ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.01.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2011

HOTĂRÂRE
21.01.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal,

reclamantul S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Protecția Consumatorilor reintegrarea în funcția publică din care a fost

eliberat în mod nelegal, prin Ordinul nr. 72/2009 emis de Autoritatea Națională

pentru Protecția Consumatorilor, precum și daune-morale de 10.000 RON pentru

repararea prejudiciului moral provocat.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin ordinul nr. 582/2007, în urma concursului organizat

conform H.G. nr. 1209/2003, a fost numit în funcția publică de inspector șef al

Inspectoratului Regional pentru Protecția Consumatorilor, iar apoi prin ordinul

nr. 72/2009, emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a fost

eliberat din funcția publică de conducător al Comisariatului Regional pentru Protecția

Consumatorilor Iași.

A mai arătat reclamantul,

că prin sentința nr. 192/CA din 02 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, pronunțată

în Dosarul nr. 272/45/2009, rămasă irevocabilă la 19 mai 2010 prin respingerea recursului

de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost anulat ordinul nr. 72/2009

și a fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului veniturile salariale de

care ar fi beneficiat în lipsa ordinului anulat.

b) Întâmpinarea formulată

Pârâta Autoritatea Națională

pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

tardivității acțiunii, cu motivarea că de la data la care i-a fost comunicat reclamantului

răspunsul la plângerea prealabilă până la data introducerii acțiunii, 14 iunie 2010,

au trecut mai mult de 6 luni, nefiind astfel respectat termenul prevăzut de

art. 11 din Legea nr. 554/2004.

c) Soluția și considerentele

primei instanțe

Prin sentința nr. 246/CA

din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel Iași a admis excepția tardivității formulării

acțiunii și a respins ca tardivă acțiunea reclamantului.

Instanța de fond a apreciat

că sunt nefondate susținerile reclamantului în sensul că termenul de introducere

a acțiunii curge din momentul rămânerii irevocabile a sentinței nr. 192/CA din

02 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, întrucât nu a existat niciun motiv obiectiv

pentru care reclamantul nu a solicitat și reintegrarea în funcția publică din care

a fost eliberat prin ordinul nr. 72/2009, în cadrul litigiului ce a format obiectul

Dosarului nr. 272/45/2009.

S-a mai reținut că termenul

de 1 an poate fi aplicat potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 doar

pentru motive temeinice, iar faptul că între părți au mai existat și alte litigii,

nu poate fi apreciat ca un motiv temeinic în acest sens, iar în plus și termenul

de 1 an este depășit în cauză.

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat recurs S.V.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că greșit a admis prima instanță excepția tardivității acțiunii, întrucât

trebuie calculat termen de introducerere a acțiunii începând cu data când a formulat

cerere de repunere în funcție respectiv 17 ianuarie 2010, când a rămas irevocabilă

hotărârea prin care s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 72/2009 al Autorității

Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

A mai arătat că impunea

aplicarea termenului prevăzut de art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004,

în raport de care termenul de introducere a acțiunii este de un an de la data publicării

Deciziei Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009.

b) Întâmpinarea formulată

în cauză

Intimata Autoritatea Națională

pentru Protecția Consumatorilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului,

cu precizarea că în baza art. 106 din Legea nr. 188/1999, cererea privind reintegrarea

în funcție se formulează în fața instanței sesizată cu anularea actului.

c) Analiza motivelor de

recurs

Înalta Curte examinând

motivele de recurs, acțiunea, probele cauzei și legislația aplicată, reține:

Situația de fapt

Prin sentința nr. 192/CA

din 02 noiembrie 2009 s-a anulat Ordinul nr. 72 din 31 martie 2009 emis de Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor prin care reclamantul S.V. a fost eliberat

din funcția publică de conducere de inspector șef al Inspectoratului Regional pentru

Protecția Consumatorilor Iași și a fost obligată pârâta să îi plătească reclamantului

veniturile salariale de care ar fi beneficiat.

S-a reținut că măsura

dispusă a fost nelegală întrucât nu s-a făcut dovada că s-au modificat atribuțiile

de serviciu în proporție de 50%, așa cum este reglementat în art. 100 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999.

În prezenta cauză a solicitat

și reintegrarea pe post.

Legislația aplicabilă

Legea nr. 188/1999,

art. 106,

alin. (2) -

La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat

nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică

deținută

.

Legea nr. 554/2004,

art. 9, alin. (1)

-

Persoana vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate

introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția

de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea

neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanț

ă.”

alin. (4) -

În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității

este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct

la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere

de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în M. Of.

al României, Partea I

.

alin.

(5) - Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea

ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale

Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după

caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la

realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Art. 11 alin. (2) - Pentru motive temeinice, în

cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul

prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului,

data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal

de conciliere, după caz

.

alin.

(5) -

Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul

prevăzut la alin. (2) este termen de decădere

.

Din analiza situației

de fapt existentă în cauză se reține că, prin acțiunea inițială reclamantul a solicitat

anularea Ordinului nr. 72/2009 emis de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

și plata de despăgubiri.

În drept, cererea s-a

întemeiat pe art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, ordinul nr. 72/2005 a fost

emis în baza Legii nr. 188/1999.

Potrivit art. 106

alin. (2) din Legea nr. 188/1999, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ

va dispune reintegrarea funcționarului public în funcția publică deținută.

În cauză, reclamantul

nu a solicitat reintegrarea prin acțiunea al cărei obiect a fost anularea ordinului

de eliberare din funcție.

Prezenta acțiune, având

ca obiect reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere a fost introdusă

la Curtea de Apel Iași la data de 14 iunie 2010, adică la mai mult de un an de la

luarea la cunoștință despre actul vătămător, respectiv ordinul nr. 72 din 21 martie

2009.

Înalta Curte precizează

că termenul de prescripție de 6 luni și cel de decădere de un an reglementate în

alin. (1) și (2) ale art. 11 din Legea nr. 554/2004, se calculează de la data comunicării

răspunsului la plângerea prealabilă și respectiv de la data comunicării actului

pretins vătămător.

Instanța de fond a respins

acțiunea ca tardivă, și astfel s-a aplicat sancțiunea de drept procesual a decăderii

din dreptul de a mai exercita acțiunea.

În cazul tardivității,

al decăderii din drept, termenul de un an se calculează de la data comunicării actului,

neprezentând relevanță nici un altfel de aspect, cum ar fi cel legat de pronunțarea

hotărârii irevocabile privind anularea actului.

Soluția este rezultatul

interpretării atât a art. 11 din Legea nr. 554/2004, cât și a art. 106 alin. (2)

din Legea nr. 188/1999.

Din modul de redactare

a textului art. 106 alin. (2) coroborat cu alin. (1) rezultă că la solicitarea funcționarului

public, instanța care constată nulitatea actului, va dispune și reintegrarea acestuia.

Astfel cele două cereri,

de anulare și reintegrare se soluționează concomitent, de către aceeași instanță,

formularea legiuitorului având suficientă claritate.

Referirea din motivele

de recurs la termenele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004 este nerelevantă,

deoarece încetarea raportului de funcție al reclamantului nu s-a întemeiat pe prevederile

O.U.G. nr. 37/2009, ci pe Legea nr. 188/1999.

Mai mult, la data eliberării

din funcție nici nu a fost adoptată O.U.G. nr. 37/2009, pentru că ordinul de eliberare

din funcție s-a emis la 21 martie 2009, iar O.U.G. nr. 37 s-a adoptat la 22 aprilie

2009, astfel că declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 37/2009, nu este de

natură a produce vreun efect în cauză.

În ceea ce privește daunele

morale pretinse, soluția primei instanțe este temeinică, deoarece actul care se

pretinde a fi cauzator de prejudicii morale este ordinul nr. 72 din 21 martie 2009,

iar în raport de data de 14 iunie 2010, când s-a introdus acțiunea, cererea era

tardiv formulată.

d) Soluția instanței de

recurs

Având în vedere considerentele

prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, cererea

reclamantului fiind formulată tardiv.

Respinge recursul declarat

de S.V. împotriva sentinței nr. 246/CA din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2628/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 192/CA/2009 pronunțată la data de 2 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepți
ÎCCJ 2011-03-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1687/2011
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 565 din 2 februarie 2010, a admis acțiunea f
ÎCCJ 2010-11-24
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5197/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea f
ÎCCJ 2011-05-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2635/2011
rea contractului de management și, ca atare, reîncadrarea reclamantului în funcția de director coordonator adjunct al Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Mureș. A doua consecință este despăgubirea reclamantului cu plata
ÎCCJ 2011-06-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3584/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prima instanță 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la nr. 6694/2/2010, rec
Sursă