ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1687/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, prin

sentința nr. 565 din 2 februarie 2010, a admis acțiunea formulată de

reclamantul M.M. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor, a anulat ordinul nr. 123 din 31 martie 2009 emis de pârâtă și a

obligat această autoritate publică să-l reintegreze pe reclamant în funcția

deținută anterior, respectiv cea de comisar șef adjunct al Oficiului județean

pentru Protecția Consumatorilor Ilfov, cu plata diferențelor salariale, de la

data emiterii ordinului până la executarea sentinței.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin actul

administrativ contestat în speță, reclamantul a fost eliberat din funcția

publică de inspector șef adjunct, ca urmare a reorganizării instituției pârâte.

Această măsură

administrativă a avut ca temei legal prevederile H.G. nr. 284/2009 privind

organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția

Consumatorilor

În urma comparării

conținutului H.G. nr. 284/2009 cu cel al H.G. nr. 748/2007, Curtea de Apel a

apreciat că nu există o reală reorganizare a instituției publice pârâte, cu

consecințe asupra postului reclamantului.

Pe de altă parte,

instanța de fond a reținut faptul că dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 nu sunt

incidente în cauză, deoarece nu erau în vigoare la momentul adoptării actului

administrativ contestat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor, care a solicitat casarea sa, în sensul respingerii acțiunii

reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea căii de

atac, încadrabilă în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal,

fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele

critici de nelegalitate:

- în urma intrării în

vigoare a H.G. nr. 284/2009, au intervenit atât modificări de formă cât și de

fond în fișele posturilor funcționarilor publici;

- actul administrativ

atacat în speță a fost emis de autoritatea publică cu respectarea principiului

motivării, în cuprinsul său fiind indicate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999;

- în mod greșit a

fost admis capătul de cerere privind obligarea autorității publice la acordarea

diferențelor de drepturi salariale, întrucât, în perioada analizată, intimatul

s-a aflat în incapacitate temporară de muncă și a beneficiat de indemnizația

aferentă.

Înalta Curte de

Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, prin

decizia nr. 5197 din 24 noiembrie 2010, a respins ca nefondat recursul declarat

de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva

sentinței nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curții de Apel București – Secția de

Contencios Administrativ și Fiscal.

În considerentele

deciziei, instanța de control judiciar a arătat că este corectă concluzia

judecătorului fondului, în sensul că în cadrul autorității publice recurente nu

a avut loc o veritabilă reorganizare, cu consecințe directe asupra postului

intimatului.

Mai precis, prin H.G.

nr. 284/2009 s-a modificat doar denumirea structurilor și a funcțiilor, fără să

existe o modificare relevantă în organizarea instituției. Cele 12 inspectorate

regionale, conduse de către un inspector șef, au fost înlocuite de comisariate

regionale, conduse de către un comisar șef, iar funcția de inspector șef

adjunct a fost înlocuită cu funcția de comisar șef adjunct; în privința

atribuțiilor funcției, noua hotărâre a preluat pasaje întregi din veghea

hotărâre.

Pe de altă parte,

Înalta Curte a apreciat că este corectă soluția pronunțată pe capătul de cerere

privind acoperirea prejudiciului, întrucât intimatului-reclamant i s-au acordat

doar diferențele de drepturi salariale, fapt care nu exclude luarea în calcul a

perioadei în care acesta s-a aflat în concediu medical.

La data de 16

decembrie 2010, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a formulat

cerere de revizuire a deciziei nr. 5197 din 24 noiembrie 2010 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și

Fiscal și a solicitat admiterea acesteia și, în consecință, admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 3 C. proc. civ.,

revizuenta a făcut o prezentare a istoricului litigiului și a arătat faptul că,

prin adoptarea H.G. nr. 882/2010, au survenit modificări în fișele de post ale

funcționarilor publici, atât din punct de vedere formal (prin crearea de

entități județene, cu personalitate juridică proprie), cât și prin modificarea

atribuțiilor aferente posturilor existente la nivelul instituției.

Analizând temeiurile

de fapt și de drept invocate de revizuentă, în raport cu dispozițiile legale ce

reglementează această instituție, Înalta Curte reține următoarele:

Revizuirea este o

cale extraordinară de atac, de retractare care, potrivit art. 322 C. proc. civ.,

poate avea ca obiect numai hotărârile judecătorești definitive, precum și

hotărârile date de instanțele de recurs atunci când evocă fondul.

Evocarea fondului de

către instanța de recurs presupune ca, în cadrul soluționării căii de atac,

instanța de control judiciar să facă fie o analiză proprie a probelor

administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situații de

fapt decât cea reținută de prima instanță, fie aplicarea altor dispoziții

legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății.

Ca atare, hotărârile

prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt

susceptibile de revizuire.

Or, în cauza de față,

prin decizia nr. 5197 din 24 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și

Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca nefondat

recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor împotriva sentinței nr. 565 din 2 februarie 2010 a Curții de

Apel București – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Pe cale de

consecință, se poate aprecia că instanța de control judiciar nu a evocat

fondul, întrucât, în speța de față, nu s-a procedat la schimbarea situației de

fapt, în urma analizării probelor administrate în cauză.

Având în vedere

considerentele anterior expuse, precum și dispozițiile art. 326 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de către revizuenta Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor împotriva deciziei civile nr. 5197 din 24 noiembrie 2010 a Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 22 martie 2011.