ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2011/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 decembrie 2007 reclamanta

SC E.E.N.B.A. SRL a chemat în judecată A.P.I.A. și directorul general al A.P.I.A.,

solicitând anularea Deciziei nr. 45 din 31 octombrie 2007 și a Hotărârii

Comisiei centrale pentru stocuri din cadrul A.P.I.A. nr. 48 din 26 octombrie

2007, cu consecința soluționării fondului contestației formulate împotriva

Deciziei nr. 6 din 19 septembrie 2007.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că prin Decizia nr. 48/2007 a fost respinsă ca tardivă plângerea

sa formulată împotriva Deciziei nr. 6/2007. Susține reclamanta că a respectat

termenul de 15 zile prevăzut de O.U.G. nr. 124/2006.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 51 din 17 ianuarie 2008 a admis contestația formulată, a

anulat actele administrative atacate și a obligat pârâta să soluționeze

contestația pe fond. A fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a pârâtei

la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs reclamanta SC E.E.N.B.A. SRL, susținând în esență că,

respingerea de către instanța de fond a cererii sale de obligare a intimaților

la plata cheltuielilor de judecată este netemeinică și nelegală, nepunându-se problema

unei eventuale recunoașteri a pretențiilor sale de către intimați, în sensul

prevederilor art. 274 C. proc. civ.

Sub un al doilea aspect, se

arată în recurs, în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 275 C.

proc. civ., pentru ca intimații-pârâți să nu fie obligați la plata

cheltuielilor de judecată.

În al doilea rând, susține

recurenta, atâta timp cât instanța a obligat intimații-pârâți la soluționarea

pe fond a contestației, problema suportării cheltuielilor de judecată urma să

fie reglementată prin acțiune separată, după soluționarea cauzei de către

intimații-pârâți.

În subsidiar recurenta

solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate, în

sensul înlăturării soluției instanței de respingere a cererii sale de obligare

a intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată, această problemă

urmând a fi reglementată după soluționarea pe fond a contestației.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 275

C. proc. civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile

reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Susținerea recurentei

potrivit căreia o recunoaștere cu privire la care sunt aplicabile prevederile art.

275 C. proc. civ. ar trebui făcută din propria inițiativă și fără intervenția

instanței de judecată nu poate fi reținută.

Se poate considera faptul că

punerea în întârziere a intimaților s-a realizat prin cererea de chemare în

judecată, prin care s-a pretins de către reclamantă executarea obligației de

soluționare pe fond a contestației respinse în mod greșit ca tardivă, ori

excepția prevăzută în art. 275 C. proc. civ. și care ar justifica plata

cheltuielilor de judecată prevede ca punerea în întârziere să se facă anterior

chemării în judecată, sub un alt aspect.

Instanța de fond trebuie să

se pronunțe asupra cererii de cheltuieli de judecată, indiferent de rezultatul

soluționării în fond a contestației.

De altfel, în urma

rejudecării fondului contestației formulată de reclamantă, aceasta a fost

admisă prin Decizia nr. 94 din 6 februarie 2008.

Având în vedere cele mai sus

expuse, urmează ca recursul declarat de reclamantă să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC E.E.N.B.A. SRL împotriva sentinței civile nr. 51/CA din 17

ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2008.