ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 61/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 614 din 3 iulie 2008 Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei Rășină Maria, având ca obiect anularea actului nr. 5581/2007 al A.N.R.P. și obligarea acesteia să răspundă la contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 252 din 16 august 2007 a Comisiei de pe lângă Prefectura Constanța, ca rămasă fără obiect, a respins cererea pentru repararea pagubei și daune morale, a respins cererea de suspendare a actului administrativ a cărui anulare se solicită, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 290/2003 și, totodată, a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin emiterea adresei nr. 5581/2007 a fost soluționată contestația reclamantei împotriva Hotărârii nr. 252/2007 prin care a fost aprobată cererea privind acordarea de despăgubiri bănești, astfel că cererea a rămas fără obiect și în consecință se impune respingerea cererii de suspendare și a celei privind repararea pagubei și daune morale. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. Împotriva acestei hotărâri reclamanta R.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că a solicitat anularea „actului” nr. 5581/2007 emisă de intimata A.N.R.P. și obligarea autorității pârâte să-i răspundă concret și afirmativ la solicitările formulate prin scrisorile recomandate primite la 4 octombrie și 26 octombrie 2007, iar prin acceptarea excepției invocată de intimată și respingerea cererii ca rămasă fără obiect, prima instanță a încălcat legea. La data de 30 mai 2008, dreptul A.N.R.P. de emitere a unui act administrativ unilateral, pentru executarea Legii nr. 554/2004, Legii nr. 290/2003, era prescris.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 290/2003, recurenta arată că prima instanță a greșit atunci când a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivând că Legea nr. 290/2003 prin art. 5 este neconstituțională deoarece nu respectă art. 11 din Constituția României și art. 27 pct. 3 din Tratatul de Pace încheiat la Paris în anul 1947. Recurenta critică hotărârea pentru nelegala soluționare a capetelor de cerere privind repararea pagubei și plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu deplasarea la București la data de 13 decembrie 2007 în sumă de 247 lei. Prin întâmpinarea formulată, intimata A.N.R.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluția primei instanțe este legală.

Intimata a precizat că prin actul nr. 5581/2007 s-a răspuns reclamantei la petiția înregistrată la data de 1 noiembrie 2007. Contestația împotriva Hotărârii nr. 252/2007 emisă de Instituția Prefectului Constanța a fost soluționată prin Decizia nr. 898/2008. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 290/2003 invocată de recurenta - reclamantă, în mod corect, instanța a constatat că aceasta nu întrunește condițiile de admisibilitatea deoarece nu au fost indicate dispozițiile din Constituție care au fost încălcate. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs reținute, în esență, a întâmpinării, precum și sub toate aspectele potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta - reclamantă prin mandatar M.Ș. a investit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect anularea actului nr. 5581/2007 al A.N.R.P. și obligarea la un răspuns la contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 252 din 16 august 2007 emisă de Instituția Prefectului Constanța, cu daune materiale și morale. Curtea de Apel a reținut corect că petițiile reclamantei aveau ca obiect aplicarea prevederilor Legi nr. 290/2003 pentru acordarea de despăgubiri bănești pentru bunurile sechestrate, reținute sau rămase în comuna Borceag, j udețul Cahul, Basarabia al autorilor R.G. și R.A. Cum pe parcursul soluționării pricinii intimata a emis Decizia nr. 898 din 30 mai 2008 prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamanta R.M., prima instanță a respins în mod just primul capăt de cerere ca rămasă fără obiect.

De fapt actul nr. 5581/2007 atacat de reclamantă în contencios administrativ, este un răspuns la memoriul înregistrat sub nr. 5581/2007 care nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, art. 2 lit. c). Decizia nr. 898/2008 emisă de A.N.R.P. – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la Secția de contencios administrativ conform art. 8 alin. (5) din lege. Prin recursul de față recurenta tinde să acrediteze ideea că nu i s-a răspuns punctual, ci i s-au comunicat informații greșite. În realitate, după cum deja s-a arătat în cele ce preced, reclamanta a cerut să i se comunice rezolvarea la contestația pe care a formulat-o împotriva Hotărârii nr. 252 din 16 august 2007, contestație ce a fost soluționată așa cum de altfel i s-a și comunicat.

Împrejurarea că nu i s-a dat un răspuns favorabil la toate solicitările formulate, ține de legalitatea actului administrativ ce poate fi atacat în condițiile menționate. Conform art. 8 alin. (4) și (5) din Legea nr. 290/2003 cu modificările ulterioare, în termen de cel mult 60 zile A.N.R.P. – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Recurenta critică hotărârea primei instanțe în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 290/2003 invocată prin acțiune și prin contestația împotriva Hotărârii nr. 252/2007 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 290/2003 emisă de Instituția Prefectului Constanța.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale republicată, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”. Înalta Curte apreciază că, în speță nu sunt întrunite condițiile privind admisibilitatea excepției de neconstituționalitate prevăzută de dispozițiile Legii nr. 47/1992, mai sus citată și că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Astfel obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea răspunsului nr. 6681/2007 al A.N.R.P. și obligarea la un răspuns la contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 252/2007, iar dispozițiile art. 5 din Legea nr. 290/2003, în raport de care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea pricinii. Mai mult, așa cum a reținut prima instanță obiectul cauzei privește exclusiv litigiul dedus judecății și nu alte cauze în oarecare conexiune cu acesta. De altfel excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă în sensul art. 29 din lege pentru că nu s-au invocat dispozițiile din legea fundamentală în raport cu care textul de lege contestat să fie determinat în soluționarea cauzei deduse judecății.

Cu privire la aplicarea prevederilor art. 274, 275 C. proc. civ., având în vedere că cererea reclamantei a fost respinsă, autoritatea pârâtă comunicând la prima zi de înfățișare după precizarea obiectului cererii și motivarea excepției de neconstituționalitate, răspunsul la petiția nr. 5581/2007, cererea de obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată este nefondată și în mod corect a fost respinsă de prima instanță. Înalta Curte constată că autoritatea a rezolvat cererea în limitele investirii sale, prezentând în mod obiectiv cadrul legal aplicabil în principiu unei astfel de cereri, precum și căile legale de atac împotriva Deciziei nr. 898/2008. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinței nr. 614 din 3 iulie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2009.