ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor reintegrarea în funcția publică din care a fost eliberat în mod nelegal, prin Ordinul nr. 72/2009 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, precum și daune-morale de 10.000 RON pentru repararea prejudiciului moral provocat. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul nr. 582/2007, în urma concursului organizat conform H.G.

nr. 1209/2003, a fost numit în funcția publică de inspector șef al Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor, iar apoi prin ordinul nr. 72/2009, emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a fost eliberat din funcția publică de conducător al Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor Iași. A mai arătat reclamantul, că prin sentința nr. 192/CA din 02 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosarul nr. 272/45/2009, rămasă irevocabilă la 19 mai 2010 prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost anulat ordinul nr. 72/2009 și a fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului veniturile salariale de care ar fi beneficiat în lipsa ordinului anulat.

b) Întâmpinarea formulată Pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii, cu motivarea că de la data la care i-a fost comunicat reclamantului răspunsul la plângerea prealabilă până la data introducerii acțiunii, 14 iunie 2010, au trecut mai mult de 6 luni, nefiind astfel respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004. c) Soluția și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 246/CA din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Iași a admis excepția tardivității formulării acțiunii și a respins ca tardivă acțiunea reclamantului.

Instanța de fond a apreciat că sunt nefondate susținerile reclamantului în sensul că termenul de introducere a acțiunii curge din momentul rămânerii irevocabile a sentinței nr. 192/CA din 02 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, întrucât nu a existat niciun motiv obiectiv pentru care reclamantul nu a solicitat și reintegrarea în funcția publică din care a fost eliberat prin ordinul nr. 72/2009, în cadrul litigiului ce a format obiectul Dosarului nr. 272/45/2009. S-a mai reținut că termenul de 1 an poate fi aplicat potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 doar pentru motive temeinice, iar faptul că între părți au mai existat și alte litigii, nu poate fi apreciat ca un motiv temeinic în acest sens, iar în plus și termenul de 1 an este depășit în cauză.

2. Instanța de recurs Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs S.V. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că greșit a admis prima instanță excepția tardivității acțiunii, întrucât trebuie calculat termen de introducerere a acțiunii începând cu data când a formulat cerere de repunere în funcție respectiv 17 ianuarie 2010, când a rămas irevocabilă hotărârea prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 72/2009 al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

A mai arătat că impunea aplicarea termenului prevăzut de art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, în raport de care termenul de introducere a acțiunii este de un an de la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009. b) Întâmpinarea formulată în cauză Intimata Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu precizarea că în baza art. 106 din Legea nr. 188/1999, cererea privind reintegrarea în funcție se formulează în fața instanței sesizată cu anularea actului. c) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte examinând motivele de recurs, acțiunea, probele cauzei și legislația aplicată, reține: Situația de fapt Prin sentința nr. 192/CA din 02 noiembrie 2009 s-a anulat Ordinul nr. 72 din 31 martie 2009 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor prin care reclamantul S.V.

a fost eliberat din funcția publică de conducere de inspector șef al Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor Iași și a fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului veniturile salariale de care ar fi beneficiat. S-a reținut că măsura dispusă a fost nelegală întrucât nu s-a făcut dovada că s-au modificat atribuțiile de serviciu în proporție de 50%, așa cum este reglementat în art. 100 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. În prezenta cauză a solicitat și reintegrarea pe post.

Legislația aplicabilă Legea nr. 188/1999, art. 106, alin. (2) - La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută . Legea nr. 554/2004, art. 9, alin. (1) - Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanț ă.” alin. (4) - În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.

al României, Partea I . alin. (5) - Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Art. 11 alin. (2) - Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz . alin. (5) - Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere . Din analiza situației de fapt existentă în cauză se reține că, prin acțiunea inițială reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 72/2009 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și plata de despăgubiri. În drept, cererea s-a întemeiat pe art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, ordinul nr. 72/2005 a fost emis în baza Legii nr. 188/1999.

Potrivit art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea funcționarului public în funcția publică deținută. În cauză, reclamantul nu a solicitat reintegrarea prin acțiunea al cărei obiect a fost anularea ordinului de eliberare din funcție. Prezenta acțiune, având ca obiect reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere a fost introdusă la Curtea de Apel Iași la data de 14 iunie 2010, adică la mai mult de un an de la luarea la cunoștință despre actul vătămător, respectiv ordinul nr. 72 din 21 martie 2009. Înalta Curte precizează că termenul de prescripție de 6 luni și cel de decădere de un an reglementate în alin. (1) și (2) ale art. 11 din Legea nr. 554/2004, se calculează de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă și respectiv de la data comunicării actului pretins vătămător.

Instanța de fond a respins acțiunea ca tardivă, și astfel s-a aplicat sancțiunea de drept procesual a decăderii din dreptul de a mai exercita acțiunea. În cazul tardivității, al decăderii din drept, termenul de un an se calculează de la data comunicării actului, neprezentând relevanță nici un altfel de aspect, cum ar fi cel legat de pronunțarea hotărârii irevocabile privind anularea actului. Soluția este rezultatul interpretării atât a art. 11 din Legea nr. 554/2004, cât și a art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. Din modul de redactare a textului art. 106 alin. (2) coroborat cu alin. (1) rezultă că la solicitarea funcționarului public, instanța care constată nulitatea actului, va dispune și reintegrarea acestuia.

Astfel cele două cereri, de anulare și reintegrare se soluționează concomitent, de către aceeași instanță, formularea legiuitorului având suficientă claritate. Referirea din motivele de recurs la termenele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 este nerelevantă, deoarece încetarea raportului de funcție al reclamantului nu s-a întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 37/2009, ci pe Legea nr. 188/1999. Mai mult, la data eliberării din funcție nici nu a fost adoptată O.U.G. nr. 37/2009, pentru că ordinul de eliberare din funcție s-a emis la 21 martie 2009, iar O.U.G. nr. 37 s-a adoptat la 22 aprilie 2009, astfel că declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 37/2009, nu este de natură a produce vreun efect în cauză.

În ceea ce privește daunele morale pretinse, soluția primei instanțe este temeinică, deoarece actul care se pretinde a fi cauzator de prejudicii morale este ordinul nr. 72 din 21 martie 2009, iar în raport de data de 14 iunie 2010, când s-a introdus acțiunea, cererea era tardiv formulată. d) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, cererea reclamantului fiind formulată tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.V. împotriva sentinței nr. 246/CA din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2011.