ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4305/2009

HOTĂRÂRE
14.10.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4305/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 18

noiembrie 2008, așa cum a fost precizată, reclamantul A.C.D. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor,

modificarea în parte a Ordinului nr. 284 din 9 septembrie 2008 emis de pârâtă,

în sensul reintegrării sale în funcția de conducere începând cu data de 1

august 2007, așa cum era legal, ca urmare a dispozițiilor sentinței civile

pronunțate de Curtea de Apel Timișoara și menținută de Înalta Curte de Casație

și Justiție, iar nu cu data de 10 septembrie 2007, așa cum s-a dispus prin

ordinul atacat și să i se acorde drepturile bănești tot de la această dată, în

sumă de 9750 lei, adică valoarea sporului de conducere, salariul de merit și

comisioanele aferente și cu daune morale de 30.000 lei, pe motiv că procesul a

durat mai mult de 1 an și i s-a interzis să ocupe o funcție pe care o deținea

în mod legal, fiind retrogradat fără temei.

În motivarea cererii sale, reclamantul a

arătat că ordinul atacat produce efecte juridice prin aceea că restabilește în

parte situația anterioară demiterii sale din funcție însă nu i se acordă

reîncadrarea în funcție de la data la care s-a produs faptul ilicit și

prejudiciul, nu i se acordă drepturile salariale care i se cuvin și care i-au

fost luate prin actul ilegal de demitere a sa din funcție.

S-a mai menționat că ordinul contestat

este nelegal, deoarece prin anularea actului de demitere din funcție, instanța

l-a repus în toate drepturile deținute anterior, constatându-se în mod

irevocabil, că, în mod abuziv și nelegal, i s-a luat dreptul de conducere al

Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor Caraș Severin, în locul său

a fost numit un interimar, nu i s-au schimbat atribuțiile decât, în mică parte,

i s-au luat toate prerogativele pe care le-a avut, i s-au diminuat drepturile

salariale cu 50%, precum și alte drepturi.

Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 25 din 27 ianuarie

2009, a respins acțiunea, ca nefondată.

Instanța a reținut că soluția se impune,

întrucât, prin ordinul atacat, pârâta a pus în executare o hotărâre

judecătorească irevocabilă, conformându-se dispozițiilor acesteia și dispunând

reintegrarea reclamantului începând cu data de 10 septembrie 2008, urmând ca,

dacă reclamantul se consideră prejudiciat prin emiterea ordinului de punere în

executare la o dată ulterioară eliberării sale din funcție, să-și poată

valorifica dreptul pe calea unei noi acțiuni în justiție conform art. 19 din

Legea nr. 554/2004.

Împotriva susmenționatei sentințe a

declarat recurs, în termenul legal, reclamantul A.C.D., susținând că hotărârea

atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- prin Ordinul nr. 284 din 9 septembrie 2008

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a pus în executare

sentința civilă nr. 18 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, rămasă

definitivă și irevocabilă, prin care a fost anulat Ordinul nr. 482 din 1 august

2007 prin care reclamantul fusese eliberat din funcția de conducere. Pe cale de

consecință, instanța de fond ar fi trebuit să rețină ca dată corectă a

reintegrării în funcție chiar data ordinului anulat, iar nu data la care

pârâta-intimată a pus în executare hotărârea judecătorească, respectiv 9

septembrie 2008, deoarece anularea unui act juridic are ca efect repunerea

părților în situația anterioară emiterii (încheierii) sale;

- în mod greșit s-a considerat de către

instanță că despăgubirile materiale și morale nu pot fi cerute prin prezenta

acțiune ci printr-o nouă acțiune, în baza art. 19 din Legea nr. 554/2004, fiind

evident că aceste despăgubiri sunt datorate ca urmare a anulării ordinului de

revocare din funcție.

Recurentul nu a indicat încadrarea în

drept a motivelor de recurs invocate.

Analizând actele și lucrările dosarului

de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept în

prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Prin Ordinul nr. 284 din 9 septembrie 2008

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a dispus reintegrarea

recurentului-reclamant A.C.D. în funcția publică de conducere de inspector șef

adjunct la Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Caraș – Severin, ca

urmare a sentinței nr. 18 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara,

rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus anularea Ordinului

Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 481 din 1 august 2007,

precum și reîncadrarea reclamantului pe funcția menționată. În mod corect

instanța de fond a reținut că nu poate fi considerat nelegal ordinul prin care

se pune în executare sentința civilă nr. 18 din 23 ianuarie 2008, deoarece

dispozitivul sentinței ce se execută nu cuprinde mențiuni privind data de la

care să se facă reîncadrarea și stabilirea unor despăgubiri ca urmare a

anulării actului administrativ.

Curtea reține că în principiu, astfel cum

susține și recurentul, anularea unui act juridic presupune repunerea părților

în situația anterioară, dar acest lucru trebuie să rezulte cu claritate din

dispozitivul hotărârii judecătorești ce se execută.

În lipsa acestor elemente ordinul atacat

nu poate fi considerat nelegal, recurentul-reclamant având posibilitatea să

clarifice problema despăgubirilor printr-o acțiune în baza art. 19 din Legea

nr. 554/2004, în măsura în care condițiile acelui text de lege vor fi

îndeplinite.

Pentru considerentele menționate, cu

referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamantul A.C.D. împotriva sentinței

civile nr. 25 din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

octombrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-06-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2685/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 18 din 23 ianuarie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclam
ÎCCJ 2011-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2011
re a acțiunii începând cu data când a formulat cerere de repunere în funcție respectiv 17 ianuarie 2010, când a rămas irevocabilă hotărârea prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 72/2009 al Autorității Naționale pentru Pr
ÎCCJ 2010-11-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4937/2010
direct la instanța de contencios administrativ, fără a sesiza autoritatea cu o plângere prealabilă în condițiile legii. Pârâta a mai susținut și că acțiunea este inadmisibilă în raport și de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2008. Curte
ÎCCJ 2010-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5197/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea f
ÎCCJ 2010-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1542/2010
, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. În motivarea căii de atac, care nu a fost structurată pe motive de recurs, conform art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., au fost formulate următoarele critici de nelegalitate: Instanța de
Sursă