ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2161/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată

la data de 4 septembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ

și fiscal, reclamanta A.S. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării și Inovării (reorganizat la data

soluționării prezentului recurs, ca Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului), solicitând instanței ca,

prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

1.

anularea actului

administrativ - rezultatul probei practice pentru catedra „Studiul

formelor

și desenul” de la C.N.A.R.M. Constanța;

fost cauzat prin actul administrativ, solicitând în acest sens obligarea

pârâtului la plata de daune;

art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că se

consideră vătămată în drepturile și interesele sale

legitime prin faptul că a fost declarată respinsă la proba

practică desfășurată la data de 13 iulie 2009 în cadrul

concursului de titularizare pentru catedra „Studiul formelor și desenul”

de la C.N.A.R.M. Constanța, susținând că nu a fost evaluată

obiectiv, nu i-a fost punctată „fiecare manifestare artistică”

conform prevederilor Ordinului ministrului educației, cercetării

și tineretului nr. 5741/2008 și s-a aflat, conform art. 12 alin. (10)

din Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr.

5741/2008, în imposibilitate de a formula contestație, motiv pentru care a

formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă de ministerul

pârât.

Prin sentința civilă nr. 375/CA din 8 octombrie

2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a anulat, ca

netimbrată, acțiunea reclamantei, reținând, în esență,

că deși A.S. a fost citată, pentru termenul de judecată din

8 octombrie 2009 , cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru

în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei (conform

dovezii de citare de la fila 6 din dosar), petenta nu și-a îndeplinit

obligația ce îi revenea, astfel că, potrivit art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997, n

eîndeplinirea acestei

obligații se sancționează

cu anularea cererii.

Împotriva sentinței civile nr. 375/CA din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

reclamanta A.S.

Prin motivele de recurs,

recurenta-reclamantă

susține că în mod greșit instanța de fond a anulat, ca

netimbrată, cererea de chemare în judecată, întrucât procedura de

citare nu a fost legal îndeplinită, iar

citația

nu i-a parvenit, astfel că

nu a avut

cunoștință nici de suma la care se ridică taxa de timbru

și nici de termenul stabilit pentru judecată.

Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate de

recurenta-reclamantă

, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

În esență,

recurenta-reclamantă

susține că nu și-a îndeplinit obligația de a depune a

dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,0 lei și

timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei, întrucât procedura de citare nu a fost

legal îndeplinită pentru termenul de judecată din 8 octombrie 2009.

Instanța de control judiciar constată însă

că, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii a reclamantei pentru

termenul de judecată din 8 octombrie 2009 (fila 6 la dosarul de fond),

procedura de citare a reclamantei pentru termenul de judecată respectiv a

fost îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 92 alin. (3)

și (4) C. proc. civ., conform cărora „dacă cel citat nu se găsește

la domiciliu”, „agentul va afișa citația, fie pe ușa

locuinței celui citat, fie dacă nu are indicația apartamentului

sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de

asemenea proces-verbal despre toate acestea”. Astfel, se constată că,

respectând dispozițiile indicate, agentul procedural a făcut mențiune

în cuprinsul procesului-verbal că „a afișat actul pe ușa

principală a locuinței destinatarului”, întrucât „nicio persoană

de la punctul 1 (n.n. – din citație) nu a fost găsită”.

Criticile din recurs nu pot fi

primite, întrucât, raportat la faptul că exercitarea drepturilor

procesuale este în mod necesar condiționată de îndeplinirea

obligațiilor ce revin fiecăreia dintre părți, Înalta Curte

reține că, în intervalul cuprins între data depunerii cererii de

chemare în judecată (4 septembrie 2009) și data

soluționării cauzei (8 octombrie 2009), reclamanta a avut la

dispoziție suficient timp pentru a se achita de obligația legală

ce îi revenea în privința achitării taxelor judiciare de timbru, cu

atât mai mult cu cât obligația este prevăzută de lege și

nimeni nu poate invoca necunoașterea legii (

nemo censetur ignorare

legem

).

În același sens, Înalta Curte constată că,

exercitând calea de atac a recursului,

recurenta-reclamantă

a manifestat preocuparea necesară achitării taxelor judiciare de

timbru și depunerii lor odată cu cererea de recurs, iar procedura de

citare a părții pentru termenul de judecată de astăzi, 28

aprilie 2010, a fost îndeplinită similar termenului de judecată la

fond, prin afișarea citației pe ușa principală din cauza

faptului că niciuna dintre persoanele cărora legal le putea fi

înmânată citația adresată petentei nu a fost găsită.

În consecință, în raport de cele mai sus

reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.S. împotriva

sentinței civile nr. 375/CA din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.