ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.12.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5824/2009

HOTĂRÂRE
16.12.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5824/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 aprilie 2008,

reclamanta SC E.E.N.B.A. SRL Constanța a solicitat completarea dispozitivului

sentinței civile nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, în sensul obligării în solidar a pârâților A.P.I.A. și Directorul

general al acestei agenții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de

soluționarea Dosarului nr. 2829/36/2007, în care a fost pronunțată hotărârea

susmenționată.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ.,

reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008,

Curtea de Apel Constanța a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 44/2007 emisă

de Directorul general al A.P.I.A., dar nu s-a pronunțat asupra cererii de

cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a

pronunțat sentința civilă nr. 133/ CA din 23 martie 2009, prin care a admis

cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 32/ CA din 14

ianuarie 2008 și a obligat pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de

judecată în sumă de 515,03 lei.

Instanța de fond a constatat

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281

2

alin. (2) C.

proc. civ., precum și cele prevăzute de art. 274 din același cod, în temeiul

cărora a dispus obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată

reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs pârâții A.P.I.A. și G.D. - Director general al acestei

agenții, solicitând modificarea hotărârii atacate în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și respingerea ca neîntemeiată a cererii de completare

formulată de reclamantă.

Recurenții au susținut că

hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii,

deoarece nu s-a avut în vedere că pretențiile din acțiune au fost recunoscute

la prima zi de înfățișare, astfel că erau incidente dispozițiile art. 275 C.

proc. civ., conform cărora nu datorau cheltuielile de judecată solicitate de

intimată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

următoarele considerente:

Potrivit art. 281

1

alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen

în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva aceleiași

hotărâri.

Aceste dispoziții legale au

fost greșit aplicate de instanța de fond, care a considerat întemeiată cererea

de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 32/ CA din 14 ianuarie

2008, fără a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 274 C.

proc. civ. pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

Conform reglementării

cuprinse în art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. civ., partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile pe care partea

care a câștigat va dovedi că le-a făcut.

Din actele dosarului rezultă

că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată prin concluziile avocatului

său de la data judecării fondului litigiului și nici nu a dovedit suportarea

acestora, întrucât delegația avocatului ales nu a fost însoțită de contractul

de asistență juridică și de chitanța de plată a onorariului.

Numai la data formulării

cererii de completare – 15 aprilie 2009, intimata a depus copia extrasului de

cont din 4 decembrie 2007, dar nu a prezentat contractul de asistență juridică nr.

13.453 din 3 decembrie 2007, indicat ca temei al plății efectuate.

În raport de toate aceste

elemente, nu se poate reține că a existat o omisiune de pronunțare asupra

cererii de cheltuieli de judecată, în condițiile în care instanța de fond nu a

fost sesizată până la închiderea dezbaterilor să stabilească existența culpei

procesuale a recurenților-pârâți și cuantumul cheltuielilor suportate cu ocazia

procesului de intimata-reclamantă.

Cererea de completare a

dispozitivului sentinței civile nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008 se dovedește a

fi neîntemeiată și față de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., indicate de recurenții-pârâți,

prin întâmpinarea depusă la prima zi de înfățișare, ca temei juridic pentru

exonerarea lor de la plata cheltuielilor de judecată.

Conform acestui text de

lege, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile

reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară

numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemare în judecată.

În cauză, se constată că, la

prima zi de înfățișare - 7 ianuarie 2008, recurenții-pârâți au recunoscut prin

întâmpinare pretențiile intimatei-reclamante și au solicitat respingerea

acțiunii pretențiile intimatei-reclamante și au solicitat respingerea acțiunii

ca fiind rămasă fără obiect, motivând că la aceeași dată a fost programată

soluționarea pe fond a contestației, care a fost greșit respinsă ca tardivă

prin Decizia nr. 44 din 31 octombrie 2007.

Această situație de fapt nu

a fost contestată și a fost reținută la pronunțarea sentinței civile nr. 32/ CA

din 14 ianuarie 2008, astfel că erau aplicabile prevederile legale menționate

anterior, conform cărora recurenții-pârâți nu datorează sumele pretinse cu

titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru motivele expuse,

Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și pe fond, va

respinge cererea formulată de reclamanta SC E.E.N.B.A SRL Constanța pentru

completarea dispozitivului sentinței civile nr. 32/ CA din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța.

Admite recursurile declarate

de A.P.I.A. București și de G.D., Director General al A.P.I.A. București

împotriva sentinței civile nr. 133/ CA din 23 martie 2009 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, casează sentința atacată și pe fond respinge cererea formulată de

reclamanta SC E.E.N.B.A. SRL Constanța, pentru completarea dispozitivului

sentinței civile nr. 32 din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2011/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 decembrie 2007 reclamanta SC E.E.N.B.A. SRL a chemat în judecată A.P.I.A. și directorul general al A.P.I.A., solicitând an
ÎCCJ 2008-12-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3667/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC T.E. SA Neptun prin acțiunea înregistrată în 2005 la Tribunalul Constanța a solicitat obligarea pârâtei SC N.O. SA Neptun la plata sumei de
ÎCCJ 2010-04-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2161/2010
5741/2008, în imposibilitate de a formula contestație, motiv pentru care a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă de ministerul pârât. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 375/CA din 8 octombrie 2009, Curtea d
ÎCCJ 2011-03-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1031/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 1091/36/2010, reclamanta A.C.E.S. a chemat în judecată pe SC A. & O. M.T. SRL pentru c
ÎCCJ 2010-02-09
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 481/2010
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 470/Com din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în Dosarul nr. 13896/212/2008 s-a admis acțiunea pro
Sursă