclamantei, în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului

de Afaceri,ca neîntemeiată și în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru

Protecția Consumatorilor, pentru lipsa calității procesuale pasive.

PENTRU

ACESTE

MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursurile declarate de Autoritatea Națională

pentru Protecția Consumatorilor și de Ministerul Economiei Comerțului și

Mediului de Afaceri împotriva sentinței nr. 103 din 24 iunie 2010 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea

reclamantului P.A. în contradictoriu cu Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri ca neîntemeiată și în contradictoriu cu Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor, pentru lipsa calității procesuale

pasive.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.