ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5197/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 565 din 2 februarie 2010

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M.M. în contradictoriu cu Autoritatea

Națională pentru Protecția Consumatorilor, instanța dispunând anularea Ordinului

nr. 123 din 31 martie 2009 emis de pârâtă. Totodată, a obligat pârâta să îl reintegreze

pe reclamant în funcția de comisar șef adjunct al Oficiului Județean pentru Protecția

Consumatorului Ilfov, cu plata diferențelor salariale de la data emiterii ordinului

până la executarea sentinței.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență că prin ordinul atacat s-a dispus

eliberarea reclamantului din funcția publică de inspector șef adjunct, ordinul în

speță fiind întemeiat, în principal, pe prevederile H.G. nr. 284/2009.

Prin compararea H.G.

nr. 284/2009 cu H.G. nr. 748/2007, instanța fondului a constatat că nu se poate

reține existența unei reale reorganizări a instituției publice cu consecințe asupra

postului reclamantului, în cea mai mare măsură operându-se o modificare a denumirii

structurilor și funcțiilor, fără o modificare de substanță a organizării instituției.

A mai reținut judecătorul

fondului că O.G. nr. 37/2009 nu era în vigoare la data emiterii actului, legalitatea

acestuia analizându-se în raport cu dispozițiile în vigoare la momentul emiterii

sale.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor,

susținând că hotărârea atacată este neegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

- modificările survenite

în fișele de post ale angajaților ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 284/2009

sunt atât modificări de formă (modificarea denumirii structurilor regionale), cât

mai ales de fond (modificarea atribuțiilor aferente posturilor existente la nivelul

instituției, atât la nivel central, cât și la nivel regional și teritorial în proporție

de peste 50%);

- în mod greșit s-a apreciat

că Ordinul nr. 123/2009 (actul administrativ atacat) este nemotivat, în cuprinsul

său fiind indicate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999;

- potrivit prevederilor

O.U.G. nr. 37/2009 posturile de comisar șef adjunct au fost desființate de drept,

iar Comisariatele Județene pentru Protecția Consumatorilor au fost încadrate în

categoria serviciilor publice deconcentrate, astfel cum aceste servicii au fost

reglementate de actul normativ menționat, fiind conduse de directori coordonatori

adjuncți numiți în funcție de către ordonatorul principal de credite, respectiv

Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri

(actualmente Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în calitate

de succesor în drepturi). Pentru acest motiv, în mod greșit instanța de fond a dispus

reintegrarea reclamantului în funcția avută, funcția publică de comisar șef adjunct

neregăsindu-se în noile state de funcții;

- în mod greșit a fost

admis capătul de cerere privind plata de despăgubiri, având în vedere că reclamantul–intimat

a fost în toată această perioadă în incapacitate temporară de muncă și a beneficiat

de indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă.

Recurenta nu a indicat

încadrarea în drept, din punct de vedere procedural, a motivelor de recurs.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Ordinul nr. 123 din 31

martie 2009, prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică de inspector -

șef adjunct a intimatului ca urmare a reorganizării Autorității Naționale

pentru Protecția Consumatorilor, s-a întemeiat pe H.G. nr. 284/2009 privind organizarea

și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Instanța de fond a comparat

această hotărâre de guvern cu H.G. nr. 748/2007, constatând că nu există o reală

reorganizare a instituției publice cu consecințe asupra postului intimatului.

În acest sens s-a stabilit

că prin H.G. nr. 284/2009 s-a modificat doar denumirea structurilor și a funcțiilor,

neexistând o modificare relevantă a organizării instituției. Cele 12 inspectorate

regionale, conduse de către un inspector șef, au fost înlocuite de comisariate regionale

conduse de către un comisar șef, funcția de inspector șef adjunct fiind înlocuită

cu funcția de comisar șef adjunct, numărul de posturi fiind aproximativ același,

iar în privința atribuțiilor funcției – noua hotărâre preluând pasaje întregi din

vechea hotărâre.

În ceea ce privește motivul

de recurs referitor la apariția O.U.G. nr. 37/2009, prevederile acesteia nu erau

în vigoare la data emiterii actului, iar potrivit principiului tempus regit actum

legalitatea actului se analizează în raport de dispozițiile în vigoare la momentul

emiterii lui.

De altfel, atât

O.U.G. nr. 37/2009, cât și O.U.G. nr. 105/2009, care a preluat o serie de dispoziții

din O.U.G. nr. 37/2009, au fost declarate neconstituționale.

În ceea ce privește motivul

de recurs referitor la despăgubiri, nu există nici o contradicție între admiterea

de către instanța de fond a acestui capăt de cerere și împrejurarea de fapt că reclamantul-intimat

a beneficiat, o anumită perioadă, de indemnizația pentru incapacitate temporară

de muncă (concediu medical), deoarece instanța de fond a dispus numai plata diferențelor

salariale dintre funcția avută anterior și cea exercitată efectiv, de la data emiterii

ordinului și până la executarea sentinței; această dispoziție a instanței nu exclude,

ci dimpotrivă, presupune, luarea în calcul a perioadei concediului medical.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței civile

nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2010.