ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5754/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 237/ CA din 11 iunie 2009,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de reclamanta G.Șt., în contradictoriu cu pârâta I.R.P.C. Constanța,

prin care solicita să fie obligată această autoritate să îi răspundă la petiția

adresată în data de 21 octombrie 2008.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de judecată a reținut, în esență, că

în pricina dedusă judecății nu ne aflăm în

fața unui refuz nejustificat al unei autorități publice de a soluționa o

cerere, în sensul Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, reiterând argumentele

invocate la judecata în fond a cauzei.

Examinând sentința atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Obiectul acțiunii formulate de reclamantă,

așa cum rezultă din cuprinsul

cererii de

chemare în judecată, este obligarea autorității pârâte să răspundă la petiția

adresată

în data de 21 octombrie 2008.

Potrivit Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, „Orice persoană care

se consideră vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios

administrativ competente

.. „[(art. l alin. (l)] iar prin nesolutionarea

în termenul legal a unei cereri se înțelege „faptul de a nu răspunde

solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea

cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen!

[(art. 2 alin. 1 lit. (h)].

De asemenea, referindu-se la obiectul

acțiunii judiciare în contenciosul administrativ, art. 8 alin. (l) ipoteza a

doua din actul normativ susmenționat prevede

că

„..

se poate adresa instanței de

contencios administrativ și cel care se consideră

vătămat într-un drept

sau interes legitim al său prin nesolutionarea în termen sau prin refuzul

nejustificat de soluționare a unei cereri ..”.

Cum reclamanta s-a adresat autorității pârâte

la data de 21 octombrie 2008 fără să primească vreun răspuns, rezultă că

acțiunea acesteia are drept cauză nesoluționarea cererii sale în termenul legal

și că se încadrează, așadar, în prevederile Legii nr. 554/2004, mai sus citate.

Or, conform art. 8 alin. (l) din O.G. nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, „Autoritățile și

instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în

termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent

dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă”.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., constatând că

soluția instanței de fond este nelegală, va fi admis

recursul și modificată sentința atacată, în sensul

admiterii acțiunii formulate de

reclamantă

și obligării autorității pârâte să răspundă cererii formulate de reclamantă

în

data de 21 octombrie 2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGU

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta G.Șt. împotriva

sentinței nr. 237/ CA din 11 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că

admite acțiunea formulată de

reclamantă și

obligă pârâtul I.R.P.C.

Constanța să răspundă la cererea reclamantei

înaintată la 21 octombrie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

decembrie 2009.