ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4305/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 noiembrie 2008, așa cum a fost precizată, reclamantul A.C.D.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, modificarea în parte a Ordinului nr. 284 din 9 septembrie 2008 emis de pârâtă, în sensul reintegrării sale în funcția de conducere începând cu data de 1 august 2007, așa cum era legal, ca urmare a dispozițiilor sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Timișoara și menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu cu data de 10 septembrie 2007, așa cum s-a dispus prin ordinul atacat și să i se acorde drepturile bănești tot de la această dată, în sumă de 9750 lei, adică valoarea sporului de conducere, salariul de merit și comisioanele aferente și cu daune morale de 30.000 lei, pe motiv că procesul a durat mai mult de 1 an și i s-a interzis să ocupe o funcție pe care o deținea în mod legal, fiind retrogradat fără temei.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că ordinul atacat produce efecte juridice prin aceea că restabilește în parte situația anterioară demiterii sale din funcție însă nu i se acordă reîncadrarea în funcție de la data la care s-a produs faptul ilicit și prejudiciul, nu i se acordă drepturile salariale care i se cuvin și care i-au fost luate prin actul ilegal de demitere a sa din funcție. S-a mai menționat că ordinul contestat este nelegal, deoarece prin anularea actului de demitere din funcție, instanța l-a repus în toate drepturile deținute anterior, constatându-se în mod irevocabil, că, în mod abuziv și nelegal, i s-a luat dreptul de conducere al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Caraș Severin, în locul său a fost numit un interimar, nu i s-au schimbat atribuțiile decât, în mică parte, i s-au luat toate prerogativele pe care le-a avut, i s-au diminuat drepturile salariale cu 50%, precum și alte drepturi.

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 25 din 27 ianuarie 2009, a respins acțiunea, ca nefondată. Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât, prin ordinul atacat, pârâta a pus în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă, conformându-se dispozițiilor acesteia și dispunând reintegrarea reclamantului începând cu data de 10 septembrie 2008, urmând ca, dacă reclamantul se consideră prejudiciat prin emiterea ordinului de punere în executare la o dată ulterioară eliberării sale din funcție, să-și poată valorifica dreptul pe calea unei noi acțiuni în justiție conform art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A.C.D., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - prin Ordinul nr. 284 din 9 septembrie 2008 Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a pus în executare sentința civilă nr. 18 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care a fost anulat Ordinul nr. 482 din 1 august 2007 prin care reclamantul fusese eliberat din funcția de conducere.

Pe cale de consecință, instanța de fond ar fi trebuit să rețină ca dată corectă a reintegrării în funcție chiar data ordinului anulat, iar nu data la care pârâta-intimată a pus în executare hotărârea judecătorească, respectiv 9 septembrie 2008, deoarece anularea unui act juridic are ca efect repunerea părților în situația anterioară emiterii (încheierii) sale; - în mod greșit s-a considerat de către instanță că despăgubirile materiale și morale nu pot fi cerute prin prezenta acțiune ci printr-o nouă acțiune, în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004, fiind evident că aceste despăgubiri sunt datorate ca urmare a anulării ordinului de revocare din funcție. Recurentul nu a indicat încadrarea în drept a motivelor de recurs invocate.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Prin Ordinul nr. 284 din 9 septembrie 2008 Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a dispus reintegrarea recurentului-reclamant A.C.D. în funcția publică de conducere de inspector șef adjunct la Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Caraș – Severin, ca urmare a sentinței nr. 18 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus anularea Ordinului Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 481 din 1 august 2007, precum și reîncadrarea reclamantului pe funcția menționată.

În mod corect instanța de fond a reținut că nu poate fi considerat nelegal ordinul prin care se pune în executare sentința civilă nr. 18 din 23 ianuarie 2008, deoarece dispozitivul sentinței ce se execută nu cuprinde mențiuni privind data de la care să se facă reîncadrarea și stabilirea unor despăgubiri ca urmare a anulării actului administrativ. Curtea reține că în principiu, astfel cum susține și recurentul, anularea unui act juridic presupune repunerea părților în situația anterioară, dar acest lucru trebuie să rezulte cu claritate din dispozitivul hotărârii judecătorești ce se execută. În lipsa acestor elemente ordinul atacat nu poate fi considerat nelegal, recurentul-reclamant având posibilitatea să clarifice problema despăgubirilor printr-o acțiune în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004, în măsura în care condițiile acelui text de lege vor fi îndeplinite.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A.C.D. împotriva sentinței civile nr. 25 din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.