ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2161/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 4 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.S. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (reorganizat la data soluționării prezentului recurs, ca Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: 1. anularea actului administrativ - rezultatul probei practice pentru catedra „Studiul formelor și desenul” de la C.N.A.R.M.

Constanța; 2. repararea prejudiciului moral și material ce i-a fost cauzat prin actul administrativ, solicitând în acest sens obligarea pârâtului la plata de daune; 3. obligarea pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că se consideră vătămată în drepturile și interesele sale legitime prin faptul că a fost declarată respinsă la proba practică desfășurată la data de 13 iulie 2009 în cadrul concursului de titularizare pentru catedra „Studiul formelor și desenul” de la C.N.A.R.M.

Constanța, susținând că nu a fost evaluată obiectiv, nu i-a fost punctată „fiecare manifestare artistică” conform prevederilor Ordinului ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5741/2008 și s-a aflat, conform art. 12 alin. (10) din Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5741/2008, în imposibilitate de a formula contestație, motiv pentru care a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă de ministerul pârât. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 375/CA din 8 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca netimbrată, acțiunea reclamantei, reținând, în esență, că deși A.S.

a fost citată, pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2009 , cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei (conform dovezii de citare de la fila 6 din dosar), petenta nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, astfel că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, n eîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu anularea cererii. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 375/CA din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.S.

Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă susține că în mod greșit instanța de fond a anulat, ca netimbrată, cererea de chemare în judecată, întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, iar citația nu i-a parvenit, astfel că nu a avut cunoștință nici de suma la care se ridică taxa de timbru și nici de termenul stabilit pentru judecată.

4. Hotărârea instanței de recurs Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă , Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În esență, recurenta-reclamantă susține că nu și-a îndeplinit obligația de a depune a dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,0 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei, întrucât procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2009. Instanța de control judiciar constată însă că, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii a reclamantei pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2009 (fila 6 la dosarul de fond), procedura de citare a reclamantei pentru termenul de judecată respectiv a fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 92 alin. (3) și (4) C. proc.

civ., conform cărora „dacă cel citat nu se găsește la domiciliu”, „agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea”. Astfel, se constată că, respectând dispozițiile indicate, agentul procedural a făcut mențiune în cuprinsul procesului-verbal că „a afișat actul pe ușa principală a locuinței destinatarului”, întrucât „nicio persoană de la punctul 1 (n.n. – din citație) nu a fost găsită”.

Criticile din recurs nu pot fi primite, întrucât, raportat la faptul că exercitarea drepturilor procesuale este în mod necesar condiționată de îndeplinirea obligațiilor ce revin fiecăreia dintre părți, Înalta Curte reține că, în intervalul cuprins între data depunerii cererii de chemare în judecată (4 septembrie 2009) și data soluționării cauzei (8 octombrie 2009), reclamanta a avut la dispoziție suficient timp pentru a se achita de obligația legală ce îi revenea în privința achitării taxelor judiciare de timbru, cu atât mai mult cu cât obligația este prevăzută de lege și nimeni nu poate invoca necunoașterea legii ( nemo censetur ignorare legem ). În același sens, Înalta Curte constată că, exercitând calea de atac a recursului, recurenta-reclamantă a manifestat preocuparea necesară achitării taxelor judiciare de timbru și depunerii lor odată cu cererea de recurs, iar procedura de citare a părții pentru termenul de judecată de astăzi, 28 aprilie 2010, a fost îndeplinită similar termenului de judecată la fond, prin afișarea citației pe ușa principală din cauza faptului că niciuna dintre persoanele cărora legal le putea fi înmânată citația adresată petentei nu a fost găsită.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.S. împotriva sentinței civile nr. 375/CA din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.