ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5754/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 237/ CA din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta G.Șt., în contradictoriu cu pârâta I.R.P.C. Constanța, prin care solicita să fie obligată această autoritate să îi răspundă la petiția adresată în data de 21 octombrie 2008. Pentru a pronunța această sentință, instanța de judecată a reținut, în esență, că în pricina dedusă judecății nu ne aflăm în fața unui refuz nejustificat al unei autorități publice de a soluționa o cerere, în sensul Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentele invocate la judecata în fond a cauzei. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Obiectul acțiunii formulate de reclamantă, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, este obligarea autorității pârâte să răspundă la petiția adresată în data de 21 octombrie 2008. Potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente .. „[(art. l alin. (l)] iar prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri se înțelege „faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen!

[(art. 2 alin. 1 lit. (h)]. De asemenea, referindu-se la obiectul acțiunii judiciare în contenciosul administrativ, art. 8 alin. (l) ipoteza a doua din actul normativ susmenționat prevede că „.. se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesolutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ..”. Cum reclamanta s-a adresat autorității pârâte la data de 21 octombrie 2008 fără să primească vreun răspuns, rezultă că acțiunea acesteia are drept cauză nesoluționarea cererii sale în termenul legal și că se încadrează, așadar, în prevederile Legii nr. 554/2004, mai sus citate. Or, conform art. 8 alin. (l) din O.G.

nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, „Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă”. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., constatând că soluția instanței de fond este nelegală, va fi admis recursul și modificată sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii formulate de reclamantă și obligării autorității pârâte să răspundă cererii formulate de reclamantă în data de 21 octombrie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGU

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta G.Șt. împotriva sentinței nr. 237/ CA din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă și obligă pârâtul I.R.P.C. Constanța să răspundă la cererea reclamantei înaintată la 21 octombrie 2008. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2009.