ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5197/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M.M. în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, instanța dispunând anularea Ordinului nr. 123 din 31 martie 2009 emis de pârâtă. Totodată, a obligat pârâta să îl reintegreze pe reclamant în funcția de comisar șef adjunct al Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorului Ilfov, cu plata diferențelor salariale de la data emiterii ordinului până la executarea sentinței. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că prin ordinul atacat s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publică de inspector șef adjunct, ordinul în speță fiind întemeiat, în principal, pe prevederile H.G.

nr. 284/2009. Prin compararea H.G. nr. 284/2009 cu H.G. nr. 748/2007, instanța fondului a constatat că nu se poate reține existența unei reale reorganizări a instituției publice cu consecințe asupra postului reclamantului, în cea mai mare măsură operându-se o modificare a denumirii structurilor și funcțiilor, fără o modificare de substanță a organizării instituției. A mai reținut judecătorul fondului că O.G. nr. 37/2009 nu era în vigoare la data emiterii actului, legalitatea acestuia analizându-se în raport cu dispozițiile în vigoare la momentul emiterii sale. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, susținând că hotărârea atacată este neegală și netemeinică, pentru următoarele motive: - modificările survenite în fișele de post ale angajaților ca urmare a intrării în vigoare a H.G.

nr. 284/2009 sunt atât modificări de formă (modificarea denumirii structurilor regionale), cât mai ales de fond (modificarea atribuțiilor aferente posturilor existente la nivelul instituției, atât la nivel central, cât și la nivel regional și teritorial în proporție de peste 50%); - în mod greșit s-a apreciat că Ordinul nr. 123/2009 (actul administrativ atacat) este nemotivat, în cuprinsul său fiind indicate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999; - potrivit prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009 posturile de comisar șef adjunct au fost desființate de drept, iar Comisariatele Județene pentru Protecția Consumatorilor au fost încadrate în categoria serviciilor publice deconcentrate, astfel cum aceste servicii au fost reglementate de actul normativ menționat, fiind conduse de directori coordonatori adjuncți numiți în funcție de către ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri (actualmente Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în calitate de succesor în drepturi).

Pentru acest motiv, în mod greșit instanța de fond a dispus reintegrarea reclamantului în funcția avută, funcția publică de comisar șef adjunct neregăsindu-se în noile state de funcții; - în mod greșit a fost admis capătul de cerere privind plata de despăgubiri, având în vedere că reclamantul–intimat a fost în toată această perioadă în incapacitate temporară de muncă și a beneficiat de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă. Recurenta nu a indicat încadrarea în drept, din punct de vedere procedural, a motivelor de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Ordinul nr. 123 din 31 martie 2009, prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică de inspector - șef adjunct a intimatului ca urmare a reorganizării Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, s-a întemeiat pe H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor. Instanța de fond a comparat această hotărâre de guvern cu H.G. nr. 748/2007, constatând că nu există o reală reorganizare a instituției publice cu consecințe asupra postului intimatului. În acest sens s-a stabilit că prin H.G. nr. 284/2009 s-a modificat doar denumirea structurilor și a funcțiilor, neexistând o modificare relevantă a organizării instituției.

Cele 12 inspectorate regionale, conduse de către un inspector șef, au fost înlocuite de comisariate regionale conduse de către un comisar șef, funcția de inspector șef adjunct fiind înlocuită cu funcția de comisar șef adjunct, numărul de posturi fiind aproximativ același, iar în privința atribuțiilor funcției – noua hotărâre preluând pasaje întregi din vechea hotărâre. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la apariția O.U.G. nr. 37/2009, prevederile acesteia nu erau în vigoare la data emiterii actului, iar potrivit principiului tempus regit actum legalitatea actului se analizează în raport de dispozițiile în vigoare la momentul emiterii lui. De altfel, atât O.U.G. nr. 37/2009, cât și O.U.G.

nr. 105/2009, care a preluat o serie de dispoziții din O.U.G. nr. 37/2009, au fost declarate neconstituționale. În ceea ce privește motivul de recurs referitor la despăgubiri, nu există nici o contradicție între admiterea de către instanța de fond a acestui capăt de cerere și împrejurarea de fapt că reclamantul-intimat a beneficiat, o anumită perioadă, de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă (concediu medical), deoarece instanța de fond a dispus numai plata diferențelor salariale dintre funcția avută anterior și cea exercitată efectiv, de la data emiterii ordinului și până la executarea sentinței; această dispoziție a instanței nu exclude, ci dimpotrivă, presupune, luarea în calcul a perioadei concediului medical.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței civile nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.