ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2110/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Reclamantul V.M. a chemat în judecată pe

pârâții Ministerul Educației, Cercetării și Inovării și E.A., solicitând

instanței să dispună obligarea acestora să formuleze și să înainteze răspunsul

punctual și complet la petiția formulată la 4 mai 2009. De asemenea, a

solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de

despăgubiri materiale și morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că, în două luni consecutive, a adresat

Inspectoratului Școlar al Municipiului București două sesizări prin care

solicită punctul de vedere al acestuia privind abuzul unei funcționare din

subordinea sa, însă răspunsurile primite au fost contradictorii.

Nemulțumit de aceste

răspunsuri, s-a adresat și Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului,

la data de 4 mai 2009, dar pârâtul nu i-a răspuns, încălcând astfel

dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002.

Pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare,

invocând excepția lipsei de obiect a cererii, deoarece la data de 12 martie

2010, cu Adresa nr. X, i-a comunicat răspunsul reclamantului.

instanțe

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 2801 din 9 iunie 2010, a admis excepția lipsei de obiect a primului

capăt de cerere și, în consecință l-a respins; totodată, a respins cererea

reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că pârâtul i-a răspuns reclamantului cu Adresa din

12 martie 2010 depusă la dosarul cauzei.

Cât privește capătul

de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale, s-a reținut că

acesta este neîntemeiat, întrucât pârâtul nu este autorul vreunei fapte ce ar

fi putut cauza reclamantului un prejudiciu moral, care să necesite a fi

reparat.

de reclamant

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamantul V.M., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, cu indicarea generică a prevederilor art. 304 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a arătat următoarele:

3.1. Hotărârea

cuprinde motive contradictorii în raport cu soluția pronunțată prin dispozitiv.

Întreaga motivare a

hotărârii este circumscrisă ideii lipsei de obiect a cererii, fără a se analiza

și argumenta temeinicia acesteia, în sensul celor menționate în dispozitiv.

3.2. Excepția lipsei

de obiect a acțiunii, invocată de instanță din oficiu, este neîntemeiată.

În acest sens, recurentul-reclamant

a arătat că nu a primit personal nici un răspuns la solicitările adresate

autorității publice, iar adresa transmisă la dosarul instanței nu îndeplinește

cerințele impuse de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea

activității de soluționare a petițiilor, potrivit căruia autoritățile și

instituțiile publice sesizate au obligația de a comunica răspunsul

petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției. În

plus, conținutul adresei nu răspunde solicitărilor formulate punctual prin

petiția din data de 4 mai 2009.

3.3. Cererea de

chemare în judecată este temeinică, în raport cu prevederile art. 8 alin. (1)

din O.G. nr. 27/2002 și art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, norme

încălcate sau aplicate eronat de prima instanță.

În dezvoltarea

acestui motiv, recurentul-reclamant a arătat că petiția formulată se referea la

aspecte relevante ce implicau exercițiul unor drepturi fundamentale - dreptul

la informare, dreptul la respectarea demnității, drepturile părintești, dar

atitudinea pasivă sau ostentativ negativă a ministerului pârât l-a prejudiciat,

lipsindu-l de posibilitatea de a avea informații cu privire la starea de

sănătate, adaptare și educație a copilului său în colectivitate și de a administra

probe în unele cauze judiciare în care datele solicitate erau esențiale.

intimatului

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a

solicitat respingerea recursului formulat de reclamant și menținerea sentinței

ca temeinică și legală, arătând, în esență, că a răspuns tuturor întrebărilor

adresate de reclamant, că solicitări similare au format și obiect al unei

bogate corespondențe purtate de reclamant cu Inspectoratul Școlar al

Municipiului București și că, în speță, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu

material sau moral suferit de reclamant ca efect al conduitei ministerului.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurentul-reclamant, ce pot fi încadrate în

prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Recurentul-reclamant

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând

nesoluționarea în temeiul legal a unei cereri adresate Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, acțiune circumscrisă prevederilor art. 1

alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri este definită în art. 2 alin. (1) lit. h) din

aceeași lege ca fiind faptul de a nu se răspunde solicitantului în termen de 30

de zile de la primirea cererii, dacă prin lege specială nu se prevede un alt

termen.

Această definiție

cuprinsă în legea-cadru a contenciosului administrativ corespunde prevederilor

art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de

soluționare a petițiilor, care impun autorităților și instituțiilor publice

sesizate, „obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la

data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă

sau nefavorabilă”.

În speță,

recurentul-reclamant a adresat intimatului-pârât o petiție cuprinzând

douăsprezece întrebări legate de regimul juridic al învățământului preșcolar,

de organizarea Grădiniței din sectorul 6 al Municipiului București, de

circumstanțele faptice și legale ale înscrierii la grădiniță a fiicei sale

minore și de atribuțiile de serviciu și condițiile angajării răspunderii

personalului cu atribuții în materie.

Acea petiție succeda

unor cereri asemănătoare, formulate către Inspectoratul Școlar al sectorului 6

și al Municipiului București, care formulaseră răspunsuri printr-o serie de

adrese depuse la dosarul primei instanțe (din 17 martie 2009, din 16 noiembrie

2006, din 15 ianuarie 2007).

În ceea ce privește

petiția dedusă judecății, din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă

că, după învestirea instanței, ministerul a formulat un răspuns materializat

prin Adresa din 12 martie 2010, pe care l-a expediat prin poștă la adresa

recurentului-reclamant, dar corespondența a fost returnată, nefiind ridicată de

la oficiul poștal de către destinatar în cadrul termenului de păstrare.

Răspunzând punctual

criticilor formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Cu privire la

motivarea hotărârii primei instanțe (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.)

Așa cum rezultă din

dispozitivul sentinței, Curtea de apel a admis excepția lipsei de obiect pentru

primul capăt de cerere și a respins, în rest, acțiunea ca neîntemeiată.

Considerentele

sentinței corespund și lămuresc pe deplin soluția pronunțată prin dispozitiv,

în sensul că instanța a menționat că primul capăt de cerere - privind obligarea

pârâților să formuleze și să înainteze către reclamant răspunsul punctual și

complet la petiția formulată la data de 4 mai 2009 în cel mai scurt termen

posibil - nu mai are obiect, având în vedere răspunsul la care s-a făcut

referire mai sus, iar capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru

prejudiciul material și moral este neîntemeiat, „pârâtul nefiind autorul

vreunei fapte ce ar fi putut cauza reclamantului un prejudiciu moral ce se

impune a fi reparat”.

Prin urmare, critica

încadrată în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este întemeiată.

1.2. Cu privire la

soluția dată excepției lipsei de obiect (art. 304

1

C. proc. civ.)

Într-adevăr, Adresa

din 12 martie 2010 a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului nu se încadrează în termenul de 30 de zile prevăzut în art. 8 alin.

(1) din O.G. nr. 27/2002 și art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Dar în condițiile în

care, pe parcursul soluționării cauzei, autoritatea publică sesizată a formulat

răspunsul către petiționar și a efectuat demersuri pentru expedierea acestuia

prin poștă, motivele nepredării corespondenței către destinatar fiind străine

de o conduită culpabilă a expeditorului, instanța de fond a constatat corect că

primul capăt de cerere, vizând tocmai formularea și comunicarea răspunsului,

era lipsit de obiect.

În ceea ce privește

conținutul răspunsului, contrar celor susținute de recurentul-reclamant, Înalta

Curte constată că, deși nu s-a referit expres la toate cele 12 puncte din

petiție, autoritatea publică a atins în mod sintetic toate problemele sesizate.

Or, în spiritul prevederilor Legii contenciosului administrativ, un răspuns

nefavorabil sau care nu corespunde așteptărilor petiționarului nu ar putea fi

calificat drept refuz nejustificat de rezolvare a cererii decât dacă probele

cauzei ar conduce la concluzia că puterea discreționară a autorității publice a

fost exercitată abuziv ori disproporționat, contrar scopului legii.

1.3. Cu privire la

încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.)

Așa cum rezultă din

cele expuse la punctele anterioare, instanța de control judiciar constată că

prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile art. 8 alin. (1) din

O.G. nr. 27/2002 și ale art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 în raport

cu circumstanțele concrete ale cauzei.

Corelarea acestor

dispoziții legale cu întregul context normativ în care se exercită dreptul la

acțiune al persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, de către o autoritate publică, potrivit art. 1 alin.

(1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conferă consistență concluziei

la care a ajuns curtea de apel, în condițiile în care, din probele

administrate, nu a rezultat un efect vătămător care să se fi aflat în legătură

de cauzalitate cu întârzierea în formularea răspunsului ministerului. În

contenciosul administrativ subiectiv, conduita culpabilă a autorității publice

este sancționată doar în măsura în care are ca efect o lezare a reclamantului

într-un drept sau într-un interes legitim.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive pentru reformarea

sentinței, în condițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

pct. 7, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.M. împotriva Sentinței civile nr. 2801 din 9 iunie 2010 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 aprilie 2011.