ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1687/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 565 din 2 februarie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, a anulat ordinul nr. 123 din 31 martie 2009 emis de pârâtă și a obligat această autoritate publică să-l reintegreze pe reclamant în funcția deținută anterior, respectiv cea de comisar șef adjunct al Oficiului județean pentru Protecția Consumatorilor Ilfov, cu plata diferențelor salariale, de la data emiterii ordinului până la executarea sentinței.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin actul administrativ contestat în speță, reclamantul a fost eliberat din funcția publică de inspector șef adjunct, ca urmare a reorganizării instituției pârâte. Această măsură administrativă a avut ca temei legal prevederile H.G. nr. 284/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor În urma comparării conținutului H.G. nr. 284/2009 cu cel al H.G. nr. 748/2007, Curtea de Apel a apreciat că nu există o reală reorganizare a instituției publice pârâte, cu consecințe asupra postului reclamantului. Pe de altă parte, instanța de fond a reținut faptul că dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009 nu sunt incidente în cauză, deoarece nu erau în vigoare la momentul adoptării actului administrativ contestat. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, care a solicitat casarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. În motivarea căii de atac, încadrabilă în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate: - în urma intrării în vigoare a H.G.

nr. 284/2009, au intervenit atât modificări de formă cât și de fond în fișele posturilor funcționarilor publici; - actul administrativ atacat în speță a fost emis de autoritatea publică cu respectarea principiului motivării, în cuprinsul său fiind indicate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999; - în mod greșit a fost admis capătul de cerere privind obligarea autorității publice la acordarea diferențelor de drepturi salariale, întrucât, în perioada analizată, intimatul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă și a beneficiat de indemnizația aferentă. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin decizia nr. 5197 din 24 noiembrie 2010, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

În considerentele deciziei, instanța de control judiciar a arătat că este corectă concluzia judecătorului fondului, în sensul că în cadrul autorității publice recurente nu a avut loc o veritabilă reorganizare, cu consecințe directe asupra postului intimatului. Mai precis, prin H.G. nr. 284/2009 s-a modificat doar denumirea structurilor și a funcțiilor, fără să existe o modificare relevantă în organizarea instituției. Cele 12 inspectorate regionale, conduse de către un inspector șef, au fost înlocuite de comisariate regionale, conduse de către un comisar șef, iar funcția de inspector șef adjunct a fost înlocuită cu funcția de comisar șef adjunct; în privința atribuțiilor funcției, noua hotărâre a preluat pasaje întregi din veghea hotărâre.

Pe de altă parte, Înalta Curte a apreciat că este corectă soluția pronunțată pe capătul de cerere privind acoperirea prejudiciului, întrucât intimatului-reclamant i s-au acordat doar diferențele de drepturi salariale, fapt care nu exclude luarea în calcul a perioadei în care acesta s-a aflat în concediu medical. La data de 16 decembrie 2010, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 5197 din 24 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și a solicitat admiterea acesteia și, în consecință, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 3 C. proc. civ., revizuenta a făcut o prezentare a istoricului litigiului și a arătat faptul că, prin adoptarea H.G. nr. 882/2010, au survenit modificări în fișele de post ale funcționarilor publici, atât din punct de vedere formal (prin crearea de entități județene, cu personalitate juridică proprie), cât și prin modificarea atribuțiilor aferente posturilor existente la nivelul instituției. Analizând temeiurile de fapt și de drept invocate de revizuentă, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează această instituție, Înalta Curte reține următoarele: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care, potrivit art. 322 C. proc.

civ., poate avea ca obiect numai hotărârile judecătorești definitive, precum și hotărârile date de instanțele de recurs atunci când evocă fondul. Evocarea fondului de către instanța de recurs presupune ca, în cadrul soluționării căii de atac, instanța de control judiciar să facă fie o analiză proprie a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de fapt decât cea reținută de prima instanță, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. Ca atare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.

Or, în cauza de față, prin decizia nr. 5197 din 24 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal. Pe cale de consecință, se poate aprecia că instanța de control judiciar nu a evocat fondul, întrucât, în speța de față, nu s-a procedat la schimbarea situației de fapt, în urma analizării probelor administrate în cauză. Având în vedere considerentele anterior expuse, precum și dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de către revizuenta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva deciziei civile nr. 5197 din 24 noiembrie 2010 a Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2011.