ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2685/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2685/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 18 din 23 ianuarie 2008
Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea
formulată de reclamantul A.C.D. în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru
Protecția Consumatorilor, a anulat Ordinul Autorității Naționale pentru Protecția
Consumatorilor din 01 august 2007 și a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția
de inspector șef adjunct la Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor Caraș-Severin.
În motivarea sentinței
instanța de fond a reținut că în mod nelegal reclamantul a fost eliberat din funcția
de conducere deținută, aceea de director executiv al O.J.P.C. Caraș-Severin, funcție
echivalentă cu aceea de inspector șef adjunct la O.J.P.C. Caraș-Severin și care
figurează în noua organigramă a instituției.
S-a constatat, de către
prima instanță, că un număr de 7 din cele 9 categorii de atribuții din fișa postului
șef adjunct, nou înființat, se regăseau și în fișa postului de director executiv,
astfel că în baza art. 100 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici se impunea că reclamantul să fie numit în noua funcție publică
rezultată în urma reorganizării.
Împotriva acestei sentințe
a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor,
susținând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece
în mod greșit s-a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 100
alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În dezvoltarea motivelor
de recurs recurenta susține că, în speță, instanța de fond nu a ținut seama de noua
structură organizatorică a autorității, reglementată prin H.G. nr. 748/2007, potrivit
căreia aceasta are în subordine 12 inspectorate regionale pentru protecția consumatorilor,
ca entități cu personalitate juridică, a căror structură include oficiile județene
pentru protecția consumatorilor și Oficiul pentru Protecția Consumatorilor al Muncipiului
București, ca entități fără personalitate juridică. Astfel, prin apariția unor structuri
cu personalitate juridică, atribuțiile funcțiilor de conducere au suferit modificări
calitative, concluzia instanței de fond privind inexistența unei efective reorganizări
fiind greșită.
Un alt motiv de nelegalitate
și netemeinicie invocat de recurentă îl constituie împrejurarea că reclamantul-intimat
a acceptat numirea într-o funcție publică vacantă, adusă la cunoștință prin notificarea
din 31 iulie 2007, astfel că acesta nu mai putea contesta ulterior dispozițiile
Ordinului din 1 august 2007.
În drept motivele de recurs
au fost încadrate în prevederile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările
dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată
că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs
invocat de recurentă este nerelevant în speță, deoarece deși H.G. nr. 748/2007 reglementează
o nouă structură a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, în cadrul
căreia au fost create inspectoratele regionale ca entități cu personalitate juridică,
oficiile județene au rămas în continuare structuri fără personalitate juridică,
iar reclamantul-intimat deținea o funcție de conducere la nivelul unui oficiu județean,
solicitând reîncadrarea sa la nivelul aceluiași oficiu. Astfel, în mod corect instanța
de fond a comparat vechile atribuții ale funcției respective cu noile atribuții,
ajungând la concluzia că în speță sunt incidente dispozițiile art. 100 alin.
(1) lit. a) și c) din Legea nr. 188/1999, în sensul că nu a avut loc o schimbare
de peste 50% a acestor atribuții. În mod legal instanța de fond a ajuns la concluzia
că modificarea într-o proporție foarte redusă a atribuțiilor funcției și schimbarea
denumirii acesteia nu reprezintă un temei legal pentru eliberarea din funcție a
reclamantului.
De asemenea este nefondat
al doilea motiv de recurs, în sensul că acordul reclamantului intimat de a ocupa
temporar o altă funcție vacantă corespunzătoare, în cadrul autorității, nu reprezintă
o renunțare la dreptul de a contesta ordinul în justiție, în cadrul acțiunii în
contencios administrativ, astfel că acțiunea sa nu putea fi respinsă ca inadmisibilă,
cum implicit susține recurenta.
Pentru considerentele
menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată
că hotărârea atacată este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor împotriva sentinței civile
nr. 18 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ
și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 iunie 2008.